Cancerul Mamar

CANCERUL MAMAR– epidemiologie si diagnostic 
 
 Neoplasmul mamar reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, având o incidenţă în Uniunea Europeană de 109,8/100.000 femei/an şi o mortalitate de 38,4/100.000 femei/an.
    Referitor la frecvenţa bolii în România, faţă de anul 1960 când reprezenta 6,9% din totalitatea tumorilor maligne la femei, în 1978 atinge 13,5%, iar în 1996 ajunge la 22,61%, situându-se pe primul loc în patologia oncologică la femei. Incidenţa cancerului mamar în România a crescut de la 25 la suta de mii de femei în 1988, la 40,14 la suta de mii de femei în 1996, când prevalenţa bolii a fost de 252,22 la suta de mii de femei. Incidenţa a atins cifra de 50,56 la suta de mii de femei în 2006.
    Şi mortalitatea prin cancer mamar a crescut de la 11,2 la suta de mii în 1960, 15,6 la suta de mii în 1978, 19,00 la suta de mii în 1988, 20,67 la suta de mii de femei în 1996, ajungând în anul 2004 la valoarea de 28,25 la suta de mii de femei şi în 2006 la 23.88 la suta de mii de femei.
 
    Stabilirea diagnosticului se bazează pe:
 
(1) examinarea clinică a sânului şi ariilor ganglionare, istoric personal şi familial, examen clinic general;
 
(2) investigaţii imagistice (mamografie, ecografie, eventual RMN mamară);
 
(3) confirmare anatomopatologică (puncţie-biopsie sau biopsie excizională). Puncţia citologică cu ac subţire nu se mai recomandă în diagnosticul cancerului mamar deoarece nu poate preciza factorii de prognostic necesari alegerii conduitei terapeutice. Confirmarea histologică a malignităţii trebuie să preceadă orice gest terapeutic.
   
Diagnosticul anatomo-patologic final trebuie să se facă în concordanţă cu clasificarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar încadrarea în clasificarea TNM (International Union Against Cancer şi American Joint Committee on Cancer, ediţia 2002) se face numai după analiza tuturor ţesuturilor prelevate şi efectuarea tuturor investigaţiilor cerute de stadializare. Examenul histopatologic trebuie să precizeze:
    – tipul histologic,
    – volumul tumoral,
    – nivelul invaziei tumorale (carcinom invaziv vs. carcinom in situ),
    – gradul de diferenţiere,
    – statusul ganglionar: număr de ganglioni examinaţi/numărul de ganglioni invadaţi tumoral,
    – statusul receptorilor hormonali [ER, PgR],
    – statusul HER2, şi
    – starea marginilor de rezecţie în cazul intervenţiilor chirurgicale.
    Rezultatul testării ER şi PgR determinat prin imunohistochimie trebuie să indice procentajul de celule cu ER şi PgR pozitivi. Determinarea imunohistochimică a exprimării receptorului HER2 trebuie făcută în acelaşi timp cu receptorii hormonali, înaintea luării unei decizii terapeutice.
Când rezultatele semicantitative imunohistochimice pentru determinarea amplificării HER2 sunt ambigue (++), este recomandată hibridizarea in situ.
Se poate face şi determinarea amplificării genice de la început, fără a mai efectua studiul imunohistochimic.
You can leave a response, or trackback from your own site.

Scrie un comentariu

Powered by WordPress | PalmPreBlog.com has New Palm Pre Deals | Thanks to iFreeCellPhones.com Verizon Cell Phones, Free MMO and Fat burning furnace review
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Read more:
Clorfenoxamina.Prospect.

Compozitie Drajeuri continand 200 mg clorhidrat de clorfenoxamina. Forma de prezentare Flacoane a 20 drajeuri. Indicatii Astm bronsic, febra de...

Sanatatea cavitatii orale

Existenta unei dentitii sanatoase nu se datoreaza numai alimentatiei echilibrate, ci, mai ales, unei igiene corect efectuate si, poate cel...

Cicatricile – Corectia cicatricilor

Cicatricile sunt rezultatul “repararii” de catre organism a leziunilor determinate de traumatisme sau de diferite afectiuni ( precum acneea )...

Close
Copyright © 2017 | Medpont - Toate drepturile rezervate | Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.