Augmentin.Prospect.

AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 2278/2009/01-02-03 Anexa 1
2279/2009/01-02-03

Prospect

PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR

Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate
Augmentin 875 mg/125 mg comprimate filmate
Amoxicilină

/acid clavulanic

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Augmentin şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să luaţi Augmentin
3. Cum să luaţi Augmentin
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Augmentin
6. Informaţii suplimentare

1. CE ESTE AUGMENTIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Augmentin este un antibiotic şi acţionează ucigând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
• infecţii osoase şi articulare.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI AUGMENTIN

Nu luaţi Augmentin:
• dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, acid clavulanic, penicilină sau la
oricare dintre celelalte componente ale Augmentin (enumerate la punctul 6)
• dacă aţi avut vreodată vreo reacţie alergică (de hipersensibilitate) la orice alt antibiotic.
Aceasta poate include o erupţie pe piele sau o umflare a feţei sau gâtului
• dacă aţi avut vreodată probleme hepatice sau icter (îngălbenirea pielii) când aţi luat un
antibiotic.
Nu luaţi Augmentin dacă oricare dintre cele de mai sus sunt valabile în cazul
dumneavoastră
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua
Augmentin.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Augmentin
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament dacă:
• aveţi mononucleoză infecţioasă
• urmaţi tratament pentru probleme hepatice sau renale
• nu urinaţi regulat.
Dacă nu sunteţi sigur dacă vreuna dintre cele de mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră,
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Augmentin.
În anumite situaţii, medicul dumneavoastră poate face investigaţii pentru a determina tipul de
bacterie care a provocat infecţia dumneavoastră. În funcţie de rezultat, este posibil să primiţi
concentraţii diferite de Augmentin sau alte medicamente.
Afecţiuni la care trebuie să fiţi atent
Augmentin poate agrava unele dintre afecţiunile existente sau poate provoca reacţii adverse.
Acestea includ reacţii alergice, convulsii şi inflamaţia intestinului gros. Trebuie să fiţi atent la
anumite simptome în timp ce luaţi Augmentin, pentru a reduce riscul oricăror probleme. Vezi
“Afecţiuni la care trebuie să fiţi atent” la punctul 4.
Analize de sânge şi de urină
Dacă faceţi analize de sânge (cum ar fi analize ale formulei globulelor roşii ale sângelui sau
analize ale funcţiei hepatice) sau analize urinare (pentru glucoză), spuneţi-i medicului sau
asistentei că luaţi Augmentin. Trebuie să faceţi acest lucru din cauză că Augmentin poate
influenţa rezultatele acestor tipuri de analize.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent
orice alte medicamente. Acestea includ medicamente eliberate fără prescripţie medicală sau
medicamente din plante.
În cazul în care luaţi alopurinol (utilizat pentru gută), concomitent cu Augmentin, va creşte
probabilitatea de a avea o reacţie alergică pe piele.
În cazul în care luaţi probenecid (utilizat pentru gută), medicul dumneavoastră poate decide
ajustarea dozei dumneavoastră de Augmentin.
Dacă se iau, concomitent cu Augmentin, medicamente care împiedică formarea de cheaguri de
sânge (cum ar fi warfarina), atunci vor fi necesare analize de sânge suplimentare.

Augmentin poate afecta modul în care funcţionează metotrexatul (un medicament utilizat pentru a trata cancerul sau afecţiunile reumatice).
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau dacă alăptaţi, vă rugăm informaţi-l pe medical dumneavoastră sau pe farmacist.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Augmentin poate provoca reacţii adverse, iar simptomele vă pot afecta capacitatea de a conduce
vehicule.
Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât dacă vă simţiţi bine.

3. CUM SĂ LUAŢI AUGMENTIN
Luaţi întotdeauna Augmentin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
Comprimate filmate 500 mg/125 mg
Doza uzuală este:
• 1 comprimat de trei ori pe zi
Comprimate filmate 875 mg/125 mg • doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi • doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Augmentin suspensie orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Augmentin comprimate copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege o concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a vedea cum funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Augmentin
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă la începutul unei mese sau imediat înainte de masă
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între ele. Nu luaţi 2 doze într-o oră.
• Nu luaţi Augmentin mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine, trebuie să mergeţi din nou la medic.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Augmentin
Dacă luaţi prea mult Augmentin, semnele pot include deranjament stomacal (greaţă, vărsături sau diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Luaţi cu dumneavoastră cutia sau flaconul medicamentului pentru a-l arăta medicului.
Dacă uitaţi să luaţi Augmentin
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o de îndată ce vă amintiţi. Nu trebuie să luaţi următoarea doză prea curând, ci să aşteptaţi să treacă aproximativ 4 ore înainte de a lua următoarea doză.
Dacă încetaţi să luaţi Augmentin
Continuaţi să luaţi Augmentin până la terminarea tratamentului, chiar dacă vă simţiţi mai bine. Aveţi nevoie de fiecare doză pentru a ajuta la combaterea infecţiei. Dacă o parte din bacterii supravieţuiesc, ele pot provoca revenirea infecţiei.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Augmentin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Afecţiuni la care trebuie să fiţi atent
Reacţii alergice:
• erupţie pe piele
• inflamaţia vaselor de sânge (vasculită) care poate fi vizibilă ca pete umflate roşii sau violet pe piele, dar care poate afecta şi alte părţi ale corpului
• febră, durere articulară, umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului, axilei (subsuoară) sau zonei inghinale
• umflare, uneori a feţei sau gurii (angioedem), care determină dificultăţi de respiraţie
• colaps.

Contactaţi un medic imediat dacă prezentaţi vreunul dintre aceste simptome. Întrerupeţi administrarea de Augmentin.
Inflamaţia intestinului gros
Inflamaţia intestinului gros, care provoacă diaree apoasă, de obicei însoţită de sânge şi mucus, durere de stomac şi/sau febră.

Contactaţi-l pe medicul dumneavoastră cât mai curând posibil pentru recomandări în cazul în care prezentaţi aceste simptome.
Reacţii adverse foarte frecvente
Acestea pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane
•diaree (la adulţi).
Reacţii adverse frecvente
Acestea pot afecta până la 1 din 10 persoane
• candidoză (candida – o infecţie fungică a vaginului, cavităţii bucale sau a pliurilor pielii)

• senzaţie de rău (greaţă), mai ales în cazul dozelor mari
În acest caz luaţi Augmentin înainte de masă.
• vărsături
• diaree (la copii).
Reacţii adverse mai puţin frecvente
Acestea pot afecta până la 1 din 100 de persoane
• erupţie pe piele, mâncărime
• urticarie (erupţie pruriginoasă supradenivelată)
• indigestie
• ameţeli
• durere de cap.
Reacţii adverse mai puţin frecvente care se pot observa în analizele dumneavoastră de sânge:
• creşterea valorilor anumitor substanţe (enzime) produse de ficat.
Reacţii adverse rare
Acestea pot afecta până la 1 din 1000 de persoane
• erupţie pe piele, care poate fi veziculară şi care poate arăta ca nişte mici ţinte (pete închise la culoare în centru înconjurate de o zonă mai palidă, cu un inel închis la culoare în jurul marginii–eritem polimorf)
Dacă observaţi oricare dintre aceste simptome, contactaţi de urgenţă un medic.
Reacţii adverse rare care se pot observa în analizele dumneavoastră de sânge:
• număr mic de celule implicate în procesul de coagulare a sângelui
• număr mic de globule albe.
Alte reacţii adverse
Alte reacţii adverse au apărut la un număr foarte mic de persoane, dar frecvenţa lor exactă nu este
cunoscută.
• reacţii alergice (a se vedea mai sus)
• inflamaţie a intestinului gros (a se vedea mai sus)
• reacţii grave ale pielii:
- o erupţie generalizată cu vezicule şi descumare a pielii, mai ales în jurul gurii, nasului, ochilor şi organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson) şi o formă mai severă, provocând o descuamare extensivă a pielii (mai mult de 30% din suprafaţa corporală – necroliză epidermică toxică)
- erupţie generalizată cu piele roşie şi mici vezicule conţinând puroi (dermatită buloasă exfoliativă)
- o erupţie roşie, solzoasă, cu noduli sub piele şi vezicule (pustuloză exantematică).

Contactaţi imediat un medic dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome.
• inflamaţie hepatică (hepatită)
• icter, provocat de o creştere a bilirubinei din sânge (o substanţă produsă în ficat) care face ca pielea dumneavoastră şi albul din jurul ochilor să fie galbene
• inflamaţia tubulilor renali
• durează mai mult ca sângele să coaguleze
• hiperactivitate
• convulsii (la persoanele care iau doze mari de Augmentin sau care au probleme renale)

• limbă de culoare neagră care arată păroasă
• dinţi pătaţi (la copii), de obicei care dispar prin periere.
Reacţii adverse care se pot observa în analizele dumneavoastră de sânge sau de urină:
• o scădere severă a numărului de globule albe
• un număr scăzut de globule roşii (anemie hemolitică)
• cristale în urină.
Dacă vă apar reacţii adverse
Spuneţi-i medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă oricare dintre reacţiile adverse devine severă sau îngrijorătoare, sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ AUGMENTIN
A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Augmentin după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi
farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Augmentin
Comprimate filmate 500 mg/125 mg
- Substanţele active sunt amoxicilina şi acidul clavulanic. Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină 500 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi acid clavulanic 125 mg sub formă de clavulanat de potasiu.
- Celelalte componente sunt nucleu-stearat de magneziu, amidonglicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, celuloză microcristalină, film-dioxid de titan (E 171), hipromeloză 5 cps, hipromeloză 15 cps, macrogol 4000, macrogol 6000, dimeticonă 500.
Comprimate filmate 875 mg/125 mg – Substanţele active sunt amoxicilina şi acidul clavulanic. Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină 875 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi acid clavulanic 125 mg sub formă de clavulanat de potasiu. – Celelalte componente sunt nucleu-stearat de magneziu, amidonglicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal anhidru, celuloză microcristalină, film-dioxid de titan (E 171), hipromeloză 5 cps, hipromeloză 15 cps, macrogol 4000, macrogol 6000, dimeticonă 500.
Cum arată Augmentin şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate 500 mg/125 mg

Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate se prezintă sub formă de comprimate filmate ovale, de culoare albă sau aproape albă, cu dimensiunile aproximativ 20 mm/9,5 mm şi aproximativ7,5 mm grosime.
Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate este ambalat în cutii cu 2 blistere din PVC- PVdC/ Al a câte 10 comprimate filmate, fiecare blister fiind introdus într-o pungă protectoare din aluminiu laminat, conţinând un desicant.
Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate este ambalat în cutii cu 2 blistere din PVC- PVdC/ Al a câte 7 comprimate filmate, fiecare blister fiind introdus într-o pungă protectoare din aluminiu laminat, conţinând un desicant.
Augmentin 500 mg/125 mg comprimate filmate este ambalat în cutii cu un blister PVC- PVdC/ Al cu 14 comprimate filmate, fiecare blister fiind introdus într-o pungă protectoare din aluminiu laminat, conţinând un desicant.
Comprimate filmate 875 mg/125 mg
Augmentin 875 mg/125 mg comprimate filmate se prezintă sub formă de comprimate filmate cu formă de capsulă, de culoare albă sau aproape albă cu o linie mediană pe una dintre feţe. Linia mediană are rolul numai de a uşura ruperea comprimatului şi nu de divizare în părţi egale.
Augmentin 875 mg/125 mg comprimate filmate este ambalat în cutii cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 7 comprimate filmate, fiecare blister fiind introdus într-o pungă protectoare din aluminiu laminat, conţinând un desicant.
Augmentin 875 mg/125 mg comprimate filmate este ambalat în cutii cu 1 blister PVC-PVdC/Al a 14 comprimate filmate, introdus într-o pungă protectoare din aluminiu laminat, conţinând un desicant.
Augmentin 875 mg/125 mg comprimate filmate este ambalat în cutii cu 2 blistere din poliamidă-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate filmate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi producătorul
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă
Beecham Group Plc
980 Great West Road,
Brentford, Middlesex, TW8 9GS, Marea Britanie
Producătorul
SmithKline Beecham Pharmaceuticals
Worthing, West Sussex, BN14 8QH
Marea Britanie
Acest prospect a fost aprobat în Ianuarie 2012.

Sfaturi/Educaţie medicală
Antibioticele sunt utilizate pentru tratamentul infecţiilor provocate de bacterii. Sunt ineficiente împotriva infecţiilor provocate de virusuri.
Uneori o infecţie provocată de o bacterie nu se vindecă în urma unei cure de tratament cu un antibiotic. Una dintre cele mai frecvente cauze se datorează rezistenţei la antibioticul utilizat pe care o dezvoltă bacteria care a provocat infecţia. Aceasta înseamnă că acestea pot supravieţui sau chiar se pot înmulţi, în ciuda tratamentului cu antibiotic.
Bacteriile pot deveni rezistente la antibiotice din numeroase motive. Utilizarea responsabilă a antibioticelor poate ajuta la reducerea şanselor de dezvoltare a rezistenţei bacteriene.
Când medicul vă prescrie o cură de tratament cu un antibiotic, acesta este pentru a trata infecţia dumneavoastră curentă. Urmând sfaturile de mai jos veţi ajuta la prevenirea riscului de apariţie a bacteriilor rezistente care ar putea opri funcţionarea antibioticului.
1. Este foarte important să luaţi antibioticul în doza corectă, la momentul corespunzător şi pentru numărul indicat de zile. Citiţi informaţiile de pe etichetă şi dacă aveţi nelămuriri cereţi explicaţii medicului dumneavoatră sau farmacistului.
2. Nu trebuie să luaţi un antibiotic decât dacă acesta a fost prescris special pentru dumneavoastră şi trebuie să îl utilizaţi numai pentru a trata infecţia pentru care a fost prescris.
3. Nu trebuie să luaţi antibiotice care au fost prescrise altor persoane chiar dacă acestea au avut o infecţie asemănătoare cu a dumneavoastră.
4. Nu trebuie să daţi altor persoane antibioticele care au fost prescrise pentru dumneavoastră.
5. După completarea tratamentului conform indicaţiilor medicului dumneavoastră, trebuie să returnaţi orice antibiotic nefolosit farmaciei dumneavoastră pentru a fi eliminate corespunzător.

Factorii de risc pentru cancerul de piele

Cu siguranță, cancerul de piele nu este contagios și nu îl “poți lua” de la o altă persoană!

Dar există o serie de factori de risc pentru dezvoltarea unei forme de cancer de piele și, extrem de important, o parte dintre acești factori de risc pentru cancer de piele pot fi corectați!

1. ISTORIC ÎN FAMILIE DE CANCER DE PIELE SAU ALTE FORME DE CANCER

Dacă unul dintre  părinți sau o rudă apropiată au avut cancer de piele , atunci riscul   ca dumneavoastră să dezvoltați o formă de cancer de piele este crescut . Este vorba despre persoanele care au istoric de melanom ( o formă foarte gravă de cancer de piele)  în familie la una sau mai multe din rudele apropiate și prezintă peste 50 de alunițe ( nevi ) , unele dintre ale atipice . Persoanele cu acest sindrom prezintă un risc extrem de ridicat de a dezvolta melanom și de aceea prezentarea periodică la medicul dermatolog pentru depistarea semnelor de cancer de piele este crucială !

2.  ISTORIC PERSONAL DE CANCER DE PIELE

Dacă ați fost diagnosticat o dată cu cancer de piele trebuie să știți că sunteți predispus riscului de a dezvolta din nou cancer de piele . Chiar și în cazul epitelioamelor bazocelulare sau spinocelulare care au fost excizate complet există riscul de a recidiva.

3. PIELE DESCHISĂ LA CULOARE

Pielea deschisă la culoare are mai puțin pigment ( melanină ) , așadar este mai puțin protejată de efectele nocive ale soarelui . Dacă aveți părul blond sau roșcat , ochi deschiși la culoare ( albaștri sau verzi ) , pistrui , vă ardeți ușor după expunere la soare este mult mai probabil să dezvoltați cancer de piele comparativ cu o persoană cu piele închisă la culoare .

4. ISTORIC DE ARSURI SOLARE -  ÎN SPECIAL ÎN COPILĂRIE/CICATRICE

De fiecare dată când suferiți o arsură solară sunt afectate celulele pielii și astfel crește riscul de apariție al cancerului de piele . După o arsură solară , corpul dumneavoastră va face eforturi pentru a repara ceea ce a fost afectat .Cu cât numărul de arsuri solare este mai mare , mai ales în copilărie , cu atât riscul  de a dezvolta cancer de piele crește  .

5. EXPUNERE EXCESIVĂ LA SOARE

Orice persoană care petrece mult timp fiind expusă la soare ( în cursul activităților cotidiene – constructori , marinari , agricultori , etc. sau hobby-uri : tenis de câmp , fotbal  ) poate dezvolta cancer de piele , mai ales dacă nu este protejată cu ajutorul cremelor de fotoprotecție și îmbrăcăminte adecvată . Bronzarea pielii vă expune aceluiași risc deoarece bronzul reprezintă expresia agresării pielii de către radiațiile ultraviolete în exces .

6. UTILIZAREA DE APARATE DE BRONZAT ARTIFICIALE

7. ZONE ÎNSORITE SAU CLIMAT  CU ALTITUDINE RIDICATĂ

Persoanele care locuiesc în zone însorite , calde sunt expuse mai mult la radiațiile solare decât cei care locuiesc în zone mai reci . Dacă locuiți la altitudini înalte , unde intensitatea radiațiilor ultraviolete este mai mare , sunteți de asemenea mai expuși riscului de apariție a cancerului de piele .

8. NUMĂRUL CRESCUT DE ALUNIȚE (NEVI)

Persoanele care au multe alunițe sau au alunițe cu atipii numite și nevi displazici au risc crescut de a dezvolta cancer de piele . Acești nevi anormali – care au contur neregulat și adesea sunt mai mari decât nevii normali pot avea mai mult decât nevii obișnuiți un potențial oncogen . Dacă aveți istoric de nevi anormali , examinați-i constant pentru eventuale modificări ale aspectului . Vă veți adresa medicului dermatolog dacă apare creștere în dimensiune sau modificarea culorii unei alunițe , dacă ați traumatizat-o sau a sângerat !

 9. PREZENȚA DE LEZIUNI PRECANCEROASE

Dacă aveți leziuni ale pielii de tipul keratoze actinice crește riscul de a dezvolta cancer de piele . Aceste leziuni precanceroase debutează sub forma unor plăci aspre , rugoase , care au culoare variabilă de la maro la roz – închis . Cel mai adesea sunt localizate la nivelul feței , antebrațe și mâini  la persoane cu piele de culoare deschisă care s- au expus la soare pe termen lung .

10. SISTEM IMUNITAR DEPRIMAT

Persoanele cu sistem imunitar deprimat sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta cancer de piele . Este vorba despre persoane infectate HIV / SIDA sau care au leucemie , se află sub tratament cu medicamente imunosupresoare după un transplant de organ .

11. PIELE FRAGILĂ

Pielea care a suferit multiple arsuri , injurii sau tratamente pentru alte afecțiuni cutanate este mai susceptibilă la efectele negative ale soarelui și dezvoltarea cancerului de piele .Unele tratamente pentru psoriazis sau creme folosite pentru eczeme pot crește riscul de cancer de piele .

12. EXPUNERE LA FACTORII DE MEDIU

Expunerea la factorii de mediu – chimicale – inclusiv erbicide  , crește riscul de cancer de piele .

13. VÂRSTA

Riscul de a dezvolta cancer de piele crește cu înaintarea în vârstă , în primul rând pentru că cel mai adesea un cancer de piele se dezvoltă într-un timp îndelungat . Agresiunile care au survenit în cursul copilăriei sau adolescenței nu vor deveni evidente decât după vârsta adultă . Totuși cancerul de piele nu este limitat doar la persoanele în vîrstă . Apare tot mai des și la persoane cu vârsta sub 40 ani .

14. INFECȚII CU TULPINI ONCOGENE HPV

15. INFLAMAȚII CRONICE ALE PIELII SAU ULCERE CUTANATE

16. EXPUNERE LA ARSENIC LA LOCUL DE MUNCĂ

17. AFECȚIUNI CARE FAC PIELEA SENSIBILĂ LA SOARE

Anumite afecțiuni de tip xeroderma pigmentosum , albinism , lupus eritematos , persoanele care urmează tratamente de exemplu pentru acnee , anumite antibiotice , contraceptivele orale determină o creștere a sensibilității pielii la acțiunea radiațiilor solare .

18. TRATAMENTE CU RADIAȚII (RAZE X)

Sursa: www.fotoprotectie.ro

Ce este melasma ?

 

Melasma sau chloasma (cloasma) reprezintă o afecțiune dermatologică dobândită, caracterizată prin hiperpigmentare difuză de culoare brună/ gri-brună ce apare tipic pe ariile expuse la soare ale feței. Melasma este reprezentată de  macule brune (pete maronii) cu margini neregulate și distribuție simetrică  la nivelul feței. Câteodată, unii bolnavi cu melasma pot prezenta leziuni și la nivelul toracelui anterior sau fața dorsală a antebrațelor. Practic, leziunile sunt localizate exclusiv la nivelul zonelor expuse la soare.

Melasma

Hiperpigmentarea pielii (,, pătarea pielii,, sau apariția aspectului de ,,piele pătată,,) este rezultatul creșterii cantității de melanină (un tip special de pigment al pielii noastre)  în derm, epiderm sau la nivelul ambelor structuri  (tipul mixt de melasma). Hiperpigmentarea poate apărea ca urmare a creșterii producției de către melanocitele existente (hiperpigmentare melanocitică) sau prin proliferarea de melanocite active (hiperpigmentare melanocitotică) cum se întâmplă în cazul lentiginelor sau bronzului. În melasma hiperpigmentarea este produsă de creșterea activității melanocitelor.

Melasma apare mult mai frecvent la persoanele de sex feminin (raport bărbați : femei = 1:9), mai ales la vârsta reproducerii (vârsta cea mai frecventa de apariție este de aproximativ 34 ani) și în special la persoanele cu pielea închisă la culoare (fenotip IV, V,VI).

Melasma are un important efect negativ asupra calității vieții persoanelor afectate. Calitatea vieții se definește ca o stare de bine generală fizică, mentală și socială, și nu numai ca absența bolilor sau infirmităților.

Bolile dermatologice au un important efect negativ asupra calității vieții pacienților din toate punctele de vedere. În cazul melasma pentru a evalua impactul asupra calității vieții se folosește un chestionare special –  Melasqol. Acest chestionar evaluează sentimentele pacientului legate de dermatoza lui, de viața lui socială și dorința de a ascunde aceste pete. Melasma este o boală de piele foarte vizibilă, care afectează femeile tinere și tinde să persiste și să altereze considerabil calitatea vieții bolnavelor cu melasma.

Bolnavii cu melasma resimt nu numai dezavantajele bolii in sine – simptomatologia evidentă cât și efectul bolii asupra lor ca indivizi și asupra celor din jur. De multe ori se simt blamați și se izolează de anturaj. Lipsa de încredere, anxietatea, jena, iritabilitatea, nervozitatea sunt numai unele dintre schimbările comportamentale ale celor care suferă de o boală de piele.

Viața acestor pacienți se modifică prin limitarea activităților zilnice atât din cauza dificultății de adaptare socială cât și ca  dar si cauzate de tratament in sine ( evitarea expunerii la soare, necesitatea aplicării cremelor de fotoprotecție, folosirea articolelor de îmbrăcăminte care să acopere zonele expuse la soare – pălării, mâneci lungi). Viața personală este și ea afectată – este evitată participarea la evenimente sociale și apar disfuncții sexuale.

Femeile care prezintă leziuni de melasma vor avea întotdeauna dificultăți sociale. Ele se simt neatrăgătoare, anxioase, evită relațiile cu persoanele de sex opus și tind sa evite contactul vizual. În plus, dacă melasma apare în cadrul unei sarcini, timp in care organismul femeii suferă o multitudine de modificări în plan estetic dar și comportamental, aceasta va avea un impact mult mai mare asupra psihicului.

Sursa: www.melasma.ro

Mituri Despre Sinucidere

Sinuciderea continua sa fie o epidemie serioasa care transcende granitele socio-economice, de varsta, rasiale, religioase, de sanatate mintala si ale identitatii sexuale. Desi studiile arata ca anumite grupuri sociale prezinta un risc mai mare de sinucidere decat altele – de obicei acelea predispuse la marginalizare sociala – realitatea trista este ca aceasta gandire are potentialul de a lovi pe oricine, oriunde, in orice moment al vietii.

Din cauza mesajelor amestecate in ceea ce priveste aceasta boala, devine din ce in ce mai dificil sa discutam in mod obiectiv delimitarea intre realitate si fictiune. Exista atat de multe idei preconcepute, incat se poate ca persoana care doreste sa se sinucida si are in mod real nevoie de o interventie pentru a supravietui, sa nu primeasca ajutorul de care are nevoie pentru a se recupera.

Ca toate problemele legate de sanatatea mintala, sinuciderea mai ales, a devenit tinta unei stigmatizari incorecte. Deoarece atat de multe persoane o considera un subiect tabu sau generator de teama, disperarea tragica a sinuciderii este lasata deoparte, respinsa in mod gresit drept actiuni histrionice sau de manipulare. Pentru cei care nu activeaza in domeniul psihologiei o educare explicita in complexitatile si fenomenele psihologice care ii determina pe anumiti indivizi sa o apuce pe calea periculoasa spre sinucidere, este cea mai buna solutie pentru prevenirea unor tragedii viitoare. Daca invatam cum are loc acest proces ajungem sa intelegem, daca intelegem invatam cum sa oprim pe cineva inainte sa cedeze unui ciclu de durere absoluta. Tratamentul nu este niciodata un proces usor, insa este singura masura sigura disponibila impotriva sinuciderii. Persoanele care fac un efort de a empatiza cu aceasta cauza trista sunt in prima linie in incercarea de a preveni tragedii – eforturile lor pline de compasiune salveaza vieti si ii fac pe altii sa le copieze actiunile.

1. Sinuciderea este doar o manevra pentru a obtine atentie. Daca ignori amenintarile vor disparea.

Unul dintre cele mai nedrepte mituri despre sinucidere este acela ca victimele isi folosesc emotiile ca o unealta de manipulare, iar daca familia si prietenii iau in considerare comentariile lor nu fac decat sa le satisfaca nevoia de atentie si validare. Nu doar ca este aceasta prejudecata foarte inexacta, dar duce si la un numar mai mare de incercari de sinucidere si victime. Toate amenintarile cu sinuciderea trebuie luate in serios, iar potentialele victime nu trebuiesc considerate manipulatoare sau dornice de atentie. Ignorarea comentariilor si amenintarilor care si doar aduc aminte de sinucidere, este una dintre cele mai periculoase reactii pe care le pot avea familia si prietenii. Aceasta transmite un mesaj de apatie, ca durerea victimei nu este atat de luata in serios incat sa fie discutata in mod obiectiv. Aceasta reactie nu face decat sa mareasca disperarea victimei, iar in unele cazuri ii incurajeaza activ sa isi duca la bun sfarsit planurile de a muri.

2. Toate persoanele care doresc sa se sinucida sufera de o slabiciune de caracter sau de psihoza.

Fiecare sinucidere, finalizata sau dejucata, are ca motiv principal sentimentul de a fi coplesit. Desi studiile arata o legatura intre depresie, adictie, alte boli mintale si sinucidere, nu toate victimele sufera de una sau de o combinatie a acestor boli. Pacientii psihotici nu sunt decat un procent scazut din persoanele care se sinucid, nu majoritatea. De fapt, toate persoanele de orice varsta, stare mintala, etnie, religie, orientare sexuala si situatie socio-economica, au capacitatea de a se sinucide. Depinde doar cat de departe le sunt impinse limitele, cat de multa disperare le provoaca durerea mintala, emotionala sau fizica. Sinuciderea nu este o slabiciune. Adesea victimele o considera ca unica modalitate de scapare dintr-un chin coplesitor, o modalitate de a pune capat in sfarsit o data si pentru totdeauna agoniei lor atotcuprinzatoare.

Societatea eticheteaza sinucigasii drept psihotici sau slabi pentru a le demoniza comportamentul. Intr-un fel intortocheat aceste mituri sunt considerate drept o modalitate de a ii determina sa se razgandeasca pe cei care se gandesc sa se sinucida – la urma urmei cine vrea sa moara drept slab si nebun, in loc sa moara erou? Clasificarea gresita a suferintei autentice drept un semn de fragilitate sau psihoza este o proiectie a societatii asupra victimei. Singura slabiciune in acest caz este in inabilitatea sau incapatanarea oamenilor de a nu recunoaste adevarata gravitate a sinuciderii si in raspandirea constanta de minciuni despre aceasta boala. Puterea poate fi luata in considerare doar atunci cand o persoana este dispusa sa admita ca la randul ei are o limita care odata depasita, o poate face capabila sa ia in considerare sinuciderea ca o optiune viabila. Admitand aceasta trasatura universala a fiintei umane, putem ajuta la salvarea vietilor celor care se afla in situatia de a lupa cu dorinta de a scapa de durere prin moarte.

3. Cei care supravietuiesc unei incercari de sinucidere nu vor incerca din nou.

Sinuciderea nu este o incercare de a obtine atentie. Sinuciderea exprima o dorinta extrema de a inlatura o stare coplesitoare de stres si anxietate. Institutul National pentru Sanatate Mintala estimeaza ca fiecarei morti prin sinucidere ii corespund alte 12-25 de incercari carora li s-a supravietuit. Multe persoane considera ca daca cineva a supravietuit unei rani autoprovocata aproape fatala, in mod automat victima va imbratisa viata si nu va mai incerca sa se raneasca niciodata. Realitatea afirma insa altceva. Supravietuitorii prezinta un risc ridicat de a repeta actiunile mai tarziu in viata, iar profesionistii din domeniu sunt de acord ca unul dintre indicatorii principali ai unei posibile victime este existenta unor incercari anterioare. Cei care supravietuiesc unor incercari de suicid trebuie sa apeleze la sprijin psihoterapeutic imediat ce isi revin. S-a dovedit ca terapia cognitiva reduce incercarile de suicid cu 50% in doar un an de la incercarea initiala. In loc de a considera supravietuirea drept o sansa a victimei de a isi da seama de cat de pretioasa este viata, familia si prietenii victimei trebuie sa o considere drept un indicator de risc si sa actioneze in consecinta. Unica reactie responsabila este aceea care incurajeaza apelarea la terapie, aceasta fiind cea mai buna solutie de a evita asemenea incidente pe viitor.

4. Daca vorbesti cu cineva care vrea sa se sinucida despre sinucidere nu faci decat sa inrautatesti lucrurile.

Atunci cand un prieten sau membru al familiei incepe sa se deschida si sa recunoasca ganduri de suicid, ignorarea afirmatiilor sau schimbarea subiectului nu fac decat sa ii impinga si mai mult in aceasta directie. Discutia cu cineva apropiat in mod deschis si obiectiv despre sinucidere este un colac de salvare pana cand victima primeste sprijin din partea unui psihoterapeut. Daca va confruntati cu o posibila incercare de suicid cea mai buna reactie este sa sunati la 112 sau la o line de ajutor speciala pentru aceste cazuri unde persoana in cauza poate vorbi cu oameni pregatiti pentrua face fata situatiei respective. Nu lasati victima singura si indepartati din camera orice obiecte care ar putea provoca moartea. Admitand starea suicidala a unei persoane, prietenii si familia pot impiedica comportamentul inducator de moarte. Victimele doresc ajutor, doresc ca cineva sa intervina si sa ii ajute in batalia cu demonii coplesitori ai disperarii cu care se confrunta zilnic. Discutia cu ei nu reduce intotdeauna dorinta, dar nici nu ii incurajeaza in mod activ de a finaliza planurile. O reactie proactiva care incurajeaza victimele sa apeleze la terapie arata compasiunea, dragostea si grija care sa ii faca sa isi doreasca sa incerce sa se insanatoseasca. Ignorarea si lipsa efortului de a intelege situatia lor stimuleaza dorinta de a se sinucide.

5. Sinuciderea are loc fara avertismente, nu exista modalitati de prevenire.

Persoanele cu urmatoarele trasaturi prezinta un risc ridicat de a se sinucide:

Depresie si tulburari de anxietate

Abuz de droguri

Incercari anterioare

Victime ale abuzurilor sexuale si/sau fizice

Sinucidere in familie sau in cercul de prieteni

Incarcerare

Are in posesie o arma

Marginalizare sociala

Evident exista potentiale victime care nu prezinta intotdeauna una sau mai multe dintre aceste trasaturi, iar aceste trasaturi nu indica in mod automat comportament suicidar. Totusi educarea legat de factorii care trebuiesc luati in considerare si cine prezinta cel mai ridicat risc, este cea mai buna metoda de prevenire. Efortul depus pentru a intelege si pentru a fi capabili sa citim semnele, poate fi ceea ce face diferenta intre viata si moarte.

Daca un prieten sau un membru al familiei prezinta semne timpurii de ganduri suicidare sau comportament suicidar, persoanele din jur sunt responsabile sa intervina si sa previna incercarile de a isi lua viata. Izolarea sociala, preocupari legate de moarte, intensificarea comportamentului depresiv, apatie, comportamente riscante, incercarea de a pune lucrurile in ordine si, in cazuri extreme, redactarea unui testament, luarea la revedere, discutiile deschise legate de dorinta de a muri, toate sunt indicii ale unei posibile incercari de sinucidere. Deasemenea trebuie sa fim atenti la o schimbare majora de la depresie extrema la o stare extrema de calm. Aceasta poate indica faptul ca victima si-a gasit pacea si linistea in decizia de a isi lua viata, iar acest lucru trebuie adresat inainte de a se intampla. Desi totdeauna exista si variabile, semnele de mai sus in general indica un comportament ingrijorator care trebuie adresat inainte de a fi prea tarziu.

6. Persoanele care vor sa se sinucida pur si simplu isi doresc sa moara si nu ai cum sa le faci sa se razgandeasca.

Decizia de a comite sinucidere nu este una statica. Daca o persoana se deschide legat de dorinta de a muri, este posibil sa renunte la aceasta decizie. In timp ce intelegerea si sprijinul familiei si prietenilor este prima linie de aparare, terapia continua sa fie singura solutie viabila pe termen lung pentru a preveni sinuciderea. Chiar daca o victima renunta la decizia de a muri datorita sprijinului informat al unei persoane iubite, sedinte regulate cu un consilier, psiholog sau psihiatru reduc riscul sinuciderii cu 50% in primul an, ceea ce doar iubirea si compasiunea prietenilor si familiei nu pot face. Daca o persoana prezinta risc imediat de sinucidere, trebuie apelat un numar de urgenta unde veti avea acces la profesionisti capabili sa faca fata urgentei situatiei. Niciodata, sunt nicio forma, nu lasati persoana in cauza singura pana cand soseste ajutorul.

7. Imbunatatirea starii emotionale inseamna ca scade riscul de sinucidere.

Adesea opusul afirmatiei de mai sus este un truism. Unul dintre cele mai evidente semne de avertizare ca un individ isi va duce la capat planul de a se sinucide este o schimbare brusca de la disperare la un calm atotcuprinzator, chiar fericire. Chiar daca in prezent victima merge la sedinte de terapie, arareori dispozitia se schimba atat de dramatic de la negativa la pozitiva. Semne de pace dupa o perioada lunga si severa de disperare sau depresie pot indica decizia de a se sinucide ca solutie la probleme coplesitoare. Urmariti cu atentie si celelalte semne de avertizare mentionate mai devreme daca starea de spirit a unei persoane se imbunatateste rapid fara motiv.

8. Incercarile de sinucidere nereusite inseamna ca victima nu si-a dorit sa moara in primul rand.

Persoanele supravietuiesc incercarilor de a se sinucide din mai multe motive. Sansa sau interventia la timp a unei rude sunt de obicei motivele pentru care cineva nu reuseste sa se sinucida. Depinzand de metoda folosita victimele pot avea rani grave sau sa ramana in coma. Mai multi factori constituie diferenta intre moarte si supravietuire, dar faptul ca cineva supravietuieste unei incercari de suicid nu inseamna ca nu si-a dorit sa moara. De fapt, doar faptul ca o persoana a incercat sa se sinucida, ar trebui sa le dea de inteles in mod explicit celor apropiati ca victima chiar vrea sa isi puna capat vietii. Supravietuitorii incercarilor de sinucidere prezinta un risc ridicat de a incerca din nou pe viitor, de aceea este extrem de important sa apeleze la ajutor profesionist imediat pentru a preveni incidente viitoare.

9. Daca ii spui unei persoane care vrea sa se sinucida sa se inveseleasca, acest lucru ii va fi de ajutor.

Asemeni depresiei clinice – boala mintala care este responsabila de aproape 90% din sinuciderile din fiecare an – persoanele suferinte nus e fac bine doar daca li se spune sa se inveseleasca si sa gandeasca pozitiv. Gandurile si actiunile suicidale sunt provocate de multa durere mintala, emotionala si/sau fizica si desi sprijinul si compasiunea pot contribui la imbunatatirea starii persoanei, din nefericire nu sunt suficiente pentru a rezolva toate problemele existente. Doar terapia cu ajutorul unui consilier, psiholog, psihoterapeut sau psihiatru poate diseca cu adevarat problemele pacientului/clientului si sa il/o ajute sa dezvolte starea de spirit si abilitatile necesare mecanismelor de a face fata acestor stari pe termen lung. Nu este vorba doar de a se inveseli. Este vorba de confruntarea chinului care ii determina sa considere moartea drept singura optiune viabila de a scapa de sageata otravita a ghinionului.

10. Gandurile legate de sinucidere trebuiesc tinute secret pentru a nu jena sau supara pe cineva.

Deoarece sinuciderea este insotita de atatea prejudecati etichetarea victimelor drept slabe, patetice, psihotice sau disperate sa obtina atentie, a devenit in mod nefericit un subiect demonizat si rusinos, prea tabu pentru a fi discutat in mod obiectiv. Celor care simt dorinta de a muri li se da de inteles ca pur si simplu trebuie sa taca si sa se lupte cu aceasta pornire. Se tem de abordarea unui subiect atat de delicat cu persoanele din jur din cauza modului nedrept in care societatea prezinta durerea lor, considerand ca sinceritatea nu ar duce decat la mai multa marginalizare. In realitate, de fiecare data cand ganduri legate de sinucidere se strecoara in mintea noastra, acestea trebuiesc impartasite unei persoane apropiate, unui terapeut sau intr-un apel la o linie de ajutor. Orice ar fi, totdeauna se va gasi cineva dispus sa va ajute si sa va dea un sfat legat de terapie, care va va ajuta sa scapati de suferinta. Desi persoanele apropiate nu reactioneaza pozitiv atunci cand le sunt impartasite ganduri de sinucidere, prefera sa faca ceva atunci cand pot decat sa ingroape o persoana draga. Nu trebuie sa va fie niciodata atat de rusine de sentimentele voastre legate de sinucidere incat sa le negati. Deschiderea si sinceritatea intre victima si persoanele apropiate pot face diferenta intre viata si moarte.

Autor : Psiholog Alina Mihaela Barbu

Sursa: http://www.psihoterapie.net

Ce spun specialiştii despre depresie

Depresia este caracterizată ca fiind o tulburare de dispoziție, dar aceasta afectează întreaga persoană, alterând funcțiile corpului, comportamentele, gândurile și emoțiile.

Tulburările depresive sunt relativ des întâlnite, simptomele ușoare de depresie sunt o reacție normală la stres, în special la pierderi importante, dar ea devine o tulburare atunci când simptomele devin atât de grave încât afectează funcționarea normală și atunci când continuă săptămâni la rând.

Simptomele emoționale de depresie sunt o formă de disperare și durere foarte puternică. Persoanele care suferă de acestea declară, de asemenea, că și-au pierdut capacitatea de a trăi bucuria, chiar și ca reacție la cele mai fericite ocazii, un simptom numit anhedonie. Ele mai spun că nu mai găsesc plăcute interacțiunile cu familia sau prietenii lor, munca sau pasiunile lor.

Simptomele cognitive constau, în primul rând, în gânduri negative, cu teme ca lipsa de valoare, vinovăția, lipsa de speranță și chiar sinuciderea. Motivația este foarte redusă: persoana deprimată tinde să fie pasivă și are dificultăți în a iniția activități.

Simptomele fizice ale depresiei includ schimbări la nivelul apetitului, tulburări de somn, oboseală și pierderea energiei. Deoarece gândurile unei persoane deprimate sunt orientate spre interior și nu spre evenimentele exterioare, persoana respectivă poate să exagereze durerile minore și să-și facă griji din cauza sănătății.

Autor : Psiholog Jeni Chiriac

Cabinet Individual de Psihologie “Jeni Chiriac” Bucuresti

www.jenichiriac.ro

KARISSA anticonceptionale.Prospect.

Indicatii : Contrceptie orala

Compoziţie:

Un drajeu conţine gestoden 0,075 mg si etinilestradiol 0,020 mg si excipienţi:

Nucleu: edetat de sodiu si calciu, stearat de magneziu, dioxid de siliciu anhidru coloidal, amidon de porumb, polividona K 30, lactoza monohidrat.

Excipienţii stratului de drajefiere: galben de chinolina (E 104), polividona K-90F, dioxid de titan C.I. 77891 (E 171), macrogol 6000, talc, carbonat de calciu, zahar.

Grupa farmacoterapeutica:

Hormonii sexuali si modulatorii sistemului genital, contraceptive hormonale sistemice, progesteroni si estrogeni combinaţii fixe.

Indicaţii terapeutice

Contracepţie orala.

Contraindicaţii

Contraceptivele orale nu vor fi utilizate de catre femeile aflate în urmatoarele situaţii:

-Sarcina confirmata sau suspiciune de sarcina.

-Antecedente personale de tromboza venoasa sau arteriala (de exemplu tromboza venelor profunde, embolism pulmonar, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic).

-Prezenţa unor factori severi de risc pentru dezvoltarea trombozei sau a embolismului (tulburari de (coaagulare a sângelui, valvulopatie, fibrilaţie atriala).

-Adenom hepatic sau carcinom; boala hepatica severa

-Cancer de endometru sau cancer mamar în anetecedentele personale patologice.

-Sângerare vaginala anormala nediagnosticata.

-Antecedente de icter colestatic sau prurit aparute în perioada unei sarcini anterioare sau ca urmare a administrarii prealabile de contraceptive orale.

-Antecedente de herpes gestaţional.

-Otoscleroza cu agravare în timpul sarcinii.

-Siclemie.

-Hiperlipidemie.

-Hipertensiune severa

-Diabet zaharat cu complicaţii vasculare.

-Hipersensibilitate la oricare din componentele preparatului.

Precauţii

Informaţiile care vor fi prezentate la acest punct si la pct. Atenţionari speciale se bazeaza în principal pe studiile efectuate la femeile care au folosit contraceptive orale cu un conţinut de hormoni mai ridicat decât al preparatelor actuale microdozate.

Tumori

În unele studii, a fost raportat un risc crescut de cancer cervical la femeile care folosesc contraceptivele orale pe termen lung, dar rezultatele sunt destul de controversate. Comportamentul sexual si alţi factori cum ar fi virusul papillomatous uman (HPV) pot influenţa dezvoltarea cancerului cervical.

Meta-analiza la un numar de 54 de studii epidemiologice a relevat faptul ca riscul relativ de cancer mamar este usor crescut la femeile care iau contraceptive orale (RR = 1,24). Acest risc scade treptat în timpul urmatorilor 10 ani dupa încetarea administrarii contraceptivelor orale. Totusi, aceste studii nu au confirmat existenţa unei relaţii cauzale.

Cancerul mamar diagnosticat la utilizatoarele de contraceptive orale se afla într-o faza clinica mai puţin avansata decât la cele care nu folosesc contraceptive.

Adenomul hepatic benign este legat de folosirea contraceptivelor orale, desi incidenţa acestor tumori benigne este rara. Daca apare o ruptura la nivelul acestor tumori, apare sângerarea abdominala care poate fi fatala.

În cazuri rare, au fost raportate tumori hepatice maligne la utilizatoarele de contraceptive orale pe termen lung.

Alte condiţii

Apariţia trombozei retiniene în timpul folosirii contraceptivelor orale a fost raportata rareori. Administrarea produsului ar trebui întrerupta daca apare un simptom inexplicabil de pierdere parţiala sau totala a vederii, sau daca apare exoftalmie sau diplopie, papilo-edem sau daca apar tulburari vasculare retiniene.

Studiile precedente au înregistrat un risc relativ crescut pe termen lung, de afectare a vezicii biliare la femeile care folosesc contraceptive orale si produsi cu estrogeni. Studii recente au aratat totusi faptul ca riscul relativ de tulburari ale vezicii biliare poate fi minim la femeile care folosesc contraceptive orale microdozate.

Apariţia sau agravarea migrenelor sau apariţia unor cefalee de tip diferit care sunt recurente, constante sau severe impune întreruperea administrarii contraceptivelor orale.

Administrarea de Karissa trebuie imediat oprita în caz de prurit pe tot corpul sau de crize epileptice.

Efectele asupra metabolismului carbohidraţilor si lipidelor

S-a raportat afectarea toleranţei la glucoza la femeile care folosesc contraceptive orale. Un numar scazut de femei va înregistra o valoare constanta de hipertrigliceridemie pe durata folosirii contraceptivelor orale. La un numar de agenţi progestativi, s-a raportat o scadere a nivelurilor serice de lipoproteine de mare densitate (HDL) Deoarece estrogenul creste colesterolul-HDL, efectul net al contraceptivelor orale asupra metabolismului lipidic depinde de echilibrul dintre dozele de estrogeni si progestativ, de tipul de progestativ si de cantitatea absoluta de progestativ din contraceptivul oral.

Tulburari de sângerare

Sângerari neregulate (sângerare sub forma de picaturi sau sângerare intermenstruala) pot aparea pe durata administrarii drajeurilor, în special în timpul primelor trei luni de administrare.

Daca sângerarile neregulate sunt persistente sau apar dupa ce s-au dezvoltat ciclurile menstruale regulate, trebuie luate în considerare cauze non-hormonale si trebuie executate examenele ginecologice necesare pentru a exclude posibilitatea malignitaţii sau a sarcinii. Daca se exclud cauzele de natura patologica, se poate recomanda trecerea la un nou tip de contraceptiv oral.

Uneori, este posibil ca sângerarea menstruala sa nu se instaleze în intervalul de pauza de administrare. Daca administrarea contraceptivelor orale nu s-a facut conform instrucţiunilor, înainte de prima absenţa a sângerarii, sau daca sângerarea menstruala nu se instaleaza la sfârsitul celui de al doilea ciclu, trebuie exclusa suspiciunea de sarcina înainte de continuarea utilizarii contraceptivelor orale.

Tulburari afective

Femeile care fac depresii grave în timpul folosirii contraceptivelor orale trebuie sa înceteze administrarea acestora si sa li se recomande utilizarea unei metode contraceptive alternative, încercând sa determine daca simptomele sunt cauzate de contraceptivul oral.

Femeile care au suferit în prealabil de depresie trebuie urmarite cu atenţie si trebuie sa înceteze folosirea contraceptivelor orale daca simptomele de depresie reapar.

Nivelurile de folaţi

Nivelurile serice de folaţi se pot reduce ca rezultat al folosirii contraceptivelor. Acest fapt poate fi important din punct de vedere clinic, daca femeia ramâne însarcinata imediat dupa ce a încetat administrarea contraceptivelor orale.

Interacţiuni

Interacţiunea cu alte medicamente

Protecţia contraceptiva redusa si o incidenţa crescuta a sângerarii abundente si a tulburarilor de sângerare au fost relatate în cazul utilizarii concomitente a rifampicinei. O interacţiune echivalenta, dar probabil mai puţin clara, a fost sugerata pentru barbiturice, fenilbutazona, fenitoina si probabil griseofulvina, ampicilina si tetracicline. Pentru femeile care iau asemenea preparate simultan cu un contraceptiv oral este recomandabil sa foloseasca metode nehormonale de contracepţie (prezervative si spermicide) pe lânga contraceptivul oral, pe durata medicaţiei aferente si înca 7 zile dupa aceea.

În cazul rifampicinei, metoda contraceptiva suplimentara trebuie aplicata timp de 4 saptamâni dupa încetarea tratamentului.

Interacţiunea în timpul absorbţiei: Diareea poate creste motilitatea gastrointestinala sireduce absorbţia substanţelor active din compoziţia produsului. În acelasi fel, un medicament care reduce timpul de tranzit în colon, poate reduce concentraţiile de hormoni din sânge.

Interacţiuni în timpul metabolismului:

1. Peretele gastrointestinal: S-a aratat ca sulfatarea etinilestradiolului are loc în peretele gastrointestinal (GI). Asadar, medicamentele care sunt concurenţii sulfatarii în peretele intestinal cresc biodisponibilitatea etinilestradiolului (ex. acid ascorbic).

2. Metabolism hepatic: Pot aparea interacţiuni cu medicamente inductoare ale enzimelor microzomale, reducându-se astfel concentraţiile de etinilestradiol (ex. rifampicina, barbiturice, fenilbutazona, fenitoina, griseofulvina, topiramat). Pot sa apara, de asemenea, interacţiuni cu medicamente inhibitoare ale enzimelor microzomale (ex. itraconazol, fluconazol), obţinându-se în acest fel cresterea concentraţiilor de etinilestradiol.

Efectul asupra circulaţiei enterohepatice: Unele rapoarte clinice indica faptul ca circulaţia enterohepatica a estrogenului poate fi redusa de anumite antibiotice care pot scadea concentraţiile de etinilestradiol (ex. ampicilina, tetraciclina).

Efectul asupra metabolismului altor medicamente: Etinilestradiolul poate afecta metabolismul altor medicamente prin inhibarea enzimelor microzomiale hepatice sau prin provocarea unei conjugari hepatice medicamentoase, în special prin glucuronidare. În acest fel, concentraţiile din plasma si ţesut ale celorlalte medicamente pot fi crescute sau reduse (ex. ciclosporina, teofilina).

Produsul vegetal Iarba Sfântului Ioan (Hypericum perforatum sau sunatoare) nu trebuie luat concomitent cu drajeurile de Karissa, deoarece acesta poate sa scada efectul contraceptiv al drajeurilor de Karissa si pot aparea sângerarea abundenta sau sarcina nedorita. Acest efect este indus de enzimele metabolizante din substanţa conţinuta în Iarba Sfântului Ioan. Efectul inductiv poate persista timp de cel puţin 2 saptamâni dupa încetarea tratamentului cu Iarba Sfântului Ioan.

Administrarea concomitenta a preparatului cu ritonavir si a unui contraceptiv oral a avut drept rezultat o reducere a valorii medii AUC de etinilestradiol, cu 41%, astfel încât trebuie luata în calcul folosirea unui contraceptiv oral ce conţine o doza mai mare de etinilestradiol, sau folosirea unei metode alternative de contracepţie, non-hormonale.

Modificari ale analizelor de laborator

Folosirea contraceptivelor orale poate influenţa rezultatele anumitor analize de laborator, printre care probele hepatice, tiroida, adrenalina si probele renale, nivelurile plasmatice ale lipoproteinelor si ale proteinelor de transport, parametrii metabolismului de carbohidraţi, coagularea si fibrinoliza.

Modificarile ramân de obicei în limitele valorilor normale de laborator.

Klabax Antibiotic.Prospect.

Actiune terapeutica:  Antibiotic

Substanta activa:  Clarithromycinum

MOD DE ACTIUNE

Antibiotic macrolid ce interferă sau inhibă sinteza proteică microbiană legându-se de subunitatea 50S ribozomală.

INDICATII

Infecţii uşoare spre moderate cauzate de tulpini susceptibile.

Adulţi Faringită/tonsilită dată de S. piogenes. Sinuzită maxilară acută dată de S. pneumoniae, H. influenze şi M. catarrhalis.

Metabolitul activ, 14-OH claritromicina are activitate importantă împotriva H. influenze. Exacerbarea acută bacteriană a bronşitei cornice dată de S. pneumoniae, H. influenze, H. parainfluenze, M. catarrhalis.

Pneumonia comunitară dată de M. pneumoniae, S. pneumoniae, C. pneumoniae sau H. influenze. Infecţii cutanate date de S. aureus sau S. piogenes. Infecţii diseminate micobacteriene date de M. avium (mai ales la pacienţii cu SIDA) şi M. intracellulare.

În combinaţie cu alte medicamente (metronidazol, omeprazol sau lansoprazol, amoxicilină, ranitidină) pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu ulcere duodenale active associate infecţiei cu H. pylori.

Comprimatele cu eliberare prelungită sunt folosite pentru tratarea următoarelor infecţii uşoare spre moderate:

- sinuzita maxilară acută dată de H. influenze, M. catarrhalis, S. pneumoniae; exacerbarea bacteriană acută a bronşitei cornice dată de H. influenze, H. parainfluenze, M. catarrhalis, S. pneumoniae;

- pneumonie dată de H. influenze, H. parainfluenze, M. catarrhalis, S. pneumoniae, C. pneumoniae, M. pneumoniae.

Copii Faringită sau tonsilită dată de S. piogenes. Sinuzită maxilară acută sau otită medie acută dată de S. pneumoniae, H. influenze şi M. catarrhalis.

Infecţii cutanate necomplicate date de S. aureus şi S. piogenes.

Infecţii diseminate micobacteriene date de M. avium sau M. intracellulare.

Pneumonie dată de M. pneumoniae, C. pneumoniae, S. pneumoniae.

Furosemid.Prospect.

Actiune terapeutica: Diuretic de ansă

Substanta activa: Furosemidum

MOD DE ACTIUNE

Inhibă reabsorbţia sodiului şi a clorului la nivelul tubilor proximal şi distal, precum şi la nivelul porţiunii ascendente a ansei Henle.

Astfel este crescută excreţia de sodiu, clor şi într-o mai mică masură a potasiului şi a ionului bicarbonat. Urina rezultată este mai acidă.

Acţiunea diuretică este independentă de echilibrul acido-bazic al pacientului. Are un uşor efect antihipertensiv.

Debut: 30-60 min (PO, IM); 5 min (IV). Nivel maxim plasmatic: 1-2 h (PO, IM); 2 h (IV). T ½: 2 h după administrarea PO.

Durata efectului: 6-8 h (PO, IM); 2 h (IV). Este metabolizat în ficat şi excretat în urină. Poate fi eficient la pacienţii rezistenţi la tiazide şi la cei cu insuficienţă renală.

INDICATII

Edem asociat ICC, sindrom nefrotic, ciroză hepatică, ascită.

Administrat IV în edemul pulmonar.

Administrat PO în tratamentul HTA, în asociere cu spironolactonă, triamteren sau alte diuretice, exceptând acidul etacrilic.

Grupele Sanguine

Grupa sanguina caracterizeaza sangele unei persoane in functie de prezenta sau absenta unui antigen (substanta endo sau exogena care ajunsa in organism nu este recunoscuta ca proprie si determina aparitia unui raspuns imun, ce vizeaza eliminarea ei) pe suprafata globulelor rosii.

Antigenele de grup sanguin si anticorpii lor specifici se mai numesc aglutinogene si respectiv aglutinine datorita faptului ca reactia antigen- anticorp se soldeaza cu aglutinarea hematiilor.

Cele mai importante sisteme de antigene cu importanta in practica medicala sunt sistemele ABO si Rh.

Grupele sanguine indica compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre donator si primitor in cazul transfuziilor. Compatibilitatea reprezinta situatia in care este exclusa intalnirea antigenului de pe hematii cu anticorpii specifici.

Sistemul ABO

Presupune existenta aglutinogenelor A si B si a aglutininelor  alfa (anti A) si beta (anti B).
In mod normal, persoanele care prezinta pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodata in plasma aglutinina omoloaga. O persoana poate avea unul, ambele sau niciun aglutinogen. Intotdeauna exista aglutinine corespunzatoare aglutinogenului care lipseste, iar cand sunt prezente atat A si B, nu exista aglutinine.

Grupa     Grupa     Aglutinogen      Aglutinine
0              I                -                              alfa si beta
A              II             A                             beta
B              III            B                             alfa
AB            IV           A si B                     -

Sistemul ABO a fost descris de Landsteiner, iar grupele I-IV de Jansky si sunt corespondente.

In luna aIII- a de viata intrauterina apar primele eritroblaste care contin pe membrana antigenele de grup sanguin ce se formeaza din antigenul H sintetizat din gena H. gena H are o alela recesiva ( forma diferita a genei) foarte rara, h, nefunctionala. Atunci cand apare genotipul hh, antigenul H nu mei este sintetizat si astfel nu mai sun t sintetizate nici antigenele A si B. Individul cu un astfel de genotip are sange de grup o fals ( fenotip Bombay) notat Oh sau Ohh. persoanele in cauza nu pot primi sange decat de la alte persoane cu fenotip Bombay.

Sistemul Rh (Rhesus)

Clasifica sangele uman dupa prezenta sau absenta unor proteine( antigenul D) de pe suprafata hematiilor.
persoanele ale caror hematii prezinta antigen D pe membrana se numesc Rh+ (pozitivi), iar ceilalti Rh-(negativi).
In sistemul Rh absenta antigenului nu presupune existenta anticorpilor specifici.
Antigenul D este codificat de gena D, care prezinta o alela recesiva d. Indivizii cu fenotip Rh+ pot avea genotip DD sau dd, pe cand cei Rh- doar dd.

Compatibilitatea

In sistemul ABO, exista notiunile de donator universal (grupa O) si primitor universal (grupa AB). Aceste notiuni sunt utile doar pentru transfuzii mici, sub 500 mL. In cazul transfuziei a peste 500 mL sange, se foloseste sange izogrup ( aceeasi grupa cu a primitorului).

Sangele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, iar cel Rh- se poate administra la Rh- cat si la Rh+.

Cand o femeie Rh- este insarcinata, copilul fiind Rh+, sangele copilului trece prin placenta in sangele mamei dand nastere la anticorpi anti- Rh. In timpul celei de-a doua sarcini acesti anticorpi ai mamei se combina cu hematiile fatului pe care le distruge, provocand copilului icter si anemie grava.

Daca si mama si tatal sunt Rh+- nu exista nici un percicol pentru copil.

Daca si mama si copilul sunt Rh-, nu exista niciun pericol pentru sarcinile urmatoare.

Este foarte important sa se determine Rh-ul la fetele care urmeaza sa faca o transfuzie. daca ele au Rh- si primesc sange Rh+ ele vor forma anticorpi anti Rh, care vor actiona asupra copilului atunci cand vor fi gravide.

Autor : Dr. Daniela Iancu

Acifol.Prospect

ACIFOL 5 mg, comprimate filmate. Prospect
Acid folic
Compoziţie
Fiecare comprimat filmat conţine acid folic 5 mg şi excipienţi: nucleu: lactoză monohidratamidon de porumb, povidonă K30, talc, stearat de magneziu, butilhidroxianisol, celuloză microcristalină 102; film: hipromeloză 5 cP, talc, dioxid de titan (E 171), polisorbat 80, macrogol 6000, oxid galben de fer (E 172).
Grupă farmacoterapeutică: acid folic şi derivaţi

Indicaţii terapeutice
-Anemie macrocitară prin carenţă de acid folic;
-Tulburări cronice de absorbţie intestinală, indiferent de etiologie;
-Aport insuficient: malnutriţie, etilism;
-Sarcina - în caz de carenţă dovedită;
-Anemie pernicioasă (Biermer) – tratament adjuvant

La femeia care are deja un copil purtător al unei anomalii de închidere de tub neural (spina bifida etc.), s-a constatat că o suplimentare a acidului folic cu 5 mg pe zi, în lunile care preced concepţia şi în primele 3 luni după concepţie, au scăzut recurenţa riscului malformativ pentru sarcinile ulterioare. Cu toate acestea, diagnosticul antenatal şi cercetarea tipului de malformaţii rămâne indispensabilă.

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la acid folic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Pacienţi cu neoplasm, cu excepţia cazurilor cu anemie megaloblastică prin deficit de acid folic.
Anemie de etilogie neprecizată.

Precauţii
Utilizarea inadecvată poate întârzia stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului corect în anemiile megaloblastice.
Medicamentul conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

Interacţiuni
În cazul administrării concomitente cu fenobarbital, fenitoină, primidonă: scade concentraţia plasmatică a anticonvulsivantelor inductoare enzimatic prin accentuarea metabolizării lor hepatice, în care folaţii sunt cofactori. Se recomandă supraveghere clinică, eventual a concentraţiilor plasmatice şi ajustarea dozelor de antiepileptic în timpul tratamentului cu acid folic şi după oprirea acestuia.
Atenţionări speciale
Sarcina şi alăptarea
Se administrează conform indicaţiilor medicului.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de 5 – 15 mg acid folic (1 – 3 comprimate filmate Acifol 5 mg) pe zi.

Reacţii adverse

În rare cazuri au fost raportate reacţii alergice cutanate. Este posibilă apariţia de tulburări gastro-intestinale.

Supradozaj
Un aport excesiv de acid folic este urmat de creşterea eliminării urinare.
Păstrare
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Ambalaj
Cutie cu un flacon din PEÎD a 30 comprimate filmate

Powered by WordPress | PalmPreBlog.com has New Palm Pre Deals | Thanks to iFreeCellPhones.com Verizon Cell Phones, Free MMO and Fat burning furnace review
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii