Ganglion limfatic.Metastază de adenocarcinom

Metastaza reprezintă o tumora malignă secundară, aparută ca urmare a deplasării şi însămânţării la distanţă de celule maligne, de la nivelul tumorii primitive. Metastazarea se realizează pe seama pierderii adezivităţii celulelor tumorale faţa de elementele tisulare vecine şi mobilizării lor active sau pasive.

Metastazarea se produce pe cale limfatică, sangvină, prin contiguitate sau prin însămânţarea în cavităţile naturale.

 

MACROSCOPIC

Ganglionul interesat este mărit de volum, nedureros, cu consistenţă neomogenă; pe secţiune prezintă zone cenuşiu-rozate şi zone mai albicioase, cu aspect slăninos.

 

MICROSCOPIC: preparate colorate H.E.

Diagnostic histologic: Ganglion limfatic

Diagnostic histopatologic: Metastază de adenocarcinom în ganglionul limfatic

Microscopic, la nivelul ţesutului limfatic se poate observa prezenţa de celule canceroase dispuse fie sub formă de pseudoglande cu pluristratificare şi pierderea polarităţii celulare, fie cu dispoziţie compactă, în insule sau cordoane. Celulele neoplazice prezintă atipii şi monstruozităţi nucleare, precum şi mitoze atipice.

 

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL se face cu:

– metastaza ganglionară a altor tipuri de carcinoame

Sarcomul pleomorf

Sarcomul pleomorf este forma cea mai nediferenţiată a tumorilor maligne conjunctive.

 

MACROSCOPIC

Tumora prezintă crestere rapidă şi mare invazivitate locala.

 

MICROSCOPIC: preparate colorate H.E.

Diagnostic histologic: nu poate fi precizat.

Diagnostic histopatologic: Sarcom pleomorf

Microscopic, tumora se caracterizează prin prezenţa de numeroase celule neoplazice de formă şi dimensiuni variabile, cu frecvente monstruozităţi şi atipii nucleare, precum şi mitoze atipice. Pot exista celule gigante cu nuclei unici sau multipli. Celularitatea tumorii este extrem de bogată, cu foarte puţine fibre colagene; se pot observa zone mixoide sau zone de necroză intratumorală.

 

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL se face cu:

–          fibrosarcomul bine diferentiat;

–          liposarcomul pleomorf;

–          rabdomiosarcomul pleomorf

Fibrosarcomul

Tumora malignă a ţesutului conjunctiv propriu-zis se numeşte fibrosarcom. Se dezvoltă frecvent în ţesutul subcutanat, părţile moi ale extremităţilor, fascii, aponevroze.

 

MACROSCOPIC

Fibrosarcomul se prezintă ca o formaţiune tumorală neîncapsulată, infitrativă, cu dimensiuni variabile. Pe secţiune are aspect caracteristic de “carne de peşte” şi poate prezenta zone de necroză şi hemoragie.

 

MICROSCOPIC: preparate colorate H.E.

Diagnostic histologic: nu poate fi precizat.

Diagnostic histopatologic: Fibrosarcom slab diferenţiat

Microscopic, se observă o mare densitate celulară: fibroblaşti cu grad redus de diferenţiere şi fibre de colagen în cantitate mică. Celulele prezintă monstruozităţi şi atipii nucleare şi frecvente mitoze tipice şi atipice. O particularitate a sarcoamelor este lipsa vaselor sangvine cu pereţi proprii, vascularizaţia tumorii fiind realizată de lacune vasculare mărginite de celule sarcomatoase.

 

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL se face cu:

–          fibromul dens celular;

–          fibrosarcomul bine diferentiat;

–          sarcomul pleomorf;

–          mixosarcomul;

–          sarcomul cu celule clare al tendoanelor şi aponevrozelor.

Leucemia acuta

Definitie:

Leucemia acuta (leucoza acuta) este o boala neoplazica caracterizata prin pierderea capacitatii de diferentiere si maturatie a celulelor hematopoietice, infiltratia maduvei si a altor organe cu aceste celule imature, nediferentiate, insufi­cienta medulara cu anemie, neutropenie si trombocitopenie. Tabloul clinic este do­minat de 3 sindroame: anemie (scaderea eritrocitelor), infectios (scaderea granu-locitelor) si hemoragie (scaderea trombocitelor). Apare la orice varsta, mai frec­vent sub 25 de ani, in special la copii, dar si la batrani. Celulele leucemice se dez­volta progresiv pe seama celulelor normale pe care le inlocuiesc, trimit mesageri la distanta, in diferite organe, iar cand boala se manifesta clinic, este un neoplasm generalizat. Organismul sufera in special din cauza lipsei celulelor sanguine adulte, normale.
Simptome:

debutul aparent poate fi lent sau brusc. Cand debutul este brusc, cu forma de boala infectioasa grava, febra, astenie, paloare, manifestari hemoragice, acestea in realitate sunt numai deznodamantul clinic, deoarece primele semne au aparut cu 1 – 2 luni inainte: episoade subfebrile, hemoragii gingivale, artralgii (simuland R.A.A.), astenie si paloare. In perioada de stare apar: sindromul infectios, cu febra ridicata, frisoane, alterare profunda a starii generale si dureri osoase si articulare spontane; sindromul anemic, cu paloare uneori impresionanta, astenie intensa si dispnee; sindromul hemoragie, cu gingivoragii, epistaxis, purpura, hemoragii subconjunctivale si retiniene, metroragii, hemoragii meningiene sau cerebrale, hematurii, manifestari buco-faringiene ulceronecrotice (stomatite, gingivite, angine cu ulceratii atone, lipsite de puroi), mai putin frecvente astazi din cauza Tratamentului cu antibiotice. Splenomegalia este obisnuita, dar moderata, iar adenopatia se rezuma la o discreta crestere a ganglionilor cervicali si submaxilari.

Examenele de laborator pun in evidenta scaderea severa a hematiilor (sub 2-3 milioane/mm3) si a trombocitelor (sub 100 000/mm3) si o crestere a leucocitelor intre 15 000 si 50 000/mm3 (de obicei neutropenie). Formula leucocitara prezinta celule foarte tinere intr-o proportie de 50 – 90% si granulocite in numar foarte redus.

Absenta formelor de trecere dintre celulele tinere si leucocitele adulte – care poarta denumirea de hiatus leucemieeste caracteristica.
Evolutia este in general rapida. in mai putin de 3 luni survine decesul. Sub influenta Tratamentului pot aparea remisiuni de cateva luni si mai rar de cativa ani. Diagnosticul este sugerat de sindromul acut infectios si de manifestarile hemoragice si buco-faringiene si este precizat de examenul hematologic.
Tratamentul:

Trebuie sa fie precoce, intens si continuu. Masurile igieno-dietetice sunt obligatorii si constau in repaus absolut la pat, igiena cavitatii bucale, alimentatie adaptata starii generale. Tratamentele cele mai uzuale constau in: transfuzii sanguine, la nevoie exsanguinotransfuzii, corticoterapie, antibiotice, antifolice, antimetabolitii. Medicatia de baza, care a ameliorat si prelungit durata vietii acestor bolnavi, se reduce la citostatice si corticosteroizi. in cazul unei anemii severe se recurge la perfuzii de sange (100 – 250 ml la 1 – 3 zile), care uneori singure pot produce remisiuni. In cazul febrei ridicate si starii generale alterate se administreaza antibiotice si corticosteroizi. Din nefericire, efectul corticoterapiei se epuizeaza repede. De aceea, dupa obtinerea unei remisiuni, se continua

Tratamentul asociind corticosteroizii cu un citostatic. Desi citostaticele dau rezultate remarcabile, ele antreneaza adesea accidente cutanate, digestive si hemoragice. In leucemia limfoblastica acuta sunt active: prednisonul, vicristina, 6-mercaptopurina, metotrexatul, rubidomicina si asparaginaza, iar in leucemia mieloblastica acuta, citozinarabinozida, mercaptopurina, metrotrexatul, rubidomicina. De obicei se foloseste asocierea a 2 – 3 sau 4 medicamente.

Agranulocitoza

Definitie:

Agranulocitoza este o afectiune acuta, grava, caracterizata prin scade­rea pana la disparitie a granulocitelor din sange si printr-o infectie severa cu evolutie rapida.

Boala apare mai frecvent la femei intre 40 si 60 de ani, in special dupa aminofenazona, fenilbutazona, fenotiazine, sulfamide, antitiroidiene, antidiabetice, cloramfenicol, barbiturice. Unele medicamente induc un debut brusc (ami­nofenazona), altele unul progresiv (antitiroidienele si fenotiazinele); unele me­dicamente actioneaza prin mecanism alergic (aminofenazona), altele printr-o ac­tiune toxica asupra maduvei (clorpromazina).

Simptomele
se datoreaza scaderii masive a leucocitelor din sangele periferic, cu disparitia aproape totala a granulocitelor. Absenta granulocitelor priveaza organismul de unul dintre cele mai importante mijloace de aparare si antreneaza un sindrom infectios cu debut brutal, caracterizat prin febra ridicata, frisoane, angina, stomatita si leziuni ulcero-necrotice ale cavitatii bucale, faringelui, tubului digestiv, organelor genitale si pielii. Bolnavii au disfagie si disfonie, halena rau mirositoare, iar ganglionii regionali sunt uneori mariti. In absenta Tratamentului antiinfectios, evolutia este progresiva, de obicei fatala prin complicatiile care se instaleaza (septicemie, pneumonie).

Tratamentul antiinfectios actual a ameliorat mult prognosticul, boala evoluand spre vindecare. Exista si forme cronice sau recidivante, al caror prognostic este sever.
Tratamentul:

– se aplica de urgenta si consta in suprimarea medicamentelor sus­pectate de inducerea afectiunii, hemoculturi repetate, urmate de antibiotice si admi­nistrarea de antibiotice in doze masive. Transfuzia de sange si corticoterapia sunt uneori utile. Simptomatic, se combate febra, se rehidrateaza bolnavul si se iau masuri de igiena bucala si cutanata. Dupa vindecare, se previne bolnavul asupra necesitatii de a evita drogurile susceptibile de a provoca boala

Powered by WordPress | PalmPreBlog.com has New Palm Pre Deals | Thanks to iFreeCellPhones.com Verizon Cell Phones, Free MMO and Fat burning furnace review
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Copyright © 2017 | Medpont - Toate drepturile rezervate | Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.