Aspenter.Prospect.

Aspenter 75 mg, comprimate filmate gastrorezistente – Acid acetilsalicilic
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect, deoarece el conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
Acest medicament este disponibil fără prescripţie medicală. Cu toate acestea, este necesar să utilizaţi
Aspenter cu atenţie, pentru a obţine cele mai bune rezultate.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Întrebaţi farmacistul dacă aveţi nevoie de mai multe informaţii sau sfaturi.
- Trebuie să vă prezentaţi la medic dacă simptomele dumneavoastră se înrăutăţesc sau nu se îmbunătăţesc.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Aspenter şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să utilizaţi Aspenter
3. Cum să utilizaţi Aspenter
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Aspenter
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE ASPENTER ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Aspenter conţine ca substanţă activă acidul acetilsalicilic (cunoscut şi sub numele de aspirină). Acidul acetilsalicilic (Aspenter) aparţine unui grup de medicamente numit antitrombotice, antiagregante plachetare. Plachetele sunt celule mici prezente în sânge, care participă la coagularea sângelui şi sunt implicate în tromboză (formarea de cheaguri de sânge). Aspenter acţionează prin prevenirea formării cheagurilor de sânge şi este utilizat pentru: – prevenirea repetării infarctului miocardic şi a accidentului vascular cerebral (ischemic tranzitor şi infarct cerebral);
- reducerea riscului de infarct miocardic la pacienţii cu angină pectorală sau cu factori de risc multipli, cum sunt: hipertensiune arterială, creştere ale valorii lipidelor din sânge
(hipercolesterolemie), fumat, diabet zaharat şi istoric familial;
- menţinerea circulaţiei sângelui la nivelul vaselor de sânge ale inimii după anumite intervenţii chirurgicale (plastie vasculară şi şunt coronarian).
Aspenter nu trebuie utilizat pentru tratamentul febrei sau al durerilor (indiferent de tipul acestora) deoarece eliberează o cantitate mică de acid acetilsalicilic.
 Aspenter.Prospect.
2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI ASPENTER 
Nu utilizaţi Aspenter
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre celelalte componente ale Aspenter;
- dacă aţi avut astm bronşic legat de utilizarea salicilaţilor sau a substanţelor înrudite, în special antiinflamatoare nesteroidiene;  2
- dacă aveţi tendinţă la sângerări, număr scăzut de trombocite în sânge, hemofilie;
- dacă aveţi ulcer la nivelul stomacului sau intestinului subţire;
- dacă utilizaţi Aspenter concomitent cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână;
- dacă sunteţi în ultimul trimestru de sarcină.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Aspenter
- prezentaţi sau aţi prezentat alergii (astm bronşic, rinită alergică, polipi nazali sau reacţii alergice la alte medicamente; în acest caz luaţi Aspenter numai sub supravegherea medicului dumneavoastră);
- aţi prezentat ulcer la nivelul stomacului sau intestinului subţire;
- aveţi anumite afecţiuni care cresc riscul de hemoragii;
- aţi avut boli renale;
- aveţi insuficienţă hepatică severă;
- aveţi insuficienţă cardiacă necontrolată prin tratament;
- aveţi deficit (de la naştere) de glucozo – 6 – fosfat – dehidrogenază (o enzimă).
Înaintea oricărei intervenţii chirurgicale spuneţi medicului (sau stomatologului) că luaţi Aspenter.
Utilizarea altor medicamente
Ce trebuie să evitaţi când luaţi acest medicament?
Efectul tratamentului poate fi influenţat în cazul în care acidul acetilsalicilic este administrat concomitent cu alte medicamente utilizate pentru:
 împiedicarea formării cheagurilor de sânge (de exemplu warfarină);
 rejetul de organ după transplant (ciclosporină, tacrolimus);
 hipertensiune arterială (de exemplu diuretice şi inhibitori de enzimă de conversie);
 durere şi inflamaţie (de exemplu steroizi sau medicamente antiinflamatoare);
 gută (probenecid);
 cancer sau poliartrită reumatoidă (metotrexat);
 stimularea sistemului imunitar (interferon alfa);
 epilepsie (valproat de sodiu sau fenitoină);
 diabet zaharat (sulfonamide);
 infecţii (tetracicline);
 glaucom (acetazolamidă);
 manie sau tulburare bipolară (litiu);
 indigestie (antiacide).
Înainte de a utiliza acid acetilsalicilic informaţi-vă medicul despre medicamentele pe care le luaţi.
Dacă utilizaţi acid acetilsalicilic în mod regulat, cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a lua orice alt medicament (inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală).
Utilizarea Aspenter cu alimente şi băuturi
Utilizarea concomitentă a Aspenter cu alcool etilic poate să crească riscul hemoragiilor gastro-intestinale.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Nu utilizaţi Aspenter dacă sunteţi gravidă în ultimul trimestru de sarcină. În primele două trimestre de sarcină luaţi Aspenter numai dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.
În timpul alăptării luaţi Aspenter numai dacă medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Aspenter nu vă influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI ASPENTER
Utilizaţi întotdeauna Aspenter exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Adulţi
Doza uzuală pentru prevenirea afecţiunilor coronariene (vaselor inimii) este de un comprimat Aspenter 75 mg de 1 – 4 ori pe zi.
Pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale ischemice tranzitorii şi a infarctului cerebral doza uzuală este de un comprimat Aspenter 75 mg de 1 – 2 ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea la acest grup de vârstă.
Mod de administrare
Comprimatele filmate gastrorezistente trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid, preferabil după masă.
Comprimatele filmate nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Aspenter
Dacă, din greşeală, aţi luat mai multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la camera de gardă a celui mai apropiat spital. Luaţi acest prospect sau câteva comprimate cu dumneavoastră pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
Dacă uitaţi să luaţi Aspenter
Nu vă îngrijoraţi dacă uitaţi să luaţi o doză de Aspenter. Luaţi doza următoare imediat ce vă amintiţi şi continuaţi apoi, ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Aspenter poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel:
Foarte frecvente: apar la mai mult de 1 din 10 pacienţi
Frecvente: apar la mai mult de 1 din 100 pacienţi, dar la mai puţin de 1 din 10 pacienţi
Mai puţin frecvente: apar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi, dar la mai puţin de 1 din 100 pacienţi
Rare: apar la mai mult de 1 din 10000 pacienţi, dar la mai puţin de 1 din 1000 pacienţi
Foarte rare: apar la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi, incluzând cazuri izolate.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: prelungirea timpului de sângerare, trombocitopenie (prezenţa unui număr relativ scăzut de trombocite în sânge).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate, cum sunt: scurtarea respiraţiei şi reacţii cutanate.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: utilizarea de doze mari poate determina vertij şi zgomote în urechi.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: declanşarea crizelor de astm bronşic.
Tulburări gastro-intestinale
Rare: greaţă, vărsături, hemoragii gastro-intestinale oculte, care, în cazuri rare, pot determina deficit de fier în organism; utilizarea de doze mari poate determina ulcere gastro-intestinale cu hemoragii grave (vărsături cu sânge roşu deschis sau cu aspect de „zaţ de cafea”, scaun de culoare neagră).
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: utilizarea de doze mari timp îndelungat poate determina afectarea ficatului.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: utilizarea de doze mari timp îndelungat poate determina afectarea rinichilor.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ ASPENTER
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Aspenter după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE 
Ce conţine Aspenter
- Substanţa activă este acidul acetilsalicilic. Un comprimat filmat gastrorezistent conţine 75 mg acid acetilsalicilic.
- Celelalte componente sunt:
nucleu – celuloză microcristalină (tip PH 112), amidon pregelatinizat, acid stearic, dioxid de siliciu coloidal anhidru; film – talc, copolimer al acidului metacrilic cu acrilat de etil, trietilcitrat, emulsie de simeticonă
Cum arată Aspenter şi conţinutul ambalajului
Aspenter se prezintă sub formă de comprimate filmate gastrorezistente rotunde, biconvexe, de culoare albă. Este ambalat în cutii cu 3, respectiv 5 blistere a câte 10 comprimate filmate gastrorezistente.

Aromasin.Prospect.

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe <să luaţi> <să utilizaţi> acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi întrebări suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră şi nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.>
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Aromasin şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să utilizaţi Aromasin
3. Cum să utilizaţi Aromasin
4. Reacţii adverse posibile
5. Păstrarea Aromasin
Aromasin drajeuri 25 mg
Exemestan
Substanţa activă a medicamentului este exemestanul. Fiecare drajeu conţine exemestan 25 mg. Celelalte componente (excipienţii) sunt: nucleu – dioxid de siliciu coloidal anhidru, crospovidonă; hipromeloză, stearat de magneziu, manitol, celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu tip A, polisorbat 80; strat de drajeifiere – hipromeloză, alcool polivinilic, simeticonă, macrogol 6000, zahăr, carbonat de magneziu, dioxid de titan (E171), p-hidroxibenzoat de metil (E218); amestec de lustruire – ceară cetil esteri , talc, ceară carnauba; cerneala de inscripţionare –alcool etilic, alcool izobutilic, shellac, oxizi negri de fer (E172) şi oxizi de titan (E171).
1. CE ESTE AROMASIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ 
Substanţa activă din Aromasin – exemestanul – interferă cu o substanţă denumită aromatază care este necesară în producerea hormonilor feminini, în special estrogeni, mai ales la femeile după menopauză.
Aromasin reduce cantitatea de estrogeni din corp; această acţiune este utilă în anumite tipuri de tumori ale sânului la care estrogenii favorizează creşterea celulelor tumorale.
Drajeurile Aromasin sunt biconvexe, de culoare aproape albă, inscripţionate cu7663 pe una dintre feţe.
Drajeurile sunt ambalate în cutii cu 2 blistere conţinând câte 15 drajeuri.
Aromasin este folosit pentru tratamentul anumitor tumori de sân la femei după menopauză, după 2-3 ani de tratament cu tamoxifen.
 De asemenea, Aromasin este folosit pentru tratamentul anumitor tumori de sân avansate, la femei în postmenopauză, după ce tratamentul iniţial cu un alt preparat hormonal nu a dus la rezultatele dorite.
Aromasin.Prospect.

Aromasin.Prospect.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI Aromasin
Nu utilizaţi Aromasin:
- dacă sunteţi hipersensibilă la exemestan sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă încă aveţi sângerări;
- dacă sunteţi sau puteţi rămâne gravidă;
- dacă alăptaţi.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Aromasin:
- informaţi medicul dumneavoastră dacă suferiţi de boli de ficat sau rinichi;
- este posibil ca medicul dumneavoastră să vă măsoare densitatea osoasă înainte de a începe tratamentul cu acest medicament, deoarece medicamentele din această categorie duc la scăderea concentraţiei de hormoni femini şi, consecutiv, la pierderea mineralelor din compoziţia oaselor şi fragilizarea lor (osteoporoză).
Utilizarea Aromasin cu alimente şi băuturi:
Este preferabil să luaţi drajeul la sfârşitul mesei.
Sarcina
Aromasin nu se administrează în timpul sarcinii.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Alăptarea
Aromasin nu se administrează femeilor care alăptează.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor:
Dacă constataţi apariţia somnolenţei, ameţelilor sau senzaţiei de slăbiciune, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale Aromasin:
Aceste drajeuri conţin zahăr şi, de aceea, nu trebuie administrate pacientelor cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie a glucozei-galactozei sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei.
Drajeurile Aromasin conţin şi metil-p-hidroxibenzoat, care poate produce reacţii alergice la persoanele
cu hipersensibilitate la această substanţă.
Folosirea altor medicamente:
Unele medicamente, dacă sunt luate în acelaşi timp cu Aromasin, pot influenţa modul de acţiune al acestuia, sau Aromasin poate influenţa modul de acţiune al medicamentelor respective. Informaţi medicul dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente: rifampicină (folosită pentru tratarea unor infecţii); alte medicamente antitumorale; medicamente anticonvulsivante (de exemplu, fenitoina şi carbamazepina); preparatele din plante conţinând sunătoare; medicamente de susbtituţie hormonală, mai ales cele conţinând estrogeni.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI AROMASIN 
Luaţi întotdeauna Aromasin exact aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Femei adulte şi vârstnice
Doza obişnuită este de un drajeu Aromasin, care trebuie înghiţit, preferabil odată cu alimentele, la sfârşitul unei mese.
Copii
Aromasin nu este recomandat copiilor.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Aromasin:
Adresaţi-vă imediat medicului sau celei mai apropriate unităţi spitaliceşti.
Dacă uitaţi să luaţi Aromasin:
Nu vă îngrijoraţi. Luaţi doza imediat ce vă amintiţi. Dacă, însă, este momentul următoarei doze, luaţi doar această doză şi continuaţi tratamentul după orarul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Ca toate medicamentele, Aromasin poate avea reacţii adverse.
Multe femei sunt tratate cu Aromasin fără să se înregistreze probleme; la unele femei pot să apară reacţii adverse uşoare până la moderate. Dacă observaţi una dintre reacţiileadverse de mai jos, contactaţi medicul dumneavoatră sau farmacistul cât mai repede posibil. Cele mai frecvente reacţii adverse pot fi: insomnie, dureri de cap, bufeuri (înroşirea bruscă a feţei, însoţită de „un val de căldură”), greaţă, transpiraţii abundente, oboseală şi creşterea uşoară a concentraţiei unei enzime în sânge – fosfataza alcalină.
Au mai fost raportate: scăderea poftei de mâncare, depresie, ameţeli, somnolenţă, dureri abdominale, vărsături, constipaţie sau diaree, indigestie, erupţii cutanate, căderea părului, dureri în articulaţii sau muşchi, umflarea extremităţilor corpului, creşterea uşoară a concentraţiei de bilirubină din sânge. La pacientele cu tumori mamare în fază avansată şi tratate cu Aromasin au fost rar observate scăderea numărului de trombocite sau a anumitor celule albe din sânge. Aromasin scade concentraţia de hormoni feminini din organism, ceea ce poate produce pierderea mineralelor din compoziţia oaselor, cu fragilizarea acestora, rezultând, în unele cazuri, şi fracturi.
Durata tratamentului
Medicul dumneavoastră vă va spune cât timp să luaţi Aromasin, durata putându-se schimba în funcţie de statusul dumneavoastră.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE 
 
Ca toate medicamentele, Aromasin poate avea reacţii adverse.
Multe femei sunt tratate cu Aromasin fără să se înregistreze probleme; la unele femei pot să apară reacţii adverse uşoare până la moderate. Dacă observaţi una dintre reacţiileadverse de mai jos, contactaţi medicul dumneavoatră sau farmacistul cât mai repede posibil. Cele mai frecvente reacţii adverse pot fi: insomnie, dureri de cap, bufeuri (înroşirea bruscă a feţei, însoţită de „un val de căldură”), greaţă, transpiraţii abundente, oboseală şi creşterea uşoară a concentraţiei unei enzime în sânge – fosfataza alcalină.
Au mai fost raportate: scăderea poftei de mâncare, depresie, ameţeli, somnolenţă, dureri abdominale, vărsături, constipaţie sau diaree, indigestie, erupţii cutanate, căderea părului, dureri în articulaţii sau muşchi, umflarea extremităţilor corpului, creşterea uşoară a concentraţiei de bilirubină din sânge. La pacientele cu tumori mamare în fază avansată şi tratate cu Aromasin au fost rar observate scăderea numărului de trombocite sau a anumitor celule albe din sânge. Aromasin scade concentraţia de hormoni feminini din organism, ceea ce poate produce pierderea mineralelor din compoziţia oaselor, cu fragilizarea acestora, rezultând, în unele cazuri, şi fracturi.
Dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-l informaţi pe medicul dumneavoastră sau pe farmacist.
5. PĂSTRAREA AROMASIN 
A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor.
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.

ANXIAR.Prospect.

ANXIAR 1 mg comprimate – Lorazepam
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Anxiar şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să utilizaţi Anxiar
3. Cum să utilizaţi Anxiar
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Anxiar
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE ANXIAR ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ 
 
Lorazepamul, substanţa activă din Anxiar, aparţine unei clase de medicamente numite derivaţi de benzodiazepine, anxiolitice.
Anxiar este folosit pentru:
- tratamentul de scurtă durată al stărilor de anxietate, inclusiv al celor asociate cu depresie;
- tratamentul de scurtă durată al insomniei cauzate de anxietate;
- prevenire şi tratament în delirium tremens;
- tratamentul sindromului de abstinenţă la alcoolici;
- sedare înaintea intervenţiilor cu scop diagnostic, înainte şi după intervenţii chirurgicale generale sau dentare.
Nu toate tulburările de anxietate şi emoţionale, stările de tensiune sau insomniile necesită un tratament medical. Adesea, ele sunt o expresie a unor altor boli şi pot fi rezolvate prin alte măsuri sau prin tratamentul afecţiunilor respective. Anxietatea şi tensiunea, ca urmare a vieţii obişnuite de zi cu zi, nu ar trebui să fie în mod normal, tratate cu un tranchilizant. Ele trebuie tratate doar dacă afectează semnificativ viaţa de zi cu zi. Utilizarea lorazepamului ca somnifer este justificată, doar în cazul în care efectele medicamentului sunt dorite şi peste zi.
ANXIAR.Prospect.

ANXIAR.Prospect.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI ANXIAR
Nu utilizaţi Anxiar
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la lorazepam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi tulburări severe ale respiraţiei;
- dacă suferiţi de probleme de respiraţie în timpul somnului (sindrom de apnee în somn);
- dacă suferiţi de boli grave ale ficatului (insuficienţă hepatică gravă);
- dacă suferiţi de slăbiciune musculară severă (miastenia gravis).
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Anxiar
Înainte să începeţi tratamentul cu Anxiar, spuneţi medicului dumneavoastră, dacă sunteţi într-una din situaţiile de mai jos:
- sunteţi, credeţi că sunteţi sau planificaţi să rămâneţi gravidă;
- alăptaţi, deoarece medicamentul s-ar putea să treacă în laptele matern;
- sunteţi o persoană în vârstă;
- sunteţi slăbit;
- suferiţi de o boală a ochiului numită glaucom cu unghi închis;
- suferiţi de boli ale ficatului sau rinichiului;
- aveţi tulburări respiratorii;
- aveţi tulburări ale coordonării mişcărilor (ataxie spinală şi cerebrală);
- aţi suferit în trecut de alcoolism sau dependenţă de droguri;
- suferiţi în prezent de intoxicaţie cu alcool sau medicamente cu efecte inhibitoare asupra sistemului nervos central;
- suferiţi de psihoze (boli mentale grave);
- aţi suferit în trecut de depresie – în timpul tratamentului cu Anxiar starea depresivă s-ar putea să reapară;
- suferiţi de depresie – Anxiar poate accentua eventualele tendinţe suicidare.
Benzodiazepinele, inclusiv lorazepamul, pot cauza dificultăţi de respiraţie, care pot fi fatale.
Benzodiazepinele, chiar după prima doză, pot produce reacţii alergice severe (vezi pct. 4). În astfel de cazuri trebuie să apelaţi imediat la asistenţă medicală.
În timpul tratamentului evitaţi consumul de alcool, deoarece poate potenţa efectul sedativ al medicamentului.
La copii, Anxiar trebuie utilizat pe perioade cât mai scurte posibil cu deosebită precauţie, fiind necesară o monitorizare atentă.
Dacă sunteţi în vârstă, trebuie să fiţi precauţi, deoarece, datorită efectului de relaxare a musculaturii, există riscul de a cădea.
În cazul în care aveţi nevoie de perioade repetate de tratament, trebuie să ţineţi legătura cu medicul dumneavoastră, deoarece s-ar putea să vă solicite analize de sânge şi ficat.
Toleranţă
Dacă luaţi Anxiar repetat şi pe o perioadă îndelungată, se poate dezvolta obişnuinţa. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă observaţi reducerea efectului Anxiar.
Dependenţă
În cazul unui tratament îndelungat cu benzodiazepine, există posibilitatea să deveniţi dependent(ă) de acesta. De aceea, Anxiar se utilizează, în general, în tratamente de scurtă durată, de la câteva zile până la 4 săptămâni, incluzând perioada de scădere a dozei. Tratamentul poate fi prelungit doar la recomandarea medicului dumneavoastră. Astfel poate fi scăzut riscul dependenţei sau posibilitatea efectelor nedorite la întreruperea tratamentului (vezi pct. „Dacă încetaţi să utilizaţi Anxiar”).
Reacţii paradoxale
La anumiţi pacienţi, în special la vârstnici şi la copii, pot apărea reacţii paradoxale (reacţii contrare efectului aşteptat) (vezi pct. 4). Contactaţi imediat medicul dumneavoastră dacă observaţi apariţia acestor simptome. Medicul dumneavoastră vă va sfătui cum să întrerupeţi tratamentul.
Amnezie
Atunci când luaţi medicamente de acest tip, există posibilitatea să suferiţi o pierdere temporară a memoriei (amnezie). Acesta poate fi de folos în cazul utilizării Anxiar ca sedativ înaintea unor intervenţii chirurgicale. Totuşi, în cazurile în care Anxiar este utilizat pentru tratarea tulburărilor de somn, pentru prevenirea acestui efect nedorit, trebuie să vă asiguraţi că aveţi toate condiţiile necesare unui somn neîntrerupt de 7-8 ore.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi:
- medicamente antipsihotice utilizate în tratamentul unor boli psihice (de exemplu clozapină, loxapină);
- alte anxiolitice şi sedative;
- medicamente hipnotice (utilizate în tratamentul insomniei);
- medicamente utilizate împotriva depresiei;
- analgezice opioide (medicamente utilizate pentru ameliorarea durerii moderat – severe);
- antitusive opioide;
- antihistaminice (medicamente utilizate împotriva alergiilor);
- anticonvulsivante (medicamente utilizate în tratamentul epilepsiei, de exemplu valproat de sodiu);
- beta-blocante (medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al unor boli ale inimii);
- anestezice (medicamente utilizate pentru suprimarea sensibilităţii organismului);
- miorelaxante (medicamente utilizate pentru relaxarea musculaturii);
- probenecid (medicament utilizat în gută);
- medicamente care inhibă anumite enzime hepatice;
- medicamente utilizate în boli respiratorii (de exemplu aminofilină, teofilină).
Utilizarea Anxiar împreună cu alimente şi băuturi
Comprimatele pot fi luate indiferent de orarul meselor. Excepţie fac cazurile în care utilizaţi Anxiar ca somnifer. În aceste cazuri nu luaţi Anxiar pe stomacul plin, deoarece apariţia efectului va fi întârziat şi s-ar putea să prezentaţi efecte ale medicamentului şi în dimineaţa următoare (vezi pct. 3 “Cum să utilizaţi Anxiar”).
În timpul tratamentului cu Anxiar trebuie să evitaţi consumul băuturilor alcoolice (vezi pct. “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Anxiar”).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Dacă sunteţi sau bănuiţi că sunteţi însărcinată, sau dacă plănuiţi o sarcină, nu luaţi acest medicament, fără să întrebaţi medicul dumneavoastră. Benzodiazepinele, utilizate în primul trimestru al sarcinii, pot dăuna dezvoltării fătului. Dacă luaţi acest medicament în fazele târzii ale sarcinii sau în timpul travaliului, copilul dumneavoastră după naştere s-ar putea să fie mai puţin activ, să aibă temperatura corpului scăzută, hipotonie (scăderea forţei musculare), probleme de respiraţie şi alimentaţie. De asemenea, poate fi afectat temporar răspunsul copilului dumneavoastră la frig. Dacă utilizaţi în mod regulat acest medicament în fazele târzii ale sarcinii, copilul dumneavoastră după naştere poate
prezenta simptome de abstinenţă.
Este de preferat să nu luaţi acest medicament în timpul alăptării. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă alăptaţi, deoarece medicamentul poate fi excretat în laptele matern.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Somnul insuficient poate creşte probabilitatea scăderii vigilenţei, iar sedarea, amnezia, tulburările de concentrare şi alterarea funcţiei musculare, de asemenea, pot afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Din acest motiv este contraindicat să folosiţi acest medicament dacă doriţi să participaţi la astfel de activităţi.
Informaţii importante privind unele componente ale Anxiar
Anxiar conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI ANXIAR 
Utilizaţi întotdeauna Anxiar exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele pot fi luate indiferent de orarul meselor cu puţin lichid. Excepţie fac cazurile în care utilizaţi Anxiar ca somnifer. În aceste cazuri nu luaţi Anxiar pe stomacul plin, deoarece apariţia efectului va fi întârziat şi s-ar putea să prezentaţi efecte ale medicamentului şi în dimineaţa următoare.
Medicul dumneavoastră vă va spune cât de mult şi cât de des să luaţi din Anxiar. Nu luaţi mai multe
comprimate decât vi s-au prescris şi nici nu prelungiţi durata tratamentului mai mult decât v-a
recomandat medicul.
Tratamentul cu Anxiar va avea, în general, o durată între aproximativ câteva zile şi 4 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere a dozei. După două săptămâni de administrare zilnică medicul trebuie să reducă treptat doza pentru a determina dacă tratamentul cu lorazepam mai este necesar. În anumite cazuri poate fi necesară prelungirea tratamentului.
Adulţi
Stări de anxietate
Doza uzuală recomandată este de 0,5 – 2,5 mg lorazepam pe zi, divizată în 2 – 3 doze.
Insomnie produsă de anxietate
Se recomandă administrarea unei singure doze de 0,5 – 2,5 mg lorazepam pe zi, cu jumătate de oră înainte de culcare. Trebuie să vă asiguraţi că, după administrarea medicamentului, aveţi toate condiţiile necesare pentru un somn neîntrerupt de 7-8 ore.
Profilaxia şi tratamentul delirium tremens, tratamentul sindromului de abstinenţă la alcool – În prima zi de tratament se recomandă administrarea a câte 0,5 mg lorazepam (o jumătate de comprimat Anxiar) dimineaţa şi la prânz, şi 1 mg lorazepam (1 comprimat Anxiar) seara.
- În zilele următoare doza va fi ajustată treptat în funcţie de evoluţia clinică; doza uzuală este de 2-4 mg lorazepam (2-4 comprimate Anxiar) pe zi. În cazurile grave pot fi necesare doze mai mari.
Ca sedativ înaintea intervenţiilor cu scop diagnostic, înainte şi după intervenţii chirurgicale în
chirurgia generală şi stomatologică
Se recomandă administrarea unei doze de 1 – 2,5 mg lorazepam în seara de dinaintea intervenţiei
chirurgicale şi 2 – 4 mg lorazepam cu 1 – 2 ore înaintea intervenţiei chirurgicale. După intervenţii se
administrează 1 – 2,5 mg lorazepam la intervale adecvate.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Ca sedativ înaintea intervenţiilor cu scop diagnostic, înainte şi după intervenţii chirurgicale
Doza recomandată depinde de greutatea corporală a copilului dumneavoastră: 0,5 – 1 mg (0,05 mg/kg corp) lorazepam.
Anxiar nu este recomandat pentru tratamentul anxietăţii şi al tulburărilor de somn la copii.
Copii cu vârsta sub 6 ani 5
Datorită formei farmaceutice, Anxiar nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani.
Vârstnici şi pacienţi debilitaţi
Pacienţii vârstnici sau debilitaţi pot răspunde la doze mai mici. În general, jumătate din doza uzuală pentru adulţi, sau doze şi mai mici, pot fi suficiente. La nevoie, doza poate fi crescută în funcţie de necesitate şi tolerabilitate.
Pacienţi cu insuficienţă renală, pacienţi cu insuficienţă hepatică
La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unor doze mai mici, de exemplu jumătate din doza uzuală pentru adulţi. Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată.
Dacă aţi utilizat mai mult Anxiar decât trebuie
Dacă aţi luat o doză de Anxiar mai mare decât cea indicată, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră sau farmacistul. Amintiţi-vă să luaţi cu dumneavoastră cutia medicamentului. Simptomele raportate după supradozaj includ confuzie, somnolenţă sau somn adânc, iar în cazurile mai grave tulburări de vorbire, tulburarea coordonării mişcărilor (ataxie), reacţii paradoxale (vezi pct. 4. “Reacţii adverse posibile”), scăderea forţei musculare (hipotonie), tensiune arterială scăzută, respiraţie lentă şi superficială, deprimare cardiovasculară, comă şi, foarte rar, deces.
Dacă aţi uitat să luaţi Anxiar
Dacă uitaţi să luaţi o doză din Anxiar, luaţi următoarea doză cât de curând vă amintiţi. Totuşi, dacă deja este momentul să luaţi următoarea doză, nu mai încercaţi să recuperaţi doza omisă şi continuaţi să luaţi medicamentul după cum v-a fost prescris. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Anxiar
Nu încetaţi să utilizaţi Anxiar fără să-l întrebaţi înainte pe medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
După ce aţi utilizat toată cantitatea de Anxiar prescrisă, medicul dumneavoastră vă va spune dacă aveţi nevoie sau nu de prelungirea tratamentului. Dacă medicul dumneavoastră consideră că nu mai aveţi nevoie de Anxiar, vă va recomanda să reduceţi doza, înainte de oprirea tratamentului. Acest lucru permite organismului dumneavoastră să se obişnuiască cu lipsa medicamentului şi reduce riscul unor efecte neplăcute.
La întreruperea tratamentului cu Anxiar puteţi prezenta simptome de abstinenţă ca dureri de cap, dureri musculare, anxietate, tensiune psihică, depresie, tulburări ale somnului, nelinişte, ameţeală, greaţă, diaree, pierderea poftei de mâncare, confuzie, halucinaţii/delir şi iritabilitate, tulburarea dispoziţiei, convulsii/crize convulsive, tremurături, crampe abdominale, agitaţie, palpitaţii, accelerarea bătăilor inimii (tahicardie), atacuri de panică, vertij, reflexe exagerate (hiperreflexie), pierderea memoriei de scurtă durată (amnezie), creşterea temperaturii corporale, transpiraţii şi intensificarea anxietăţii (fenomenul de “rebound”). Aceste simptome, în general, nu persistă mult timp. Dacă suferiţi de aceste simptome, adresaţi-vă medicului dumneavoastră. În cazuri mai grave puteţi prezenta simptome ca derealizare (detaşare de realitate), depersonalizare (înstrăinare de sine), tulburări ale auzului, rigiditate şi senzaţii de furnicături (parestezii) la nivelul extremităţilor, sensibilitate exagerată la diferiţi stimuli externi (lumină, zgomot sau contact fizic), mişcări involuntare, vomă, halucinaţii şi convulsii. În aceste cazuri cereţi imediat sfatul medicului dumneavoastră.
Dacă întrerupeţi tratamentul după o perioadă lungă de utilizare poate, de asemenea, să apară fenomenul de “rebound”, în care simptomele care au justificat instituirea tratamentului cu Anxiar, reapar cu intensitate mărită.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
 4. REACŢII ADVERSE POSIBILE  
Ca toate medicamentele, Anxiar poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse se manifestă de obicei la începutul tratamentului şi cel mai adesea dispar la continuarea lui sau după scăderea dozelor.
Reacţiile adverse sunt clasificate după următoarele frecvenţe:
Foarte frecvente: care afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori
Frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori
Mai puţin frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori
Rare: care afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Contactaţi imediat medicul dumneavoastră şi întrerupeţi tratamentul dacă apar următoarele reacţii adverse severe:
- reacţii alergice severe (reacţii anafilactice/anafilactoide);
- o reacţie alergică gravă care cauzează dificultăţi de respiraţie, umflarea gâtului, buzelor sau limbii (angioedem);
- reacţii paradoxale cum sunt nelinişte, agitaţie, ostilitate, agresivitate, furie, tulburări de somn/insomnie, excitaţie sexuală, halucinaţii;
- icter (îngălbenirea pielii şi a albului ochilor);
- tulburări severe ale respiraţiei;
- gânduri de a vă face rău sau tentativă de sinucidere.
Informaţi medicul dacă apare oricare din reacţiile adverse mai jos menţionate:
Foarte frecvente:
- sedare, somnolenţă;
- oboseală.
Frecvente:
- confuzie, depresie, demascarea unei stări depresive;
- tulburarea coordonării mişcărilor (ataxie), ameţeală, slăbiciune musculară;
- lipsă de energie.
Mai puţin frecvente:
- greaţă;
- modificări ale apetitului sexual, impotenţă, tulburări de orgasm.
Cu frecvenţă necunoscută:
- tulburări ale sângelui: scăderea numărului de celule roşii, celule albe şi al plachetelor din sânge (discrazii sanguine). Simptomele acestor tulburări sunt: piele palidă, slăbiciune, dificultăţi de respiraţie, infecţii frecvente, sângerări şi vânătăi inexplicabile.
- reacţii alergice;
- urină concentrată;
- valori scăzute ale sodiului în sânge;
- pierderea inhibiţiilor, euforie;
- tremurături, vertij, tulburări de vorbire, dureri de cap, convulsii/crize convulsive, pierderi de memorie, comă, tulburări de atenţie/concentrare, tulburări de echilibru;
- tulburări vizuale: vedere dublă, vedere înceţoşată;
- scăderea tensiunii arteriale;
- oprirea temporară a respiraţiei, inclusiv în timpul somnului, rata de respiraţie scăzută, respiraţie dificilă;
- agravarea bolii pulmonare obstructive cronice;
- constipaţie; 7
- creşterea valorii bilirubinei şi a unor enzime hepatice (transaminaze, fosfatază alcalină);
- reacţii alergice ale pielii, căderea părului (alopecie);
- scăderea temperaturii corpului (hipotermie).
Alte reacţii adverse:
- dependenţă fizică şi psihică;
- sindrom de abstinenţă sau fenomene de rebound, care pot apărea după întreruperea tratamentului (vezi partea “Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Anxiar” şi “Dacă încetaţi să utilizaţi Anxiar”).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ ANXIAR 
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Anxiar după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE 
Ce conţine Anxiar
- Substanţa activă este lorazepamul. Fiecare comprimat conţine 1 mg lorazepam.
- Celelalte componente sunt: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină PH 102, polacrilin de potasiu, stearat de magneziu.
Cum arată Anxiar şi conţinutul ambalajului
Anxiar se prezintă sub forma unor comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă, marcate cu un şanţ de rupere pe una din feţe. Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Este ambalat în cutii cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 25 comprimate.

Artromed.Prospect.

Artromed 200 mg comprimate filmate – Oxaceprol
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Artromed şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să utilizaţi Artromed
3. Cum să utilizaţi Artromed
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Artromed
6. Informaţii suplimentare
Artromed.Prospect.

Artromed.Prospect.

1. CE ESTE ARTROMED ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Artromed este un medicament antiinflamator şi analgezic (din grupa antiflogistice şi antireumatice non-steroidiene).
Artromed este utilizat la adulţi în tratamentul durerilor provocate de artroză (afecţiune care constă în distrugerea articulaţiilor), de exemplu artroza genunchiului, a şoldului sau a coloanei vertebrale.
2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI ARTROMED
Nu utilizaţi Artromed
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la oxaceprol sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
- dacă suferiţi de afecţiuni grave a funcţie rinichilor (insuficienţă renală severă)
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Dacă urmaţi un tratament împotriva coagulării sângelui cu medicamente care blochează vitamina K (de exemplu warfarină, Marcumar), nu poate fi exclusă o influenţă a oxaceprolului asupra coagulării sângelui. Din acest motiv, în timpul tratamentului simultan cu Artromed, se recomandă controale periodice a timpului de coagulare a sângelui.
Utilizarea Artromed cu alimente şi băuturi
Artromed se administrează preferabil înainte de masă.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice alt medicament.
Artromed nu trebuie luat în timpul sarcinii deoarece nu există experienţă suficientă cu privire la posibilele efecte asupra embrionului sau fătului.
Nu se cunoaşte dacă oxaceprolul se excretă în laptele matern, de aceea nu se recomandă administrarea Artromed pe perioada alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Oxaceprolul nu are nicio influenţă directă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar trebuie să ţineţi cont de posibilele reacţiile adverse care pot apărea.
Informaţii importante privind unele componente ale Artromed
Colorantul galben amurg (E110) conţinut în Artromed poate provoca reacţii alergice.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI ARTROMED 
Luaţi întotdeauna Artromed exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de un comprimat filmat Artromed 200 mg (200 mg oxaceprol) de 3 ori pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara.
Luaţi comprimatele filmate, întregi, cu o cantitate suficientă de apă, preferabil înainte de masă.
Dacă luaţi mai mult Artromed decât trebuie
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Artromed
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi alta, imediat ce v-aţi amintit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Artromed
Cu excepţia revenirii durerilor articulaţiilor nu sunt previzibile alte efecte.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE 
Ca toate medicamentele, Artromed poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse, întrerupeţi tratamentul cu Artromed şi adresaţi-vă imediat unui medic:
 Foarte rar:
Umflarea rapidă a feţei, buzelor, limbii, gâtului, pleoapelor, eventual însoţite de urticarie, sau umflarea mucoaselor (mai ales ale gurii şi gâtului), care pot duce la dificultăţi în respiraţie (edemul Quincke)
Reacţii adverse frecvente (apar la 1 până la 10 pacienţi din 100):
Greaţă, tulburări ale poftei de mâncare, dureri de stomac, diaree. Aceste tulburări sunt deseori de natură trecătoare.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (apar la 1 până la 10 pacienţi din 1000):
Reacţii alergice: înroşirea pielii, mâncărimi, erupţii pe piele
Reacţii adverse foarte rare (apar la mai puţin de 1 pacient din 10000):
Căderea părului, dureri ale articulaţiilor, inflamarea vaselor sangvine, urticarie. Creşterea numărului unor celule ale sângelui (eozinofilie alergică).
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută:
Durere de cap, ameţeli, erupţii trecătoare pe piele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ ARTROMED 
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Artromed după data de expirare înscrisă pe cutie. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 30C, în ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum sa eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE 
Ce conţine Artromed
Substanţa activă este oxaceprolul. Fiecare comprimat filmat conţine oxaceprol 200 mg.
Celelalte componente sunt: nucleu: talc, stearat de magneziu, amidon de cartofi, macrogol 6000, macrogol 12000; film: macrogol 6000, copolimer acid metacrilic/ etilacrilat (1/1) dispersie 30%, povidonă, propilenglicol, simeticonă emulsie, dioxid de titan (E 171), galben de chinolină (E 104), galben amurg (E 110).
Cum arată Artromed şi conţinutul ambalajului
Artromed se prezintă sub formă de comprimate filmate de culoare galbenă, rotunde, convexe.
Artromed este disponibil în cutii cu 20 sau 100 comprimate filmate.

Apstar.Prospect.

Apstar 35 mg comprimate cu eliberare prelungită – Diclorhidrat de trimetazidină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris doar pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane.  Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală cu ale dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Apstar comprimate şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să stiți înainte să luaţi Apstar comprimate
3. Cum să utilizaţi Apstar comprimate
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Apstar comprimate
6. Conținutul ambalajului și alte informații
Apstar.Prospect.

Apstar.Prospect.

1. CE ESTE APSTAR COMPRIMATE ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ 
 
Apstar 35 mg comprimate cu eliberare prelungită conține substanţa activă trimetazidină. Trimetazidina optimizează procesele energetice ale celulei şi protejează celulele inimii de efectele unui aport scăzut de oxigen.
Apstar comprimate este utilizat:
 la adulţi, în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul anginei pectorale (durere în piept cauzată de boala coronariană).
2. CE TREBUIE SĂ STIȚI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI APSTAR COMPRIMATE
Nu luaţi Apstar comprimate:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la trimetazidină sau la oricare dintre celelalte componente  ale Apstar comprimate (vezi pct. 6, „Informaţii suplimentare”)
- dacă aveţi boală Parkinson: boală a creierului care afectează mişcările (tremurături, poziţie  rigidă, mişcări încetinite şi mers târşâit şi dezechilibrat)
- dacă aveţi de probleme severe cu rinichii
Atenționări și precauții
Înainte să utilizaţi Apstar comprimate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistulului.
- dacă suferiţi de probleme cu rinchii, este posibil ca medicul dumneavoastră să trebuiască să  vă ajusteze doza
Acest medicament poate provoca sau înrăutăţi simptome cum sunt: tremurături, poziţie rigidă, mişcări
încetinite, mers târşâit şi dezechilibrat, în special la pacienţii vârstnici; aceste simptome trebuie investigate şi raportate medicului dumneavoastră, care poate să reevalueze tratamentul.
Copii şi adolescenţi
Apstar comprimate nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau dacă alăptaţi sau dacă credeţi că sunteţi gravidă sau doriţi să aveţi un copil, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest edicament.
Utilizarea altor medicamente împreună cu Apstar comprimate:
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau este posibil să luați orice alte medicamente.
Nu s-a constatat apariţia interacţiunilor cu alte medicamente.
Utilizarea Apstar comprimate împreună cu alimente, băuturi și alcool:
Apstar comprimate poate fi luat independent de alimente şi băuturi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Acest medicament vă poate face să vă simţiţi ameţit şi somnolent, ceea ce vă poate afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI APSTAR COMPRIMATE
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată de Apstar comprimate 35 mg este un comprimat de două ori pe zi, în timpul meselor, dimineaţa şi seara.
Mod de utilizare:
Comprimat pentru administrare orală.
Înghiţiţi comprimatul întreg, cu o cantitate suficientă de lichid, de exemplu cu un pahar de apă.
Dacă aveţi probleme cu rinichii sau dacă aveţi vârsta peste 75 de ani, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza recomandată.
Dacă luaţi mai mult Apstar comprimate decât trebuie:
Nu a fost raportat niciun caz de intoxicare cu Apstar comprimate datorită supradozajului.
Dacă uitaţi să luaţi Apstar comprimate:
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, pur şi simplu luaţi doza următoare, în mod obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă încetaţi să luaţi Apstar comprimate:
Nu încetaţi să luaţi medicamentul fără a vă consulta cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Apstar comprimate poate provoca reacţii adverse, deşi nu apar la toate persoanele.
Apstar comprimate este, de obicei, bine tolerat.
Frecvente ( pot afecta până la 1 din 10 persoane)
Ameţeli, durere de cap, dureri abdominale, diaree, indigestie, greaţă, vărsături, erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi, urticarie şi senzaţie de slăbiciune.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
Bătăi rapide sau neregulate ale inimii (numite şi palpitaţii), bătăi suplimentare ale inimii, bătăi accelerate ale inimii, scădere bruscă a tensiunii arteriale la ridicarea în picioare care poate produce ameţeli, senzaţie de confuzie sau leşin, stare generală de rău, ameţeli, căderi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului.
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Simptome extrapiramidale (mişcări neobişnuite, inclusiv tremurături şi scuturare a mâinilor şi degetelor, mişcări de răsucire a corpului, mers târşâit, înţepenire a mâinilor şi picioarelor), de obicei reversibile după întreruperea tratamentului.
Tulburări ale somnului (dificultăţi de adormire, somnolenţă), constipaţie, erupţii generalizate grave pe piele (pielea devine roşie şi apar vezicule), umflare a feţei, buzelor, gurii, limbii sau gâtului care poate provoca dificultăţi la înghiţire sau la respiraţie.
Scădere severă a numărului de celule albe din sânge, care face mai posibile infecţiile, reducere a trombocitelor din sânge, fapt care determină creşterea riscului de sângerare sau învineţire.
O boală a ficatului (greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mâncare, senzaţie generală de rău, febră, mâncărimi, îngălbenire a pielii şi a albului ochilor, materii fecale deschise la culoare, urină închisă la culoare).
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ APSTAR COMPRIMATE 
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Apstar comprimate după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII 
Ce conţine Apstar comprimate:
Substanţa activă este trimetazidină diclorhidrat. Fiecare comprimat conţine trimetazidină diclorhidrat 35 mg, echivalent cu trimetazidină 27,5 mg.
Celelalte componente sunt:
Nucleul comprimatului: hidrogenofosfat de calciu dihidrat, celuloză microcristalină, povidonă K30, gumă Xantan, dioxid de siliciu coloidal anhidru şi stearat de magneziu.
Învelişul comprimatului: hipromeloză, dioxid de titan (E171), macrogol 400 şi oxid roşu de fer (E172).
Cum arată Apstar comprimate şi conţinutul ambalajului:
Comprimatele de Apstar sunt comprimate de culoare roz, rotunde, biconvexe, marcate cu “35” pe o parte şi netede pe cealaltă parte.
Comprimatele de Apstar sunt disponibile în blistere conţinând 10, 20, 30, 40, 60, 90, 120 şi 180 comprimate* ambalate în cutii.
* Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

APONIL.Prospect.

APONIL 100 mg comprimate – Nimesulidă
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agraveză sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Aponil şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să utilizaţi Aponil
3. Cum să utilizaţi Aponil
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Aponil
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE APONIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ 
Aponil este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) cu proprietăţi analgezice (de calmare a durerii). Este utilizat pentru tratamentul durerii acute şi al durerilor menstruale.Înainte de a vă prescrie Aponil, medicul va evalua beneficiile pe care le poate avea acest medicament pentru dumneavoastră, în comparaţie cu riscul apariţiei reacţiilor adverse.
Aponil.Prospect.

Aponil.Prospect.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI APONIL
Înainte să utilizaţi Aponil 100 informaţi-l pe medicul dumneavoastră:
- dacă utilizaţi orice alt analgezic;
- dacă sunteţi astmatic;
- dacă ati avut dureri de stomac/arsuri în capul pieptului după ce aţi luat un analgezic (medicament împotriva durerii);
- dacă aveţi tulburări ale intestinelor cum este boala Crohn sau colita ulcerativă;
- dacă aveţi sau ati avut probleme cu inima, rinichii sau ficatul;
- dacă sunteţi gravidă, încercati să rămâneţi gravidă sau alăptaţi.
Nu utilizaţi Aponil
- dacă sunteţi hipersensibil (alergic) la nimesulidă sau la oricare dintre celelalte componente ale Aponil;
- dacă aţi prezentat reacţii alergice (de exemplu respiraţie şuierătoare, secreţii nazale sau nas înfundat, urticarie sau erupţii iritative ale pielii) după administrarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene;
- dacă în trecut aţi avut o reacţie adversă la nimesulidă, care a afectat ficatul;
- dacă luaţi alte medicamente despre care se cunoaşte faptul că afectează ficatul, de exemplu paracetamol, orice alte medicamente care calmează durerea sau tratamente cu AINS;
- dacă luaţi medicamente care pot provoca dependenţă sau aţi devenit dependent de medicamente sau alte substanţe;
- dacă sunteţi un consumator cronic de alcool etilic;
- dacă aveţi boli de ficat sau valori crescute ale enzimelor hepatice;
- dacă aveţi sau aţi avut în trecut, ulcer peptic (ulcer gastric sau duodenal);
- dacă aţi prezentat sângerări la nivelul stomacului sau intestinului;
- dacă aţi prezentat sângerări la nivelul creierului (accident vascular cerebral);
- dacă aveţi orice altă problemă de sângerare sau orice probleme datorate faptului că sângele dumneavoastră nu se coagulează;
- dacă aveţi insuficienţă cardiacă, tulburări renale (funcţie renală scăzută) sau orice tulburări hepatice;
- dacă suferiţi de febră sau gripă (aveţi senzaţie de durere în tot corpul, stare de rău, frisoane sau aveţi temperatură crescută);
- dacă sunteţi în ultimele 3 luni de sarcină;
- dacă alăptaţi.
Nu administraţi Aponil la copii cu vârste sub 12 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Aponil
- dacă în timpul tratamentului cu nimesulidă prezentaţi simptome care sugerează afectarea ficatului, trebuie să încetaţi administrarea nimesulidei şi să vă informaţi imediat medicul. Simptomele care sugerează afectarea ficatului includ pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, durere abdominală, senzaţie persistentă de oboseală sau culoarea închisă a urinii. Dacă aţi avut vreodată ulcer peptic (gastric sau duodenal), sângerări la nivelul stomacului sau intestinului, colită ulceroasă sau boală Crohn, trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Aponil. – dacă în timpul tratamentului cu Aponil prezentaţi febră şi/sau simptome de tip gripal (senzaţie de durere în tot corpul, stare de rău şi frisoane) trebuie să încetaţi administrarea acestui medicament şi să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
- dacă suferiţi de boli de inimă sau de rinichi, trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Aponil; funcţia rinichilor dumneavoastră se poate agrava în timpul tratamentului cu Aponil.
- dacă sunteţi un pacient vârstnic, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă solicite să veniţi la consult în mod periodic, pentru a se asigura că Aponil nu provoacă probleme de stomac, rinichi, inimă sau ficat.
- dacă vă gândiţi să rămâneţi gravidă, trebuie să vă informaţi medicul, deoarece Aponil poate scădea fertilitatea.
S-ar putea ca medicul dumneavoastră să vă modifice doza unor anumite medicamente sau să vă oprească să luaţi altele, deoarece acestea împiedică Aponil” să acţioneze. Urmaţi întotdeauna instrucţiunile medicului.
Medicamente precum Aponil se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a atacului de cord („infarct miocardic”) sau a accidentului vascular cerebral. Riscurile de orice tip sunt mai probabile la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată. Nu depăşiţi doza şi durata recomandate pentru tratament.
Dacă aveţi probleme cardiace, accident vascular cerebral în antecedente sau consideraţi că aţi putea fi în situaţie de risc din cauza acestor afecţiuni (de exemplu, dacă aveţi hipertensiune arterială, diabet zaharat, valori crescute ale colesterolului sau sunteţi fumător) trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Aponil conține lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenționat că aveți intoleranță la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebați înainte de a lua acest medicament.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Spuneți medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre medicamentele enumerate mai jos, deoarece ele pot interacţiona cu Aponil:  3
- medicamente care subțiază sângele (anticoagulante, acid acetilsalicilic sau alţi salicilaţi);
- comprimate care elimină apa (diuretice) utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace sau pentru probleme cu tensiunea arterială;
- litiu, utilizat pentru tratamentul depresiei şi condiţiilor similare;
- metotrexat – un medicament folosit pentru tratarea unor forme de cancer;
- ciclosporină – recomandat la pacienții care au primit un transplant.
Asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră sau farmacistul cunosc faptul că dumneavoastră luaţi aceste medicamente înainte de a vi se prescrie Aponil.
Utilizarea Aponil cu alimente şi băuturi
Aponil trebuie administrat după mese.
Nu trebuie consumat alcool etilic în timpul tratamentului cu Aponil, deoarece poate creşte riscul de toxicitate hepatică.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Aponil nu trebuie utilizat în sarcină, în special în ultimul trimestru de sarcină sau de către femei care alăptează.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Dacă vă simţiţi ameţit după ce aţi luat Aponil nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale Aponil
Aponil conţine lactoză monohidrat. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI APONIL 
Luaţi întotdeauna Aponil exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza uzuală este de un comprimat de 100 mg de două ori pe zi, după masă. Utilizaţi Aponil pentru o perioadă de timp cât mai scurtă posibil şi nu mai mult de 15 zile pentru orice cură de tratament.
Rugaţi-l pe medicul dumneavoastră să vă explice mai multe.
Este posibil ca medicul să dorească să facă teste ale sângelui sau teste pentru evidenţierea funcţiei ficatului şi rinichilor, în special dacă aveţi boli ale ficatului şi rinichiului. Acest lucru este normal şi nu trebuie să vă îngrijoreze.
Dacă ați utilizat mai mult Aponil decât trebuie
Daca luaţi mai mult decât trebuie din Aponil, adresaţi-vă imediat medicul dumneavoastră sau farmacistului sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi întotdeauna cu dumneavoastră cutia medicamentului, astfel ca personalul specializat să ştie ce aţi luat.
Dacă ați uitat să uitlizaţi Aponil
Nu vă îngrijoraţi. Dacă ați uitat să luaţi o doză, nu mai luaţi doza pe care aţi uitat-o şi luaţi direct doza
următoare la timp. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele Aponil poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea nimesulidă:
Frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
 senzație de rău (greață),
 stare de rău (vărsătură),
 diaree,
 valori serice crescute ale enzimelor hepatice,
Mai puțin frecvente (afectează mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
 amețeli,
 creșterea tensiunii arteriale (hipertensiune),
 respirație dificilă (dispnee),
 constipație,
 gaze în intestine (flatulență),
 inflamația mucoasei gastrice,
 pierdere de sânge la nivelul tubului digestiv,
 ulcerații la nivelul stomacului și intestinului,
 perforații la nivelul stomacului și intestinului,
 mâncărime,
 erupții cutanate,
 transpirații abundente,
 acumulare de lichide în țesuturi (edem).
Rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
 scăderea numărului de celule roșii din sânge (anemie),
 creșterea numărului unui tip de celule albe din sânge (eozinofilie),
 hipersensibilite,
 creșterea potasiului din sânge,
 stare de frică,
 nervozitate,
 vise neplăcute (coșmaruri),
 vedere încețoșată,
 bătăi rapide ale inimii,
 pierderi de sânge (hemoragii),
 valori oscilante ale tensiunii arteriale,
 bufeuri,
 înroșirea pielii,
 inflamația pielii (dermatită),
 stare generală de rău,
 oboseală,
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 din 10000 utilizatori):
 scăderea numărului de celule albe din sânge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie),
 scăderea numărului tuturor tipurilor de celule din sânge (pancitopenie),
 apariția de mici pete roșii pe piele (purpură),
 reacții alergice severe (anafilaxie),
 dureri de cap,
 somnolență,
 afectare a ficatului cunoscută ca sindrom Reye (erupții cutanate, vărsătură și afectarea funcției hepatice),
 tulburări de vedere,
 vertij,
 astm bronșic – respirație dificilă datorată îngustării căilor respiratorii,
 îngustarea căilor respiratorii (bronhospasm),  5
 dureri abdominale,
 tulburări de digestie,
 inflamația mucoasei bucale,
 pierdere de sânge prin scaun,
 inflamația ficatului,
 forme severe de inflamație a ficatului,
 îngălbenirea pielii și/sau albului ochilor (icter),
 acumularea bilei în ficat (colestază),
 erupții cutanate însoțite de formarea de vezicule și zone de distrucție a pielii,
 erupții cutanate tranzitorii însoțite sau nu de mâncărime,
 alterare severă a funcției rinichiului,
 scăderea cantității de urină,
 inflamația unei părți a rinichiului,
 scăderea temperaturii corpului.
 Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ APONIL 
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Aponil după data de expirare înscrisă pe cutie sau pe blister, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Dacă medicul dumneavoastră v-a spus să nu mai luaţi Aponil sau dacă v-au mai rămas comprimate, returnaţi comprimatele rămase farmacistului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Aponil
- Substanţa activă este nimesulida. Un comprimat conţine nimesulidă 100 mg.
- Celelalte componente sunt docusat de sodiu, hidroxipropilceluloză, lactoză monohidrat, amidon glicolat de sodiu, celuloză microcristalină, ulei vegetal hidrogenat, stearat de magneziu.
Cum arată Aponil şi conţinutul ambalajului
Aponil se prezintă sub formă de comprimate rotunde, plate, de culoare galben deschis, cu diametrul de 10,5 mm, prevăzute cu un şanţ median pe una dintre feţe. Este ambalat în cutie cu un blister a 10 comprimate sau în cutie cu 2 blistere a câte 10 comprimate

ARGOFAN.Prospect.

ARGOFAN 75 SR 75 mg comprimate cu eliberare prelungită – Venlafaxină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
 Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
 Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
 Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să îl daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
 Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Argofan şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să luaţi Argofan
3. Cum să luaţi Argofan
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Argofan
6. Informaţii suplimentare
ARGOFAN.Prospect.

ARGOFAN.Prospect.

1. CE ESTE ARGOFAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ 
Argofan face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (INRS). Acest grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia şi alte probleme, cum sunt tulburările anxioase. Se consideră că persoanele care suferă de depresie şi/sau anxietate au niveluri mai mici de serotonină şi noradrenalină (norepinefrină) în creier. Modul de acţiune al antidepresivelor nu este pe deplin înţeles, dar ele pot fi benefice prin creşterea nivelurilor de serotonină şi noradrenalină din creier.
Argofan este un tratament destinat adulţilor cu depresie. Argofan este totodată şi un tratament destinat adulţilor cu următoarele tulburări de anxietate: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (teamă faţă de situaţiile sociale sau evitarea acestora) şi tulburare de panică (atacuri de panică).
Tratamentul corespunzător al depresiei sau al tulburărilor de anxietate este important pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine. Dacă acestea nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă şi mai greu de tratat.
2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI ARGOFAN 
Nu luaţi Argofan
 Dacă sunteţi alergic la venlafaxină sau la oricare dintre celelalte componente ale Argofan.
 Dacă luaţi sau aţi luat, în ultimele 14 zile, oricare din medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt utilizate pentru tratamentul
depresiei sau bolii Parkinson. Luarea IMAO ireversibili concomitent cu alte medicamente, inclusiv Argofan, poate cauza reacţii adverse grave sau chiar care pot pune viaţa în pericol. De asemenea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile după ce încetaţi să mai luaţi Argofan înainte de a lua orice IMAO (vezi şi pct. „Sindromul serotoninergic” şi „Utilizarea altor medicamente”).
Aveţi grijă deosebită când luaţi Argofan
 Dacă luaţi alte medicamente care, luate concomitent cu Argofan, poate creşte riscul de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct. „Utilizarea altor medicamente”)
 Dacă aveţi probleme oculare, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
 Dacă aţi avut hipertensiune arterială.
 Dacă aţi avut probleme cu inima.
 Dacă aţi avut convulsii (accese convulsive).
 Dacă aţi avut niveluri prea mici de sodiu în sânge (hiponatremie).
 Dacă aveţi tendinţa de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (istoric de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot creşte riscul de sângerare.
 Dacă nivelurile colesterolului dumneavoastră cresc.
 Dacă aţi avut în trecut manie sau tulburare bipolară (stare de supraexcitare sau euforie) sau dacă cineva din familia dumneavoastră a avut asemenea probleme.
 Dacă aţi avut un comportament agresiv.
Argofan poate cauza o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat.
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă vi se întâmplă acest lucru.
Dacă oricare din cele de mai sus vi se aplică, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Argofan.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.
Sunteţi mai înclinat spre astfel de idei:
- Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără.
Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Gură uscată
Au fost înregistrate cazuri de gură uscată la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină. Aceasta poate creşte riscul apariţiei cariilor. Prin urmare, trebuie să acordaţi o importanţă deosebită igienei dentare.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
În mod normal, Argofan nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârste sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacţii adverse, cum sunt tentativele de sinucidere, gândurile de sinucidere şi comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie Argofan la pacienţi cu vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Argofan la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi vreţi să discutaţi acest lucru, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare din simptomele prezentate mai sus apar sau se agravează la pacienţi cu vârste sub 18 ani care iau Argofan. De asemenea, în acest grup de vârstă nu  3 au fost încă demonstrate efectele de siguranţă pe termen lung ale Argofan privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Medicul dumneavoastră este cel care va decide dacă puteţi lua Argofan împreună cu alte medicamente.
Nu începeţi şi nu încetaţi să luaţi alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate naturale sau din plante, înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
- Inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO: Vezi pct. „Înainte să luaţi Argofan”)
- Sindromul serotoninergic:
Sindromul serotoninergic, o problemă care poate pune în pericol viaţa (vezi punctul „Reacţii adverse posibile”), poate apărea în cursul tratamentului cu venlafaxină, în special dacă
aceasta este luată cu alte medicamente. Exemple de asemenea medicamente includ:
- Triptani (utilizaţi pentru migrenă)
- Medicamente pentru tratarea depresiei, de exemplu INRS, ISRS, triciclice sau medicamente care conţin litiu
- Medicamente care conţin linezolid, un antibiotic (utilizat pentru tratarea infecţiilor)
- Medicamente care conţin moclobemidă, un IMAO reversibil (utilizat pentru tratarea depresiei)
- Medicamente care conţin sibutramină (utilizată pentru scăderea în greutate)
- Medicamente care conţin tramadol (un medicament împotriva durerii)
- Produse care conţin sunătoare (numită şi Hypericum perforatum, un preparat din plante utilizat în tratamentul depresiilor uşoare)
- Produse care conţin triptofan (utilizate pentru tratarea problemelor cu somnul şi a depresiei)
Semnele şi simptomele sindromului serotoninergic pot include o combinaţie a următoarelor: nelinişte, halucinaţii, pierderea coordonării, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corporale, modificări rapide ale tensiunii arteriale, exagerarea reflexelor, diaree, comă, greaţă, vărsături. Dacă credeţi că suferiţi de sindrom serotoninergic solicitaţi imediat asistenţă medicală.
De asemenea, medicamentele de mai jos pot interacţiona cu Argofan şi trebuie utilizate cu precauţie. În mod deosebit, este important să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi medicamente care conţin:
- Ketoconazol (un medicament antifungic)
- Haloperidol sau risperidonă (pentru tratarea problemelor de ordin psihiatric)
- Metoprolol (un betablocant destinat tratamentului hipertensiunii arteriale şi problemelor de inimă)
Utilizarea Argofan cu alimente şi băuturi
Argofan trebuie luat cu alimente (vezi pct. 3 „CUM SĂ LUAŢI ARGOFAN”).
Trebuie să evitaţi consumul de alcool pe perioada cât luaţi Argofan.
Sarcina şi alăptarea
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau dacă încercaţi să rămâneţi gravidă. Trebuie să folosiţi Argofan numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră beneficiile potenţiale şi potenţialele riscuri pentru copilul dumneavoastră nenăscut.
Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul dumneavoastră ştiu că urmaţi tratamentul cu Argofan. Dacă sunt utilizate în timpul sarcinii, medicamentele similare (ISRS) pot creşte riscul unei afecţiuni grave la nou-născut. Manifestặrile clinice apar, de obicei, în timpul primelor 24 de ore de la naşterea copilului. Alimentaţia dificilặ si problemele cu respiraţia sunt manifestặrii ale unei afecţiuni numită hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPP) caracterizată prin respiraţie rapidă şi colorarea vineţie a pielii copilului. În cazul în care copilului dumneavoastră i se întâmplă acest lucru, trebuie să vă adresaţi imediat moaşei şi/sau medicului dumneavoastră.
Argofan trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Prin urmare, trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră iar acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi alăptarea sau tratamentul cu Argofan.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât după ce deveniţi conştient de modul în care vă afectează Argofan.
3. CUM SĂ LUAŢI ARGOFAN
Utilizaţi întotdeauna Argofan exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza uzuală iniţială recomandată pentru tratamentul depresiei, tulburării anxioase generalizate şi a tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. Doza poate fi crescută treptat de către medicul dumneavoastră, după necesităţi, până la o doză maximă de 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmaţi tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37,5 mg), apoi va creşte doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă socială şi tulburarea de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Argofan aproximativ la aceeaşi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, şi nu trebuie, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Argofan trebuie luat împreună cu alimente.
Dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii discutaţi cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveţi nevoie de o doză diferită de Argofan.
Nu încetaţi să luaţi Argofan fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră (vezi pct. „Dacă încetaţi să luaţi Argofan”).
Dacă luaţi mai mult Argofan decât trebuie
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aţi luat o cantitate de Argofan mai mare decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include bătăi rapide ale inimii, modificări ale stării de alertă (mergând de la somnolenţă la comă), vedere înceţoşată, convulsii sau crize convulsive şi vărsături.
Dacă uitaţi să luaţi Argofan
În cazul în care aţi uitat o doză, luaţi-o deîndată ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este timpul să luaţi următoarea doză, nu mai luaţi doza uitată şi luaţi numai o singură doză, ca de obicei. Nu luaţi o cantitate zilnică de Argofan mai mare decât cea care v-a fost prescrisă pentru o zi.
Dacă încetaţi să luaţi Argofan
Chiar dacă vă simţiţi mai bine, nu încetaţi să luaţi tratamentul şi nu reduceţi doza fără a fi sfătuit în acest sens de către medicul dumneavoastră. Atunci când medicul dumneavoastră va considera că nu mai aveţi nevoie de tratamentul cu Argofan, vă va cere să reduceţi treptat doza până la oprirea completă a tratamentului. Se ştie că la oprirea tratamentului cu Argofan apar reacţii adverse, în special atunci când tratamentul cu Argofan este oprit brusc sau doza este redusă prea rapid. Unii pacienţi pot avea simptome cum sunt oboseală, vertij, ameţeală, dureri de cap, insomnie, coşmaruri, gură uscată, pierderea apetitului alimentar, greaţă, diaree, nervozitate, agitaţie, confuzie, zgomote în urechi, senzaţie de furnicături sau, rareori, de şoc electric, slăbiciune, transpiraţii, convulsii sau simptome de tip gripal.
Medicul dumneavoastră vă va sfătui cu privire la felul cum trebuie să opriţi treptat tratamentul cu Argofan.
Dacă aveţi oricare din aceste simptome sau oricare alte simptome supărătoare, cereţi sfatul medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE 
Ca toate medicamentele, Argofan poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii alergice
În cazul în care intervine vreunul din evenimentele de mai jos, nu mai luaţi Argofan. Spuneţi imediat medicului sau mergeţi la serviciul de urgenţă al celui mai apropiat spital:
- Apăsare în piept, respiraţie şuierătoare, dificultăţi de înghiţire sau de respiraţie
- Tumefierea feţei, gâtului, mâinilor sau picioarelor
- Stare de nervozitate sau anxietate, ameţeală, senzaţie de palpitaţii, înroşire bruscă a pielii şi/sau senzaţie de încălzire
- Erupţii grave pe piele, mâncărime sau urticarie (zone ridicate de piele, înroşite sau palide, care adeseori dau senzaţie de mâncărime)
Reacţii adverse grave
Dacă observaţi semne ale oricăreia dintre următoarele reacţii, aţi putea avea nevoie de asistenţă medicală de urgenţă:
- Probleme cu inima, cum sunt bătăi de inimă rapide sau neregulate, creşterea tensiunii arteriale
- Probleme cu ochii, cum sunt vedere înceţoşată, pupile dilatate
- Probleme cu nervii cum sunt ameţeală, furnicături, tulburări de mobilitate, convulsii sau crize convulsive.
- Probleme de ordin psihic cum sunthiperactivitate şi euforie
- Probleme date de oprirea tratamentului (vezi pct. „CUM SĂ LUAŢI ARGOFAN”, „Dacă încetaţi să luaţi Argofan”).
Lista completă a reacţiilor adverse
Foarte frecvente Afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente Afectează 1 până la 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente Afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000
Rare Afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000
Cu frecvenţă necunoscută
Frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile
 Tulburări ale sângelui
Mai puţin frecvente: vânătăi; scaune (fecale) negre de culoarea şi consistenţa gudronului sau sânge în scaun, care pot fi un semn de sângerare internă
Cu frecvenţă necunoscută: reducerea numărului de plachete sanguine, ceea ce generează un risc crescut de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor; tulburări sanguine care pot genera un risc crescut de infecţie
 Tulburări de metabolism/nutriţie
Frecvente: scădere în greutate, creşterea valorii colesterolului
Mai puţin frecvente: creştere în greutate
Cu frecvenţă necunoscută: modificări minore ale valorilor enzimelor hepatice în sânge; scăderea valorilor de sodiu în sânge; mâncărimi, îngălbenirea pielii sau ochilor, urină de
culoare închisă sau simptome de tip gripal, toate acestea putând fi simptome ale inflamaţiei ficatului (hepatită); stare de confuzie, acumulare excesivă de apă în organism
(sindrom cunoscut şi sub denumirea de SIADH); producţie anormală de lapte
 Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: gură uscată; dureri de cap
Frecvente: vise anormale; scăderea libidoului; ameţeală; creşterea tonusului muscular; insomnie; nervozitate; furnicături; sedare; tremor; confuzie; senzaţia de separare (sau
detaşare) de propria persoană şi de realitate
Mai puţin frecvente: lipsa sentimentelor sau emoţiilor; halucinaţii; mişcări involuntare ale muşchilor; agitaţie; tulburări de coordonare şi echilibru
Rare: o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat; convulsii sau crize convulsive; stare de supraexcitare sau de euforie
Cu frecvenţă necunoscută: temperatură mare asociată cu rigiditate musculară, confuzie sau agitaţie şi transpiraţii, precum şi mişcări spastice ale muşchilor, care nu pot fi controlate – toate acestea pot reprezenta simptomele unor stări grave cunoscută sub numele de sindrom
neuroleptic malign; stare de euforie, somnolenţă, mişcări rapide susţinute ale ochilor,
stângăcie în mişcări, stare de nelinişte, senzaţie de beţie, transpiraţii sau rigiditate
musculară, care reprezintă simptomele sindromului serotoninergic; stare de dezorientare şi
confuzie, adesea însoţită de halucinaţii (delir); rigiditate, spasme şi mişcări involuntare ale
muşchilor; gânduri de a vă face rău singur sau a vă lua viaţa
 Tulburări ale văzului şi auzului
Frecvente: vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: alterarea simţului gustativ; zgomote în urechi (tinitus)
Cu frecvenţă necunoscută: dureri oculare severe şi scăderea sau înceţoşarea vederii
 Tulburări cardiace şi circulatorii
Frecvente: creşterea tensiunii arteriale; înroşirea feţei; palpitaţii
Mai puţin frecvente: senzaţie de ameţeală (în special atunci când vă ridicaţi prea repede în
picioare), leşin, bătăi de inimă rapide
Cu frecvenţă necunoscută: scăderea tensiuni arteriale; bătăi de inimă anormale, rapide sau
neregulate, care pot conduce la leşin
 Tulburări de respiraţie
Frecvente: căscat
Cu frecvenţă necunoscută: tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură
mare, care reprezintă simptome de inflamaţie a plămânilor, asociate cu o creştere a
numărului celulelor albe în sânge (eozinofilie pulmonară)
 Tulburări digestive
Foarte frecvente: greaţă
Frecvente: scăderea apetitului alimentar; constipaţie; vărsături
Mai puţin frecvente: scrâşnirea dinţilor; diaree
Cu frecvenţă necunoscută: durere severă de abdomen sau de spate (care poate indica o
problemă gravă a intestinului, ficatului sau pancreasului)
 Afecţiuni ale pielii
Foarte frecvente: transpiraţii (inclusiv transpiraţii nocturne)
Mai puţin frecvente: erupţii trecătoare pe piele, cădere anormală a părului
Cu frecvenţă necunoscută: erupţii pe piele care pot conduce la apariţia de băşici şi  7
descuamarea severă a pielii; mâncărimi; erupţii uşoare pe piele
 Tulburări ale muşchilor
Cu frecvenţă necunoscută: durere, sensibilitate sau slăbiciune inexplicabile la nivelul
muşchilor (rabdomioliză)
 Tulburări ale sistemului urinar
Frecvente: dificultăţi la urinat; creşterea frecvenţei de urinare
Mai puţin frecvente: incapacitatea de a urina
 Tulburări de reproducere şi sexuale
Frecvente: anomalii de ejaculare/orgasm (la bărbaţi); lipsa orgasmului; disfuncţie erectilă
(impotenţă); tulburări menstruale cum sunt sângerări crescute sau creşterea iregularităţii
sângerărilor
Mai puţin frecvente: anomalii ale orgasmului (la femei)
 Tulburări generale
Frecvente: slăbiciune (astenie); frisoane
Mai puţin frecvente: sensibilitate la lumina solară
Cu frecvenţă necunoscută: umflarea feţei sau limbii, respiraţie grea sau dificilă, adeseori însoţite de erupţii pe piele (aceasta poate fi o reacţie alergică gravă)
Uneori, Argofan provoacă reacţii adverse de care este posibil să nu fiţi conştient, cum sunt creşteri ale tensiunii arteriale sau bătăi anormale ale inimii, modificări uşoare ale valorilor sanguine ale enzimelor hepatice, sodiului şi colesterolului. Mai rar, Argofan poate reduce funcţia plachetelor sanguine din sângele dumneavoastră, ceea ce conduce la o creştere a riscului de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor.
Prin urmare, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande să faceţi din când în când analize de sânge, în special dacă aţi luat Argofan o perioadă îndelungată.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTRAZĂ ARGOFAN 
A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor.
Nu utilizaţi Argofan după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE 
Ce conţine Argofan SR
Substanţa activă este venlafaxina (sub formă de clorhidrat de venlafaxină) 75 mg sau 150 mg per comprimat cu eliberare prelungită.
Celelalte componente sunt: hipromeloză, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil (1:1) dispersie 30%, acetiltrietilcitrat, talc.
Cum arată Argofan SR şi conţinutul ambalajului
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 10 mm  8
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul 11 mm
Ambalajul conţine 30 comprimate (3 x 10 comprimate), 60 comprimate (6 x10 comprimate) sau 100 comprimate (10 x 10 comprimate)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

ARCOXIA.Prospect.

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
 Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
 Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
 Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
 Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Ce găsiţi în acest prospect găsiţi:
1. Ce este ARCOXIA şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi ARCOXIA
3. Cum să luați ARCOXIA
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează ARCOXIA
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
ARCOXIA.Prospect.

ARCOXIA.Prospect.

1. Ce este ARCOXIA și pentru ce se utilizează
 ARCOXIA face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori selectivi de COX-2. Acestea aparţin unei clase de medicamente denumite medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS).
 ARCOXIA ajută la reducerea durerii şi tumefacţiei (inflamaţiei) de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor la persoane cu boală artrozică, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă şi gută.
 ARCOXIA este utilizată şi pentru tratamentul de scurtă durată al durerii de intensitate moderată apărută după intervenţiile chirurgicale dentare
Ce este boala artrozică? 
Boala artrozică este o boală a articulaţiilor. Ea este determinată de distrugerea gradată a cartilajelor care protejează extremităţile oaselor. Aceasta produce tumefacţie (inflamaţie), durere, sensibilitate, blocare articulară şi impotenţă funcţională.
Ce este poliartrita reumatoidă?
Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatoare pe termen lung a articulaţiilor. Aceasta produce durere, blocare articulară, tumefacţie, cu reducerea progresivă a mişcării în articulaţiile pe care le afectează. Ea poate produce, de asemenea, inflamaţie la nivelul altor zone ale corpului.
Ce este guta?
Guta este o boală caracterizată prin accese bruşte, recurente de inflamaţie foarte dureroasă şi roşeaţă la nivelul articulaţiilor. Ea este provocată de depozitarea de cristale minerale în articulaţie.
Ce este spondilita anchilozantă? 
Spondilita anchilozantă este o afecţiune inflamatoare la nivelul coloanei vertebrale şi articulaţiilor mari.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi ARCOXIA 
Nu utilizaţi ARCOXIA:
 dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la etoricoxib sau la oricare dintre celelalte componente ale ARCOXIA (vezi Informaţii suplimentare, punctul 6)
 dacă sunteţi alergic la medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acid acetilsalicilic şi inhibitori de COX-2 (vezi Reacţii adverse posibile, punctul 4)
 dacă aveţi în prezent un ulcer gastric sau sângerări gastrice sau intestinale
 dacă aveţi boală hepatică gravă
 dacă aveţi boală renală gravă
 dacă sunteţi sau aţi putea fi gravidă sau dacă alăptaţi (vezi „Sarcina şi alăptarea”)
 dacă aveţi vârsta sub 16 ani
 dacă aveţi boală inflamatoare intestinală, cum este boala Crohn, colita ulcerativă sau colita
 dacă medicul dumneavoastră v-a diagnosticat cu tulburări cardiace inclusiv insuficienţă cardiacă (formă moderată sau severă), angină pectorală (durere în piept) sau dacă aţi avut în trecut infarct miocardic, bypass chirurgical, boală arterială periferică (circulaţie deficitară la nivelul gambelor sau picioarelor datorită arterelor îngustate sau blocate) sau orice fel de accident vascular cerebral (inclusiv accident ischemic tranzitor sau AIT). Etoricoxib poate creşte uşor riscul dumneavoastră de infarct miocardic şi accident vascular cerebral şi de aceea nu trebuie utilizat la cei care au avut deja tulburări cardiace sau accident vascular cerebral
 dacă aveţi hipertensiune arterială care nu este controlată prin tratament (verificaţi împreună cu medicul dumneavoastră sau asistenta în cazul în care nu sunteţi sigur dacă tensiunea dumneavoastră arterială este controlată adecvat)
Dacă credeţi că vă aflaţi în oricare dintre aceste situaţii, nu utilizaţi comprimatele până nu discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi ARCOXIA adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
 Aveţi istoric de hemoragie gastrică sau de ulcere.
 Sunteţi deshidratat, de exemplu datorită unui acces prelungit de vărsături sau diaree.
 Prezentaţi edeme datorită retenţiei de lichide.
 Aveţi istoric de insuficienţă cardiacă sau orice altă formă de boală cardiacă.
 Aveţi istoric de hipertensiune arterială. ARCOXIA, în special în doze mari, poate creşte tensiunea arterială la unii pacienţi, iar, din când în când, medicul dumneavoastră va dori să vă verifice tensiunea arterială.
 Aveţi istoric de boală hepatică sau renală.
 Sunteţi în tratament pentru o infecţie. ARCOXIA poate masca sau ascunde febra, care este un semn al infecţiei.
 Încercaţi să deveniţi gravidă.
 Sunteţi în vârstă (de exemplu, aveţi vârsta peste 65 ani).
 Aveţi diabet zaharat, colesterol crescut sau sunteţi fumător. Acestea pot creşte riscul dumneavoastră de boală cardiacă.
În cazul în care nu sunteţi sigur dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile de mai sus, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a utiliza ARCOXIA pentru a vedea dacă acest medicament este potrivit pentru dumneavoastră.
ARCOXIA este la fel de eficace atât la pacienţii vârstnici cât şi la adulţii mai tineri. Dacă sunteţi în vârstă (de exemplu, aveţi vârsta peste 65 ani), medicul dumneavoastră va dori să vă urmărească corespunzător. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Nu dați acest medicament copiilor și adolescenților cu vârsta sub 16 ani.
ARCOXIA împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luați orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
După ce începeţi să utilizaţi ARCOXIA, este posibil ca medicul dumneavoastră să dorească să vă urmărească îndeaproape pentru a verifica dacă medicamentele pe care le luaţi acţionează adecvat, îndeosebi dacă luaţi vreunul dintre medicamentele enumerate mai jos:
 medicamente care vă subţiază sângele (anticoagulante), cum este warfarina
 rifampicină (un antibiotic)
 metotrexat (un medicament utilizat pentru supresia sistemului imun, folosit adesea în poliartrita reumatoidă)
 medicamente utilizate pentru controlul hipertensiunii arteriale şi insuficienţei cardiace denumite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină, exemplele incluzând enalapril şi ramipril, losartan şi valsartan
 litiu (un medicament utilizat pentru tratamentul anumitor tipuri de depresie)
 diuretice (medicamente care cresc diureza)
 ciclosporină sau tacrolimus (medicamente utilizate pentru supresia sistemului imun)
 digoxină (un medicament pentru tratamentul insuficienţei cardiace şi aritmiilor cardiace)
 minoxidil (un medicament utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale)
 comprimate sau soluţie orală de salbutamol (un medicament pentru astmul bronşic)
 anticoncepţionale
 terapie de substituţie hormonală
 acid acetilsalicilic, riscul de ulcere gastrice fiind mai mare dacă utilizaţi ARCOXIA împreună cu acid acetilsalicilic.
- ARCOXIA poate fi luat împreună cu doze mici de acid acetilsalicilic. Dacă luaţi în mod obişnuit doze mici de acid acetilsalicilic pentru a preveni infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral, nu trebuie să opriţi administrarea acestuia fără să discutaţi în prealabil cu medicul dumneavostră.
- nu utilizaţi doze mari de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare în timpul tratamentului cu ARCOXIA
Sarcina şi alăptarea
Comprimatele de ARCOXIA nu trebuie administrate în timpul sarcinii. Nu utilizaţi comprimatele dacă sunteţi gravidă sau consideraţi că aţi putea fi gravidă sau dacă intenţionaţi să deveniţi gravidă. Dacă deveniţi gravidă, întrerupeţi administrarea comprimatelor şi informaţi medicul dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă nu sunteţi sigură sau dacă aveţi nevoie de sfaturi suplimentare.
Nu se cunoaşte dacă ARCOXIA se excretă prin laptele uman. Dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi, informaţi medicul dumneavoastră înainte de a utiliza ARCOXIA. În cazul în care utilizaţi ARCOXIA, nu trebuie să alăptaţi.
ARCOXIA împreună cu alimente şi băuturi
Efectul medicamentului poate avea un debut mai rapid când ARCOXIA este administrată fără alimente.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
La unii pacienţi care utilizează ARCOXIA s-au raportat ameţeli şi somnolenţă.
În cazul în care prezentaţi ameţeli sau somnolenţă nu trebuie să conduceţi.
În cazul în care prezentaţi ameţeli sau somnolenţă nu trebuie să folosiţi unelte sau utilaje.
ARCOXIA conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la anumite categorii de glucide, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a utiliza acest medicament.
3. Cum să luați ARCOXIA 
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele de ARCOXIA nu trebuie utilizate de copii sau adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
Utilizaţi comprimatele de ARCOXIA pe cale orală o dată pe zi. ARCOXIA poate fi utilizat cu sau fără alimente.
Nu utilizaţi mai mult decât doza recomandată pentru starea dumneavoastră. Din când în când, medicul dumneavoastră va dori să discutaţi despre tratamentul efectuat. Este important să utilizaţi cea mai mică doză care să vă controleze durerea şi nu trebuie să luaţi ARCOXIA mai mult timp decât este necesar. Se recomandă aceasta deoarece riscul de infarct miocardic şi accident vascular cerebral poate să crească după tratament prelungit, în special cu doze mari.
Boală artrozică
Doza recomandată este de 30 mg o dată pe zi, crescând până la maxim 60 mg o dată pe zi, dacă este necesar.
Poliartrită reumatoidă
Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi.
Spondilită anchilozantă
Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi.
Afecţiuni dureroase acute
Etoricoxib trebuie utilizat doar pentru perioada dureroasă acută.
Gută
Doza recomandată este de 120 mg o dată pe zi, şi trebuie administrată doar în perioada dureroasă
acută, limitată la o perioadă maximă de 8 zile de tratament.
Dureri după intervenţii chirurgicale dentare
Doza recomandată este de 90 mg o dată pe zi, limitată la o perioadă maximă de 3 zile de tratament.
Persoane cu afecţiuni hepatice
 Dacă aveţi o boală hepatică uşoară, nu trebuie să utilizaţi mai mult de 60 mg pe zi.
 Dacă aveţi boală hepatică moderată, nu trebuie să utilizaţi mai mult de 60 mg o dată la 2 zile sau 30 mg pe zi.
Dacă aţi utilizat mai mult ARCOXIA decât trebuie
Nu trebuie să utilizaţi niciodată mai multe comprimate decât vă recomandă medicul dumneavoastră. În cazul în care luaţi prea multe comprimate de ARCOXIA, trebuie să vă prezentaţi imediat pentru consult medical.
Dacă aţi uitat să utilizaţi ARCOXIA
Este important să utilizaţi ARCOXIA aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Dacă uitaţi să luaţi o doză, urmaţi tratamentul în continuare conform schemei recomandate. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacții adverse posibile 
Ca toate medicamentele, ARCOXIA poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă prezentaţi oricare dintre aceste semne, trebuie să opriţi administrarea ARCOXIA şi să discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră:
 apar sau se agravează respiraţia dificilă, durerile în piept sau umflarea gleznelor
 colorare în galben a pielii şi a albului ochilor (icter) – acestea sunt semne ale afecţiunilor hepatice
 dureri de stomac severe sau continue sau scaunele dumneavoastră devin de culoare neagră
 o reacţie alergică – care poate include afecţiuni pe piele cum sunt ulceraţii sau vezicule, sau umflarea feţei, buzelor, limbii sau gâtului care poate determina dificultăţi în respiraţie
Frecvenţa posibilelor reacţii adverse enumerate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori)
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu ARCOXIA:
Foarte frecvente:
 dureri la nivelul stomacului
Frecvente:
 senzaţie de gură uscată (umflare şi durere după extracţie dentară)
 tumefacţia picioarelor şi/sau a gambelor datorată retenţiei de lichide (edeme)
 ameţeli, cefalee
 palpitații (bătăi rapide sau neregulate ale inimii), ritm cardiac neregulat (aritmii)
 creșterea tensiunii arteriale
 respiraţie şuierătoare sau scurtarea respiraţiei (bronhospasm)
 constipație, flatulență (gaze intestinale în exces), gastrită (inflamaţie a mucoasei gastrice), arsuri în capul pieptului, diaree, indigestie (dispepsie)/disconfort la nivelul stomacului, greață, stare de rău (vărsături), inflamaţia esofagului, ulceraţii bucale
 modificări ale testelor sanguine legate de starea ficatului
 vânătăi
 stare de slăbiciune şi oboseală, simptome asemănătoare gripei
Mai puțin frecvente:
 gastroenterită (inflamația tractului gastrointestinal care afectează atât stomacul cât și intestinul subțire/probleme la nivelul stomacului), infecţii la nivelul căilor respiratorii superioare, infecţii ale tractului urinar
 scăderea numărului de celule sanguine roşii, scăderea numărului de celule sanguine albe, scăderea numărului de trombocite
 hipersensibilitate (o reacție alergică incluzând blânde care pot fi atât de severe încât să necesite asistenţă medicală de urgenţă)
 creşteri sau scăderi ale poftei de mâncare, creştere în greutate
 anxietate, depresie, scăderea acuităţii mentale; senzaţia de a vedea, simţi sau auzi lucruri care nu sunt acolo (halucinaţii)
 modificarea gustului, insomnie, senzaţie de amorţeală sau furnicături, somnolenţă
 vedere înceţoşată, iritaţie şi înroşire oculară
 senzaţie de ţiuituri în urechi, ameţeală (senzaţie de rotire în timp ce stai nemişcat)
 ritm cardiac anormal (fibrilaţie atrială), frecvenţă cardiacă rapidă, insuficienţă cardiacă, senzaţie de apăsare, presiune sau greutate în piept (angină pectorală), infarct miocardic
 congestie trecătoare la nivelul pielii, accident vascular cerebral, atac ischemic tranzitor, creştere severă a tensiunii arteriale, inflamaţie a vaselor de sânge
 tuse, dificultate în respiraţie, sângerare nazală,
 balonare la nivelul stomacului sau intestinului, modificări ale peristaltismului intestinal, senzaţie de gură uscată, ulcer gastric, inflamaţie a mucoasei gastrice care se poate agrava şi poate determina sângerare, sindrom de colon iritabil, inflamaţie a pancreasului
 umflarea feţei, erupţie trecătoare pe piele sau senzaţie de mâncărime la nivelul pielii, înroşirea pielii
 crampe/spasme musculare, dureri/rigiditate musculară
 valori crescute ale potasiului în sânge, modificări în sânge sau urină ale testelor legate de starea rinichilor, afecţiuni renale grave
 dureri în piept
Rare:
 edem angioneurotic (o reacţie alergică constând în umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau a gâtului care poate determina dificultăţi în respiraţie sau la înghiţire, şi care poate fi atât de severă încât să necesite asistenţă medicală de urgenţă)/reacţie anafilactică/anafilactoidă inclusiv şoc (o reacţie alergică gravă ce necesită asistenţă medicală de urgenţă)
 confuzie, agitaţie
 probleme cu ficatul (hepatită)
 valori scăzute ale sodiului în sânge
 insuficienţă hepatică, colorare în galben a pielii şi a albului ochilor (icter)
 reacţii cutanate severe
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează ARCOXIA 
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi ARCOXIA după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima
zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii 
Ce conţine ARCOXIA
 Substanţa activă este etoricoxib. Fiecare comprimat filmat conţine etoricoxib 30, 60, 90 sau 120 mg.  7
 Celelalte componente sunt:
Nucleu: hidrogenofosfat de calciu (anhidru), croscarmeloză sodică, stearat de magneziu, celuloză microcristalină.
Film: ceară Carnauba, lactoză monohidrat, hipromeloză, dioxid de titan (E171), triacetat de glicerol. Comprimatele de 30, 60 şi 120 mg conţin, de asemenea, oxid galben de fer (E172) şi indigo carmin lac (E132).
Cum arată ARCOXIA şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate de 30 mg biconvexe, de forma unui măr, de culoare albastru-verzui, marcate pe una dintre feţe cu „ACX 30”, iar pe cealaltă cu „101”.
Comprimate filmate de 60 mg biconvexe, de forma unui măr, de culoare verde închis, marcate pe una dintre feţe cu „ARCOXIA 60”, iar pe cealaltă cu „200”.
Comprimate filmate de 90 mg biconvexe, de forma unui măr, de culoare albă, marcate pe una dintre feţe cu „ARCOXIA 90”, iar pe cealaltă cu „202”.
Comprimate filmate de 120 mg biconvexe, de forma unui măr, de culoare verde deschis, marcate pe una dintre feţe cu „ARCOXIA 120”, iar pe cealaltă cu „204”.
Mărimi de ambalaj:
30 mg:
Cutie cu 1 blister din PA-Al-PVC/Al cu 7 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
60, 90 şi 120 mg:
Cutie cu un blister din PA-Al-PVC/Al a 7 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu un blister din PA-Al-PVC/Al a 14 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PA-Al-PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

ARNIGEL.Prospect.

1. DENUMIREA COMERCIALA A PRODUSULUI MEDICAMENTOS ARNIGEL
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
100 g gel contin Arnica Montana TM 7 g si excipienti: carbomer 980, hidroxid de sodiu sol. 10 %, etanol 96% (v/v), apa purificata.
3. FORMA FARMACEUTICA
 Gel
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Medicament homeopat utilizat in mod traditional in tratamentul local in traumatologia benigna in absenta plagilor (echimoze, contuzii, oboseala musculara) la adulti si copii cu
varsta peste 1 an.
ARNIGEL.Prospect.

ARNIGEL.Prospect.

4.2 Doze si mod de administrare
Se aplica de indata ce este posibil un strat subtire de gel pe zona cutanata corespunzatoare regiunii dureroase si se maseaza usor pana la penetrarea completa a gelului in piele.
Se aplica din nou o data sau de doua ori pe zi.
4.3 Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscuta la Arnica montana sau la oricare din excipientii medicamentului.
A nu se utiliza la nivelul membranelor mucoase, dermatozelor umede, leziunilor infectate sau ranilor; a se evita contactul cu ochii. Copii sub 1 an.
4.4 Atentionari si precautii speciale
Se recomanda oprirea tratamentului in momentul disparitiei simptomelor pentru care a fost recomandat medicamentul homeopat.
4.5 Interactiuni cu alte produse medicamentoase, alte interactiuni
Nu se recomanda utilizarea in combinatie cu antivitamine K.
4.6 Sarcina si alaptarea
In absenta datelor experimentale si clinice, si ca masura de precautie, utilizarea acestui medicament ar trebui evitata pe perioada de sarcina.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Produsul nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reactii adverse
In cazul aparitiei reactiilor alergice se opreste tratamentul.
Deoarece produsul homeopat contine alcool etilic, aplicarea cutanata frecventa poate produce iritare si uscaciune.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute cazuri de supradozaj.
5. PROPRIETATI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: produse topice pentru dureri articulare si musculare, alte produse (combinatii) – topice
 Cod ATC: M02A X10
Medicament homeopat, actioneaza conform principiului homeopatiei.
5.2 Proprietati farmacocinetice
 Medicament homeopat.
5.3 Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor
Carbomer 980, hidroxid de sodiu sol. 10%, etanol 96% (v/v), apa purificata.
6.2 Incompatibilitati
 Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
 3 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
A se pastra la temperaturi sub 25ºC, in ambalajul original.
6.5 Natura si continutul ambalajului
Cutie cu un tub de aluminiu a 45 g gel.
6.6 Instructiuni privind pregatirea produsului medicamentos in vederea administrarii si manipularea sa
Nu sunt necesare.

Arostanil.Prospect.

Arostanil 25 mg comprimate filmate – Exemestan
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Arostanil şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să luaţi Arostanil
3. Cum să luaţi Arostanil
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Arostanil
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE AROSTANIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ 
Arostanil aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub numele de inhibitori de aromatază. Aceste medicamente interferează cu o substanţă denumită aromatază, care este necesară pentru producerea hormonului sexual feminin, estrogenul, în special la femeile aflate în perioada de după menopauză (postmenopauză). Scăderea concentraţiilor de estrogen din organism reprezintă o modalitate de a trata cancerul de sân hormono-dependent.
Arostanil este utilizat pentru tratamentul cancerului de sân hormono-dependent în stadiu incipient, la femei aflate în postmenopauză, după 2-3 ani de tratament cu medicamentul tamoxifen.
De asemenea, Arostanil este utilizat pentru tratamentul cancerului de sân hormono-dependent în stadiu avansat, la femei aflate în postmenopauză, în cazul în care tratamentul iniţial cu un alt medicament hormonal nu a determinat rezultatele dorite.
2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI AROSTANIL 
Nu luaţi Arostanil dacă
- sunteţi sau aţi fost alergic (hipersensibil) la exemestan sau la oricare dintre celelalte componente ale Arostanil .Vezi punctul 6 pentru lista tuturor excipienţilor.
- nu sunteţi încă la “menopauză”, adică încă aveţi menstruaţie.
- sunteţi gravidă, credeţi că sunteţi gravidă sau dacă alăptaţi.
Aveţi grijă deosebită când luaţi Arostanil  2
- Arostanil conţine o substanţă interzisă, care poate determina o reacţie fals pozitiv în cadrultestelor pentru controlul antidoping.
- Înaintea începerii tratamentului cu Arostanil , medicul dumneavoastră vă poate efectua analize ale sângelui, pentru a se asigura că sunteţi la menopauză.
- Înaintea tratamentului cu Arostanil , spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi o afecţiune a ficatului sau rinichilor.
- Spuneţi medicului dumneavoastră dacă ați avut în trecut sau suferiţi de orice boală care vă afectează oasele. Medicul dumneavoastră vă poate măsura densitatea osoasă înainte şi în timpul tratamentului cu Arostanil. Aceasta deoarece medicamentele din această clasă scad concentraţiile de hormoni feminini, fapt care poate determina pierderea sărurilor minerale din compoziţia oaselor şi, astfel, le scad rezistenţa.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Arostanil nu trebuie administrat în acelaşi timp cu terapia de substituţie hormonală (TSH). Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente:
 rifampicină (un antibiotic)
 ● medicamente utilizate pentru tratamentul epilepsiei (carbamazepină sau fenitoină)
 medicamente pe bază de plante, utilizate ca antidepresive (sunătoare – Hypericum
perforatum).
Utilizarea Arostanil cu alimente şi băuturi
Comprimatele Arostanil trebuie luate după masă, la aproximativ aceeaşi oră în fiecare zi.
Sarcina şi alăptarea
Nu luaţi Arostanil dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.
Dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi gravidă, spuneţi-i medicului dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră despre prevenirea unei sarcini nedorite, în cazul în care există posibilitatea să rămâneţi gravidă.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Dacă vă simţiţi somnolent, ameţit sau slăbit în timpul tratamentului cu Arostanil , nu trebuie să încercaţi să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje.
3. CUM SĂ LUAŢI AROSTANIL 
Arostanil trebuie luat după masă, la aproximativ aceeaşi oră în fiecare zi.
Luaţi întotdeauna Arostanil exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza uzuală este de un comprimat filmat de 25 mg pe zi.
Dacă în timp ce utilizaţi Arostanil trebuie să mergeţi la spital, spuneţi personalului medical ce medicament luaţi.
Copii şi adolescenţi
Arostanil nu este recomandat la copii şi adolescenţi.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Arostanil  3
Dacă luaţi din greşeală prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la unitatea de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital. Arătaţi cutia de Arostanil comprimate filmate.
Dacă uitaţi să luaţi Arostanil
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă uitaţi să luaţi comprimatul filmat, luaţi-l imediat ce vă amintiţi. Dacă este aproape momentul să luaţi următoarea doză, luaţi această doză la ora obişnuită.
Dacă încetaţi să luaţi Arostanil
Nu încetaţi să luaţi comprimatele filmate chiar dacă vă simţiţi bine, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră vă spune acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE 
Ca toate medicamentele, Arostanil poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Arostanil este bine tolerat şi următoarele reacţii adverse observate la pacientele tratate cu exemestan sunt, în general, uşoare sau moderate. Majoritatea reacţiilor adverse sunt determinate de lipsa de estrogen (de exemplu bufeurile).
Următoarele reacţii adverse au fost raportate de pacientele tratate cu exemestan.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
 Dificultăţi la adormire
 Dureri de cap
 Bufeuri
 Greaţă
 Transpiraţii în exces
 Dureri ale muşchilor şi articulaţiilor (incluzând osteoartrită, dureri de spate, artrită şi înţepenire a articulaţiilor)
 Oboseală
Reacţii adverse frecvente (afectează între 1 şi 10 persoane din 100)
 Scăderea apetitului pentru alimente
 Depresie
 Ameţeli, sindrom de tunel carpian (o asociere de simptome cum sunt înţepături, senzaţie de amorţeală şi durere care afectează întreaga mână, cu excepţia degetului mic)
 Dureri de stomac, vărsături (stare de rău), constipaţie, indigestie, diaree
 Erupţie trecătoare pe piele, cădere în exces a părului
 Subţiere a oaselor, care poate determina scăderea rezistenţei lor (osteoporoză), ducând la fracturi ale oaselor (rupturi sau fisuri) în anumite cazuri
 Dureri, umflare a mâinilor şi picioarelor
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează între 1 şi 10 persoane din 1000)
 Somnolenţă
 Slăbiciune a muşchilor
Poate să apară inflamaţie a ficatului (hepatită). Simptomele includ stare generală de rău, greaţă, icter (colorarea în galben a pielii şi a albului ochilor), mâncărime, durere abdominală în partea dreaptă şi scăderea apetitului pentru alimente. Dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă aţi efectuat analize ale sângelui, se poate observa dacă există modificări ale funcţiei ficatului. Pot să apară modificări ale numărului anumitor celule din sânge (limfocite) şi ale plachetelor sanguine, în special la pacienţii cu limfopenie preexistentă (număr scăzut de globule albe în sânge).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ AROSTANIL 
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Arostanil după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după „EXP:”. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective, de exemplu LL/AAAA.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE 
Ce conţine Arostanil
Substanţa activă este exemestan. Fiecare comprimat filmat conţine exemestan 25 mg.
Celelalte componente sunt:
Nucleu: manitol, celuloză microcristalină, crospovidonă tip A, amidonoglicolat de sodiu (Tip A), hipromeloză E5, polisorbat 80, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Film: hipromeloză (E 464), dioxid de titan (E 171), macrogol (400).
Cum arată Arostanil şi conţinutul ambalajului
Arostanil se prezintă sub formă de comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, marcate cu „E25” pe una dintre feţe şi plane pe cealaltă faţă.
Arostanil este disponibil cutii cu blistere albe, opace din PVC-PVdC/Al cu 15, 20, 28, 30, 90, 98, 100 şi 120 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Powered by WordPress | PalmPreBlog.com has New Palm Pre Deals | Thanks to iFreeCellPhones.com Verizon Cell Phones, Free MMO and Fat burning furnace review
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii