Dictionar medical – se adresează în primul rând studenţilor la medicina, dar poate fi util oricarei persoane care doreşte să întrebuinţeze terminologia de specialitate în cunoştinţă de cauză.

Dictionar medical litera A
abces – acumulare de puroi într-un ţesut sau organ
acromegalie – dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului
acupunctură. – tratament medical prin înţepături în diferite puncte ale corpului
adenoid – cu aspect glandular
adenom – tumoare benignă a unei glande
adenopatie- boală a ganglionilor limfatici
adipsie- lipsă de sete
adrenalină – hormon al glandelor suprarenale
aerofagie – înghiţirea unei mari cantităţi de aer
aerofobie- teamă patologică de aer
aeroterapie – tratament al unor boli prin cură de aer
afazie – tulburare de limbaj
afonie – pierdere patologică a glasului
agorafo – teamă patologică de a traversa spaţii largi
albumină- subsatnţă proteică complexă din materia vie
alcoolemie– prezenţa alcoolului în sânge
alelă – genă care prezintă mai multe forme
alergie – reacţie modificată a unui organism faţă de un agent microbian, chimic etc.
alopatie – tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii
amigdalită – inflamaţie acută a amigdalelor
anemie – stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii din sânge
anevrism – dilatare a peretelui unui vas sangvin
anexită – inflamaţie a anexelor uterului (ovare, trompe)
anghină/angină – 1 inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor. 2 ~ pectorală . = boală care se manifestă prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii
angiografie – radiografie a vaselor sangvine
antibiogramă – metodă de laborator prin care se determină antibioticul cel mai indicat contra unei infecţii microbiene
antibiotic- (substanţă organică) cu efect bacteriostatic
antigen – substanţă care determină formarea de anticorpi
antiseptic – (medicament) care combate infecţiile microbiene
apendice – mică prelungire a cecului
apendicită- inflamaţie a apendicelui
apiterapie – tratament cu produse agricole
apofiză – proeminenţă pe suprafaţa unui os
apoplexie – pierdere bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală
arahnoidă – meninge mijlociu
aritmie – tulburare a ritmului normal al inimii
arteră – vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi
arteriografie – radiografie a arterelor
arterioscleroză – îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor
arterită – inflamaţie a unei artere
artrită – inflamaţie a unei articulaţii
artritism – stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie
artrografie -radiografie a unei articulaţii
artrologie – studiul articulaţiilor
artroză – afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor
astenie – stare de slăbiciune şi oboseală
astigmatism – defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului
astmă – boală cauzată de greutatea în respiraţie
ateroscleroză – depunere de grăsimi pe peretele intern al arterelor
atonie – diminuare a elasticităţii ţesuturilor
atrium – compartiment superior al inimii
atrofie – regresiune morfoligică ori funcţională a unui ţesut sau organ
auricul – atrium
avitaminoză – boală provocată de lipsa vitaminelor din alimentaţie
axon – prelungire a celulei nervoase
Dictionar medical litera B
bacteriologie – studiul bacteriilor
bacteriostatic – (antibiotic) care împiedică dezvoltarea bacteriilor
balneologie -studiul acţiunii curative a apelor minerale sau termale şi a nămolurilor
balneoterapie – tratament cu ape minerale sau termale şi nămoluri
benign – (despre boli) uşor vindecabil
biceps – muşchi între umăr şi cot
biopsie – examen histologic al unei porţiuni dintr-un ţesut viu
bioritm – desfăşurarea ritmică a activităţilor vitale
biotic- referitor la activitatea vitală
blastoderm – membrană care dă naştere corpului embrionului
blastulă – a doua fază în dezvoltarea unui embrion
blefarită – inflamaţie a pleoapelor
brahicefal – cu craniul aproape rotund
bronhie- ramificaţie a traheii
bronhografie – radiografie a bronhiilor
bronhopatie – afecţiune a bronhiilor
bronhoscopie – examinare vituală a bronhiilor
bronşită – inflamaţie a bronhiilor
bursă- mic sac în piele cu lichid vâscos
Dictionar medical litera C
calcifia- (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu
calcul – piatră la rinichi
cancer – tumoare malignă, formată prin înmulţirea dezordonată a unui ţesut organic
cancerigen – care produce cancer; oncogen
canceriologie – oncologie
cangrenă – putrezire a ţesuturilor
carcinom – tumoare malignă a ţesutului epitelial
cardie- orificiu al stomacului care comunică cu esofagul
cardiografie- înregistrare a bătăilor inimii
cardiologie – studiul inimii şi al afecţiunilor ei
cardiopatie – boală de inimă
catalepsie – înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor funcţii cerebrale
cataractă – opacifiere a cristalinului
catgut – fir pentru suturi chirurgicale
centrozom – corpuscul din centrul celulei, care intervine în mitoză
cerebel – creierul mic
cerumen – materie ceroasă din urechi
chemoterapie/chimioterapie – terapie prin substanţe chimice
chil – lichid din intestinul subţire, rezultat al digestiei
chim – amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac
chirurgie – tratare a bolilor prin operaţii
chist. – tumoare benignă
chiuretaj – curăţire a suprafeţei unei mucoase
cifoză – încovoiere înapoi a coloanei vertebrale
cistită – inflamaţie a vezicii urinare
cistografie – radiografie a vezicii urinare
cistoscopie – examen endoscopic al vezicii urinare
citobiologie – biologie celulară
citodiagnostic – diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor
citogenetică – studiul cromozomilor
citoliză – distrugere a elementelor celulare
citologie – studiul celulei
citoplasmă – substanţă fundamentală vie a celulei
citopoieză – formare a celulelor
citostatic – (substanţă) care împiedică înmulţirea celulelor
claviculă – os care leagă omoplaţii de stern
coccis – os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale
colagen – proteină complexă din piele, cartilaje etc.
colecistită – inflamaţie a veziculei biliare
coledoc – canal prin care se varsă fierea în duoden
colică – durere abdominală puternică
colită – inflamaţie a colonului
colon- porţiune finală a intestinului gros
comă – pierdere a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc.
comisură – fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale
congestie – aflux anormal de sânge; inflamaţie; hiperemie
conglutina – a coagula
conioză – boală produsă de inhalarea de praf
conjunctivită – inflamaţie a conjunctivei
coprologie – studiul biologic al fecalelor
coprostază – acumulare de fecale în organism
cord – inimă
cornee – membrană anterioară, transparentă, a ochiului
cortex- scoarţă (cerebrală)
corticosteron – hormon din cortexul suprarenal
corticosuprarenală – regiune corticală a glandei suprarenale
cortizon – hormon al corticosuprarenalei
coxalgie – osteoartrită a şoldului
coxartroză – reumatism cronic la şoldului
coxă- prima articulaţie de la picioarele insectelor
craniologie – studiul craniului
cranioscopie – determinare a calităţilor intelectuale şi morale după forma craniului
craniu – scheletul osos al craniului
crioanestezie- anestezie prin frig
criobiologie – studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului
crioterapie – tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase
cubitus- osul principal al antebraţului
Dictionar medical litera D
defectologie – studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale
deglutiţie – înghiţire
dendrită – prelungire protoplasmatică a neuronului
dentină – ţesut osos care formează pulpa dintelui
dentiţie – 1 apariţia dinţilor la copii. 2 totalitatea dinţilor şi aşezarea lor
denutriţie – stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia
deontologie – totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor
depigmentaţie – decolorare a pielii
dermatită – inflamaţie a pielii
dermatologie – ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii
dermatomicoză – afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite
dermatoză – boală de piele
dermă – ţesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii
dextrocardie s.f. – situare a inimii în partea dreaptă
diabet – boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină
diafiză- parte mediană a unui os lung
diaforeză – transpiraţie abundentă
diafragmă – muşchi între torace şi abdomen
diagnostic – identificarea unei boli după simptome
dializă – metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale
diencefal – parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral
digestie – proces fiziologic de transformare a alimentelor în produşi asimilabili
diplegie – paralizie bilaterală
dischilie – tulburare a etapelor secreţiei salivare
discopatie – boală a discurilor intervertebrale
disfagie – dificultate la înghiţit
dispnee – respiraţie grea
distrofie – leziune organică datorată unei tulburări de nutriţie
dizenterie – boală infecţioasă manifestată prin diaree dureroasă, cu sânge
Dictionar medical litera E
ectoderm – înveliş extern al embrionului
ectopie – poziţie anormală a unui organ
eczemă – boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime
edem- acumulare de lichid în ţesuturi
electrocardiogramă – grafic reprezentând curenţii produşi de contracţiile inimii electroencefalogramă – reprezentarea grafică a activităţii electrice a creierului
electroterapie – tratament medical cu ajutorul curenţilor electrici
elongaţie – întinderea terapeutică a unui ligament sau nerv
embolie – astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge
embriogeneză – dezvoltare embrionară
embriologie – studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului
embrion – primul stadiu din viaţa unui organism, începând de la fecundarea oului
emfizem – umflătură produsă prin infiltrarea aerului în ţesuturi
enartroză – articulaţie mobilă
encefal – creier
encefalită – inflamaţie a encefalului
encefalografie – radiografie a encefalului
encefalopatie – boală a encefalului
endocard – membrană care căptuşeşte cavităţile inimii
endocardită – inflamaţie a endocardului
endocrinologie – studiul glandelor endocrine
endoderm – foaie interioară a endodermului
enterită – inflamaţie a intestinului subţire
enterocolită – inflamaţie a intestinului subţire şi a colonului
entorsă – leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a ligamentelor
enzimă – compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau accelerează o reacţie; ferment
epidemie – boală infecţioasă care se extinde rapid
epidermă – strat superficial al pielii
epifiză – 1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea glandelor sexuale şi procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung
epigastru – partea superioară a abdomenului
epiglotă – membrană care acoperă glota
epilepsie – boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea cunoştinţei
epistaxis – hemoragie nazală
epiteliu – înveliş al pielii, al mucoaselor etc.
ergograf – aparat pentru înregistrarea forţei musculare
ergoterapie – tratament al unor boli prin muncă
eritem – roşeaţă a pielii, în unele boli
eritrocit – hematie
erizipel – boală infecţioasă manifestată prin erupţie cutanată roşie
esofag – parte a tubului digestiv între faringe şi stomac
excrescenţă – umflătură, tumoare pe un organ
exoftalmie – ieşire în afară a globilor oculari
Dictionar medical litera F
facial – al feţei
fagocit – celulă care digeră bacterii şi alte corpuri străine pătrunse în organism
fagocitoză – funcţia fagocitelor
falangă – fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor
febră – temperatură ridicată a corpului
febrifug- (medicament) care reduce febra
fecundaţie – fuziune a gameţilor, din care ia naştere zigotul
femur- osul coapsei
fenotip – manifestare vizibilă a caracterelor ereditare în anumite condiţii de mediu
ferment – enzimă
fetus – făt
fibrilaţie – contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare
fibrină – proteină filamentoasă din sânge care intervine în procesul de coagulare
fibrinogen – proteină din plasma sângelui; care se transformă în fibrină
fibroblast – celulă a ţesutului conjunctiv nediferenţiată
fibrom – tumoare benignă din ţesut fibros
filogenie – originea şi evoluţia organismelor vii
fistulă – canal prin care se scurge o secreţie
fiziologie – studiul funcţiilor organismelor vii
fiziopatologie – studiul fiziologiei organismului în timpul bolii
fizioterapie- tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici naturali
flebită – inflamaţie a venelor
flebotomie – incizie a unei vene
flegmon – inflamaţie a ţesutului subcutanat
fobie- teamă patologică
frenic – al diafragmei
frenologie – pseudoştiinţă potrivit căreia caracterul şi funcţiile intelectuale depind de conformaţia craniului
ftiriază – boală de piele produsă de păduchi; pediculoză
ftizie – tuberculoză pulmonară
ftiziologie – studiul tuberculozei pulmonare
furuncul – inflamaţie subcutanată purulentă
Dictionar medical litera G
gamaglobulină – substanţă proteică cu acţiune antimicrobiană specifică, în sângele celor imuni gambă- parte a piciorului de la genunchi până la gleznă
gamet- celulă reproducătoare
ganglion- umflătură pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv
gastrită- inflamaţie a mucoasei stomacului
gastroenterită – inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale
gastrologie – studiul stomacului
gastrulă – stadiu în dezvoltarea embrionului
genă – unitate funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii
genetică – studiul eredităţii
genitor – organism din care ia naştere un hibrid
genotip – totalitatea genelor unui organism
geriatrie- studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii
gerontologie – studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii
gigantism – creştere exagerată a corpului
ginandrie – prezenţa la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti
ginecologie – studiul aparatului genital feminin
gingivită – inflamaţie a gingiilor
glandă – organ care produce o anumită secreţie
glaucom – creştere a tensiunii intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale
glicemie – prezenţa glucozei în sânge
glicogen – substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a organismului
glicozurie – prezenţa glucozei în urină
gliom – tumoare malignă a unui ţesut nervos
globulă – celulă care intră în compoziţia sângelui
globulină – proteină din plasma sangvină
glomerulă – organ format dintr-un vas de sânge sau ţesut limfatic cu aspect de ghem
glosită – inflamaţie a limbii
glosologie – studiu medical al limbii şi afecţiunilor ei
glotă – orificiu al laringelui între coardele vocale
granulom – mic nodul cauzat de o inflamaţie cronică specifică
gripă- boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile respiratorii
Dictionar medical litera H
halucinaţie – tulburare psihică constând în perceperea unor lucruri sau fenomene care nu există în realitate
halucinogen- (substanţă) care produce halucinaţii
haploid – (despre nucleul celular) care posedă numai jumătate din numărul de cromozomi helioterapie – tratament prin expunere la soare
hemangiom – tumoare benignă a vaselor sangvine
hematie – globulă roşie
hematologie – studiul sângelui
hematom – acumulare de sânge într-un ţesut
hematopoieză – formare a celulelor sangvine
hematurie – prezenţa sângelui în urină
hemeralopie – slăbire a vederii spre seară
hemianestezie – pierdere a sensibilităţii pe jumătatea laterală a corpului
hemipareză – pareză a unei jumătăţi a corpului
hemiplegie – paralizie a unei jumătăţi laterale a corpului
hemofilie – predispoziţie ereditară la hemoragii
hemoglobină- pigment al globulelor roşii din sânge
hemogramă- analiză pentru stabilirea compoziţiei sângelui
hemoliză- distrugere a globulelor roşii din sânge
hemoptizie – eliminare de sânge prin tuse
hemoragie – scurgerea de sânge dintr-un vas sangvin
hemostatic – (medicament) care produce hemostază
hemostază – oprire a unei hemoragii
hemoterapie – tratament prin transfuzii de sânge
hemotorax – acumulare de sânge în cavitatea pleurală
hepatită – inflamaţie a ficatului
hidatic = pungă de lichid formată parazitar pe unele organe (ficat, plămâni, etc).
hidrocortizon – hormon al corticosuprarenalei
hidropizie – acumulare de lichid într-o cavitate a corpului, într-un ţesut
hidroterapie – utilizarea terapeutică a apei
hiperacuzie- hiperestezia auzului
hiperemie – congestie
hiperestezie – sensibilitate exagerată
hiperglicemie – creştere a cantităţii de glucoză în sânge
hipersecreţie – secreţie excesivă a unei glande.
hipertensiune – creştere a tensiunii arteriale
hipertiroidie – hipersecreţie a tiroidei
hipertrofie – dezvoltare exagerată (a unui organ).
hipnoză – stare de somn provocată artificial prin sugestie
hipoacuzie – hipoestezia auzului
hipocondru – parte laterală a abdomenului
hipoestezie – sensibilitate scăzută
hipofiză – glandă endocrină la baza creierului
hipogastru – parte inferioară a abdomenului
hipoglicemie – scădere a concentraţiei glucozei în sânge
hiposecreţie – diminuare a secreţiei unei glande
hipotalamus – regiune a encefalului la baza creierului
hipotensiune – micşorare a tensiunii arteriale
hipotiroidie – hiposecreţie a tiroidei
histerografie – radiografie a uterului
histochimie – studiul compoziţiei chimice şi al metabolismului celulelor şi ţesuturilor
histofiziologie – studiul funcţiilor celulei şi ale ţesuturilor
histologie – studiul ţesuturilor
homeopatie – terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate
homeostazie – proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diversele constante fiziologice
hormon – secreţie a glandelor care contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea normală a organismului
humerus – osul braţului de la umăr la cot
Dictionar medical litera I
iatrichimie – parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei în medicină
idiosincrasie – sensibilitate particulară faţă de unele alimente, medicamente
idioţie- deficienţă totală a dezvoltării mintale
igienist – medic specialist în igienă
iliac – din regiunea şoldurilor
implant – organ, ţesut, aparat implantat
implanta- a introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc.
imunologie – studiul fenomenelor imunităţii
imunopatie – boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune
imunoterapie- tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii respective
inaniţie – epuizare fizică prin lipsă de nutriţie
inconştient- totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei
incubaţie – perioada dintre contaminarea unui organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli
indigestie – tulburare a funcţiilor digestive
inducţie – mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos
infantilism – rămânere în urmă în dezvoltare
infirmerie – încăpere într-o cazarmă, într-un internat pentru îngrijirea bolnavilor
inframicrob – microorganism extrem de mic
inframicrobiologie – studiul inframicrobilor
ingestie – ingerare
internist – medic specialist în boli interne
ipohondrie – teamă exagerată şi obsesivă de boli
iris. – membrană colorată a ochiului, între cornee şi cristalin, străbătută de pupilă
ischemie – diminuare a circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului
isterie – boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc.
Dictionar medical litera J
jejun – parte a intestinului subţire între duoden şi intestinul gros
Dictionar medical litera L
lactază – enzimă care transformă lactoza în glucoză şi galactoză
laparoscopie – examinare a cavităţii abdominale
laparotomie – deschidere operatorie a abdomenului
laringe – partea superioară a traheii
laringită – inflamaţie a laringelui
laringologie – studiul laringelui şi afecţiunilor lui
laringoscopie – examinare a laringelui
laringotomie – deschidere operatorie a laringelui
leucemie- boală gravă cauzată de înmulţirea anormală a leucocitelor
leucocită – globulă albă
leucom – formare a unor pete albe pe cornee
limfadenom – tumoare a ganglionilor limfatici
limfangită – inflamaţie a vaselor limfatice
limfatic- referitor la limfă
limfă – lichid incolor, conţinând plasmă şi leucocite
limfocit – leucocită din limfă
lipază- enzimă care descompune lipidele
lipom – tumoare benignă de ţesut adipos
liposarcom – tumoare malignă a ţesutului gras
lipotimie – leşin
litiază – formarea de calculi în anumite organe
logopedie – studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii
lumen – spaţiu în interiorul unui organ cavitar
Dictionar medical litera M
macrocefal – cu capul mare
maladie – boală
maladiv- bolnăvicios
malformaţie – viciu de conformaţie congenitală
malign (despre boli, tumori) grav, periculos
maltază- enzimă care transformă maltoza în glucoză
mastită – inflamaţie a mamelei
mastoidă – proeminenţă a osului temporal, după ureche
mastoidită – inflamaţie a mastoidiei
mecanoterapie – tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice
medic – persoană care profesează medicina; doctor
medicament – substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor
medicaţie – tratament
medicină – studiul prevenirii şi vindecării bolilor
melanină – pigment brun-închis din piele, păr etc.
melanom – tumoare neagră malignă, a pielii
meloterapie – tratament medical prin muzică
meninge – fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării
meningită – inflamaţie a meningelor
metabolism – totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii
metapsihică – parapsihologie
metastază – localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanţă a unei tumori maligne
metatars – schelet al părţii de mijloc a labei piciorului
meteorism – balonare a abdomenului
mezencefal – creierul mijlociu
mezenter – îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului
mezoderm – foiţă a embrionului între ectoderm şi endoderm
mialgie – durere musculară
miatrofie – atrofie musculară
micoză – boală provocată de ciuperci
microb- microorganism unicelular
microbiologie – studiul microorganismelor
microcefal – cu capul mic
microradiografie – radiografie pe un microfilm
micţiune- urinare
midriază – dilataţie a pupilelor
mielină – substanţă moale care formează teaca nervilor
mielom- tumoare a măduvei osoase
miocard – muşchiul inimii
miocardită – inflamaţie a miocardului
miogen- proteină din ţesutul muscular
miograf – aparat care înregistrează contracţiile musculare
miologie – studiul muşchilor
miopie – imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate
miotomie – incizie în muşchi
miozită – inflamaţie a ţesutului muscular
mitocondrie – organit prezent în mare număr în citoplasmă
mitoză – diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi; cariochineză
monoplegie – paralizie a unui singur membru
monoploid – (despre celule) cu un singur set de cromozomi
morbiditate – (stare de) boală
motilitate – proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări
musculatură – totalitatea muşchilor corpului
muzicoterapie – tratament medical prin audiţii muzicale
Dictionar medical litera N
nanism- creştere insuficientă în înălţime
nanomelie- scurtare a unuia sau mai multor membre
natalitate – frecvenţa naşterilor în cadrul unei populaţii, într-o perioadă dată
necroză – mortificare a celulelor şi ţesuturilor
nefrită – inflamaţie a rinichilor
nefropatie – boală de rinichi
nefrotomie – incizie a rinichiului
nefroză – leziune degenerativă a rinichiului
neoformaţie – 1. formare de ţesut nou. 2. tumoare
neolamarksism – orientare în biologie care explică evoluţia ca rezultat al activităţii fiziologice a organismului
neoplasm – tumoare malignă, caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate
neoplazie – formare a unui ţesut nou, a unei tumori
nerv – formaţie anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu restul organismului
nervaţie – dispunere a nervilor
neurastenie- nevroză astenică
neurochirurgie – chirurgie a sistemului nervos
neurofiziologie – fiziologie a sistemului nervos
neurologie – studiul sistemului nervos
neuron – celulă nervoasă
neuropatologie- studiul bolilor sistemului nervos
neuroplegie- scădere a tonusului sistemului nervos
nevralgie- durere pe traiectul unui nerv
nevrectomie- rezecţie a unui nerv
nevrită – inflaţie a unui nerv
nevroglie – ţesut conjunctiv între neuroni
nevroză – boală manifestată prin tulburări psihice
nictofobie – teamă patologică de întuneric
nidaţie- fixare a oului fecundat în mucoasa uterină
nodozitate – formaţie accidentală sau patologică pe un organism
normoblast- globulă roşie nucleată
normocit- globulă roşie adultă
nosologie- studiul bolilor
Dictionar medical litera O
obstetrică – practica medicală a naşterilor
odontalgie- durere de dinţi
odontologie – studiul bolilor dinţilor
oftalmie – afecţiune inflamatorie a ochiului
oftalmologie – studiul fiziologiei ţi patologiei ochiului
oftalmetru – instrument pentru măsurarea razelor de curbură a corneei
oligofrenie – dezvoltare insuficientă a facultăţilor psihice
ombilic – organ abdominal prin care fătul este legat de corpul mamei
omfalectomie – ablaţiune a ombilicului
omoplat – osul umărului; scapulă
oncogen – cangerigen
oncologie – studiul şi tratamentul cancerului; cancerologie
ontogeneză – dezvoltare a individului, de la oul fecundat până la stadiul de adult; ontogenie
ontogenie – ontogeneză
ontologie – teoria existenţei
oogamie – fuziune a unui gamet femel cu unul mascul
oogeneză – formare a oocitului în ovar; ovogeneză
operatoriu – chirurgical
opoterapie – tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie
orbicular – circular; muşchi ~ = muşchi circular plasat în jurul pleoapelor şi buzelor
oreion – parotidită
organiogeneză – formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor
organolepatic- bazat pe simţuri
organoterapie – opoterapie
ortopedie – chirurgie a deformaţiilor osoase
oseină – proteină din oase
osteită – inflamaţie a ţesutului osos
osteoartrită – inflamaţie a unui os şi a articulaţieie sale
osteoblast – celulă osoasă tânără
osteocit – celulă osoasă matură
osteofit – proliferare anormală a ţesutului osos
osteologie – studiul oaselor
osteom – tumoare a ţesutului osos
osteomielită – inflamaţie a măduvei oaselor
osteopatie – boală a oaselor
osteoplastie – restaurare operatorie a unui os
osteosarcom – tumoare malignă a oaselor
osteotomie – rezecţie a unui os bolnav
osteoză – boală a oaselor de natură distrofică
otalgie – durere a urechii
otită – inflamaţie a urechii
otolit – corpuscul calcaros din labirintul urechii
otoree – scurgere de puroi din ureche
otorinolaringologie – studiul afecţiunilor urechii, nasului şi laringelui
otoscleroză – scleroză a timpanului
otoscop – instrument pentru examinarea canalului auditiv şi a timpanului
ovariectomie – ablaţiune a ovarului
ovarită – inflamaţie a ovarelor
ovogeneză – oogeneză
ovul – gamet femel produs de ovar
ovulaţie – eliminare periodică a ovulului matur
oxigenoterapie – tratament prin inhalaţii de oxigen
ozonoterapie – tratament medical cu un amestec de oxigen şi ozon
Dictionar medical litera P
Pacient – bolnav în tratamentul unui medic
pahipleurită – îngroşare inflamatorie a pleurei
paliativ – medicament cu eficacitate de moment
palpitaţie – bătaie înteţită, mai rapidă a inimii
panaceu – medicament considerat remediu universal
panariţiu – infecţie în jurul unghiilor
pancreas – glandă, între ficat şi splină, cu secreţie externă şi hormonală
pancreatită – inflamaţie a pancreasului
papilă – mică proeminenţă a pielii, a unor mucoase
papilom – tumoare benignă pe piele şi pe mucoase
papulă – băşicuţă roşie pe piele
paracuzie – hipersensibilitate auditivă
paralizie – pierdere, totală sau parţială, a mobilităţii şi sensibilităţii corpului
paranoia – boală psihică manifestată prin idei delirante fixe, prin mania persecuţiei, a grandorii, prin neîncredere etc.
paraplegie – paralizie a ambelor picioare
parapsihologie – studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicaţie ştiinţifică; metapsihică
paratiroidă – glandă endocrină situată înapoia tiroidei
parazitoză – boală provocată de paraziţi
parenchin – ţesut spongios, bogat în vase sangvine
pareză – paralizie uşoară
parietal- referitor la peretele unui os; os ~ os pereche care formează partea de mijloc a cutiei craniene
paradontită – inflamaţie a paradonţiului
paradontoză – proces patologic al paradonţiului, constând în retragerea gingiilor
paradonţiu – ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii
parotidă – glandă salivară situată sub ureche
parotidită – inflamaţie a parotidelor; oreion
patogen – care cauzează boli
patogenie – studiu al mecanismului apariţiei bolilor
patologic- morbid, anormal
patologie – studiu al simptomelor bolilor
pelagră – boală datorată lipsei de vitamine, care se manifestă prin plăgi pe corp, tulburări gastrice şi psihice
pepsină – enzimă a sucului gastric, cu rol important în digestie
periartrită – inflamaţie a ţesuturilor din jurul unei articulaţii
pericard – înveliş extern al inimii
pericardită – inflamaţie a pericardului
perineu – porţiune dintre anus şi organele genitale
periost – ţesut fibros care acoperă oasele
periostită – inflamaţie a periostului
peritoneu – membrană seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală
peritonită – inflamaţie a peritoneului
pielită – inflamaţie a mucoasei bazinetului şi a rinichilor
pielonefrită – infecţie a rinichiului şi a bazinetului
piemie – infecţie generală a organismului
pigment – substanţă organică colorată
pigmentaţie – pigmentare
pilor – orificiu între stomac şi duoden
piodermită – afecţiune purulentă a pielii
piogen- care produce puroi
pionefrit. – nefrită purulentă
pioree – scurgere de puroi
pirofobie – teamă patologică de foc
piromanie – tendinţa patologică de a da foc
plantă – talpă
plasma – lichid intercelular în sânge şi limfă
plastidă- organit din citoplasmă
pleură – membrană seroasă a plămânului
pleurectomie – rezecţie parţială a pleurei
pleurezie – inflamaţie a pleurei (cu lichid)
pleurită – pleurezie (seacă)
plex – reţea din fibre nervoase sau vase de sânge
plomba – a astupa cu o plombă o carie dentară
plomba – astupare a unei carii dentare; materialul folosit
pneumatoză – acumulare de gaze]în cavităţile organismului
pneumococ. – bacilul pneumoniei
pneumoconioză – afecţiune pulmonară provocată de inhalarea prafului de cărbune
pneumograf – aparat care înregistrează mişcările respiratorii
pneumonie – inflamaţie a plămânului, cauzată de pneumococ
poliartrită – inflamaţie a mai multor articulaţii
policlinică – unitate medicală de consultaţii şi tratament ambulatoriu
polidipsie – sete excesivă
polinevrită – inflamaţie a mai multor nervi
polinoză – criză alergică datorată polenului
poliomielită – inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării; paralizie infantilă
polip – excrescenţă cărnoasă pe o mucoasă
poliploid- cu un număr de cromozomi de peste două ori mai mare decât în faza haploidă poliurie – secreţie excesivă de urină
posologie – studiu al dozării medicamentelor
poţiune – medicament lichid
premolar – dinte între canini şi molari
prenatal- anterior naşterii
preoperatoriu- care precede o operaţie
profilactic- preventiv
profilaxie – ansamblu de măsuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase
prognat- cu maxilarele proeminente
prolaps – cădere sau ieşire anormală a unui organ din cavitatea în care se găseşte
prostată – glandă endocrină la baza uretrei
prostatită – inflamaţie a prostatei
proteic- referitor la proteine
proteină – substanţă organică, cu rol important în celula vie, rezultând prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi
proteză – aparat, piesă care înlocuieşte un membru sau organ al corpului
protoplasmă – substanţă albuminoidă, baza oricărei celule vii
prurigo – dermatoză alergică, caracterizată prin erupţii însoţite de prurit
prurit – mâncărime intensă a pielii
pseudoartroză – articulaţie anormală, la nivelul unei fracturi neconsolidate
psihanaliză – 1. investigaţie psihologică având drept scop a aduce în conştiinţă sentimente obscure sau refulate 2. metodă psihoterapică bazată pe această investigaţie
psihastenie – nevroză manifestată prin nehotărâre, obsesii şi fobii
psihiatrie – studiul şi tratamentul bolilor psihice
psihic- totalitatea fenomenelor şi proceselor cognitive, afective şi voliţionale; suflet psihofizică – studiul raporturilor dintre fenomenele psihice şi fizice
psihofiziologie – studiul proceselor psihologice în raport cu cele fiziologice
psihologie – 1. studiul ştiinţific al psihicului 2. structura psihică a unui individ, a unei colectivităţi
psihomotor- referitor la mişcări care implică activitatea nervoasă superioară
psihopatie – boală mintală
psihopatologie – studiul aspectelor patologice ale activităţii psihice
psihoterapie – tratament bazat pe influenţarea psihicului (prin hipnoză, sugestie etc.)
psihotrop- (medicament) care acţionează asupra psihicului
psihoză – 1. stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare nervoasă provocată de cauze de origine socială 2. obsesie
psoriazis – boală de piele caracterizată prin pete roşii acoperite de mici coji uscate (însoţite de prurit)
ptialină – enzimă din salivă
ptoză – deplasare în jos a unui organ, datorită slăbirii muşchilor sau ligamentelor
puerperală – febră ~ = boală infecţioasă a lăuzelor
pulmonar- al plămânilor
pulpită – inflamaţie a pulpei dentare
pupilă – orificiu central al irisului ocular
purulent- (despre răni) care puroiază
puseu – acces al unei boli
pustulă – veziculă purulentă pe piele
Dictionar medical litera R
rabie – turbare
radiografie – fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor “X”, a imaginii unui corp opac; imaginea însăşi
radioscopie – examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiaţiilor “X”
radioterapie – tratament cu radiaţii “X”
radiumterapie – tratament cu radiaţii de radiu
rahianestezie – anestezie parţială prin injecţie în canalul rahidian
rahidian- al coloanei vertebrale
rahitism – boală (la copii) caracterizată prin deformaţii ale oaselor, datorită calcifierii insuficiente ramolisment – ramolire; decrepitudine; senilitate
recidivă – reapariţie a unei boli
rect – partea ultimă a intestinului gros
reflex- reacţie adecvată a organismului faţă de un excitant, fără intervenţia voinţei
regurgita – a-i reveni cuiva în gură alimentele din stomac şi esofag
renal- al rinichilor
resorbţie – dispariţie lentă a unui lichid, ţesut sau organ prin absorbţia lui treptată în ţesuturile vecine
retină – membrană inferioară a ochiului, pe care se formează imaginea
reumatism – boală caracterizată prin dureri în muşchi sau în articulaţii
reumatologie – studiul afecţiunilor reumatice
revulsiv- (medicament) care provoacă revulsie
rezecţie – înlăturare totală sau parţială a unui organ sau ţesut
rinalgie – durere de nas
rinologie – studiul bolilor nasului
rinoplastie – refacere operatorie a unui nas mutilat
rinoscopie – examinare a foselor nazale
roentgen (röntgen). – unitate de măsură a dozelor de radiaţie “X”
Dictionar medical litera S
sacrum – os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale
sadism – plăcere patologică de a chinui; cruzime
salivar- referitor la salivă; glande ~ = glande, sub limbă, care secretă salivă
salivaţie – secreţie abundentă de salivă
salivă – lichid secretat de glandele salivare
sangvin- referitor la sânge: prin care circulă sângele
sanitar- refritor la sănătate
sarcom – tumoare malignă, conjunctivă
saturnism – intoxicaţie cronică cu plumb
saţietate – saturaţie
schizofrenie – boală psihică gravă caracterizată prin alterarea spiritului, idei delirante şi halucinaţii
sciatic- nerv ~ = nerv rahidian care inervează partea de jos a corpului 2. s.f. – nevralgie pe traiectul nervului sciatic
scizură – fisură pe suprafaţa unor organe
scleră – tunică solidă a globului ocular
sclerenchim – ţesut vegetal de susţinere
sclerodermie – întărire şi îngroşare a pielii
sceros- (despre ţesuturi) îngroşat; fibros
sclerotică – membrană albă, opacă a ochiului
scleroză – întărire a unui ţesut organic
scolioză – deviaţie laterală a coloanei vertebrale
scorbut – boală datorată lipsei de vitamină C, caracterizată prin anemie, căderea dinţilor etc
scrofuloză – tuberculoză a ganglionilor limfatici de la gât
sebum – secreţie grasă a glandelor sebacee
semiologie – studiul simptomelor bolilor
septicemie – infecţie generalizată a sângelui
serologie – studiul serurilor
seroterapie – tratament prin seruri
sexologie – studiu ştiinţific al sexualităţii
sfincter – muşchi inelar care închide un orificiu
sialagog (substanţă) care provoacă salivaţie
sialoree – salivaţie abundentă
sideroză – pneumoconioză cauzată de pulberi de fier
simfiză – articulaţie puţin mobilă
simptom – manifestare a unei boli; indiciu
simptomatologie – totalitatea simptomelor unei boli
sinartroză – articulaţie fixă între două oase
sinistrocardie – deplasare a inimii spre stânga
sinus – cavitate a unui os cranian
sinuzită – inflamaţie a unui sinus
sistolă – contracţie ritmică a inimii
somatologie – studiul anatomic şi fiziologic al corpului vieţuitoarelor
somnifer- (medicament) care provoacă somn; narcotic, soporific
spasm – contracţie bruscă, involuntară, a unui muşchi
spasmotic- (medicament) care combate spasmele
spermatogeneză – formare a spermatozoizilor
spermatozoid – gamet mascul
splenită – inflamaţie a splinei
spondilită – inflamaţie a vertebrelor
spondiloză – afecţiunea reumatică a vertebrelor
steatoză – degenerescenţă a unui ţesut, cauzată de un exces de grăsime
stenoză – îngustare a unui canal sau orificiu
stern – os al pieptului
stetoscop – instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plămânii)
stomatită – inflamaţie a mucoasei bucale
stomatologie – studiul bolilor cavităţii bucale şi ale dinţilor
strabism – deviaţie a axei vizuale a unui ochi, care provoacă privirea încrucişată
subconştient – totalitatea fenomenelor psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei subcortical- sub scoarţa cerebrală
subcutanat- sub piele
sublingual- sub limbă
sudaţie – transpiraţie abundentă, în scop curativ
sudoripar- care secretă transpiraţia
sutură – 1. cusătură a bazelor unei răni. 2. articulaţie fixă a oaselor craniului
Dictionar medical litera T
tabletă – preparat farmaceutic în formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă
tahicardie – accelerare a ritmului cardiac
talamus – parte a encefalului, la baza creierului
talasofobie – teamă patologică de mare
talasoterapie – tratament prin băi şi aer de mare
tanatofobie – teamă patologică de moarte
tars – 1. partea posterioară a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor
telepatie – transmitere a gândurilor la distanţă
tenosinovită – inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon
tenotomie – secţionare a unui tendon
terapeutică – studiul tratamentului bolilor; terapie
terapie – terapeutică.
teratogen- care produce malformaţii
teratologie – ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale
tibia – os lung şi gros din scheletul gambei
tiflită – inflamaţie a cecului
tiflologie – studiul deficienţelor senzoriale vizuale
tiroid- 1. al tiroidei 2. glandă ~ă = glandă endocrină, din partea anterioară a laringelui
tiroidită – inflamaţie a tiroidei
tisular- al ţesuturilor
tomografie – radiografie ce permite obţinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime
tonus – 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie, vigoare
tranchilizant- (medicament) care linişteşte
transă – stare în care se află cel supus hipnozei
transfuzie – introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină
transplant – ţesut, organ transplantat
transplanta – a frega un organ, un ţesut
transsudat – lichid eliminat prin transpiraţie
transsudaţie – trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin pereţii vaselor mici
tratament – 1. atitudine, comportare faţă de cineva 2. îngrijire medicală
traumatism – ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; traumă
traumă – traumatism
trepan – instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii
trepanaţie – deschidere a cutiei craniene
triceps – muşchi cu trei ligamente la un capăt
tricofiţie – boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi caracterizată prin căderea părului
trigemen – nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a muşchilor feţei
tripsină – enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în aminoacizi
tripsinogen – formă inactivă a tripsinei
trombocit – celulă sangvină cu rol important în coagularea sângelui
tromboflebită – inflamaţie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sânge
trombopoieză – proces de formare a trombocitelor
tromboză – obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge
trompă – canal prin care se elimină celulele sexuale formate de ovar
tubaj – introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator ori terapeutic
tuberculostatic (medicament) care împiedică înmulţirea bacilului tuberculozei
tuberculoză – boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe
tumefacţie – umflătură provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui
tumefia – a prezenta o tumefacţie
tumoare – excrescenţă patologică dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat printr-o înmulţire anormală a celulelor
tunică – membrană fibroasă care înveleşte unele organe
tuşeu – palpare a unui organ
Dictionar medical litera U
ulcer – leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinţa să se întindă şi să supureze ulceraţie – formare a unui ulcer; ulcerul însuşi
uree – compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism
uremie. – prezenţa ureei în sânge
ureter – canal pereche ce leagă rinichii de vezica urinară
uretră – canal prin care se scurge urina din vezică
uretrită – inflamaţie a ureterei
Dictionar medical litera V
vaccin – preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva bolilor infecţioase
vacuolă – cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă
vag – nerv cranian cu rol important în funcţionarea aparatului respirator, circulator şi digestiv vagotomie – secţionare chirurgicală a nervului vag
varicelă – boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe
vascularizaţie – totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice
vasoconstricţie – strâmtare a vaselor sangvine
vasodilataţie – dilatare a vaselor sangvine
veneric- (despre boli) care afectează organele sexuale, transmiţându-se prin contact sexual
venerologie – studiul bolilor venerice
ventral – din regiunea pântecelui
ventricul – cavitate internă a unui organ (inimă, creier etc.).
vermifug – (medicament) care distruge viermii intestinali
vertebră – fiecare dintre oasele în formă de inel care constituie coloana vertebrală
vertex – creştetul capului
vestibul – prima cavitate a urechii interne
vezicant – (substanţă) care băşică pielea
vezică – organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid de excreţie
veziculă – 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli
virologie – parte a microbiologiei care studiază virusurile
viroză – boală infecţioasă provocată de un virus
viscere – organele din cavităţile mari ale corpului
visceral- al viscerelor
vitamină – compus organic complex, indispensabil organismului
vomitiv -(medicament) care provoacă vomitare
Dictionar medical litera X
xantocromie – coloraţie în galben – verzui a pielii
xantom – tumoare benignă galbenă, conţinând colesterol
xantopsie – tulburare a vederii, care face ca totul să pară galben
xerodermie – boală congenitală caracterizată prin uscarea şi descuamarea pielii
xeroftalmie – opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitamieni A
Dictionar medical litera Z
zaharină – compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire
zigomă – prelungirea osului temporal
zigot – celulă rezultată din unirea a doi gameţi