Dictionar medical

Dictionar medical – se adresează în primul rând studenţilor la medicina, dar poate fi util oricarei persoane care doreşte să întrebuinţeze terminologia de specialitate în cunoştinţă de cauză.

Dictionar medical
Dictionar medical

Dictionar medical litera A

abces – acumulare de puroi într-un ţesut sau organ
acromegalie – dezvoltare exagerată a extremităţilor corpului
acupunctură. – tratament medical prin înţepături în diferite puncte ale corpului
adenoid – cu aspect glandular
adenom – tumoare benignă a unei glande
adenopatie- boală a ganglionilor limfatici
adipsie- lipsă de sete
adrenalină – hormon al glandelor suprarenale
aerofagie – înghiţirea unei mari cantităţi de aer
aerofobie- teamă patologică de aer
aeroterapie – tratament al unor boli prin cură de aer
afazie – tulburare de limbaj
afonie – pierdere patologică a glasului
agorafo – teamă patologică de a traversa spaţii largi
albumină- subsatnţă proteică complexă din materia vie
alcoolemie– prezenţa alcoolului în sânge
alelă – genă care prezintă mai multe forme
alergie – reacţie modificată a unui organism faţă de un agent microbian, chimic etc.
alopatie – tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii
amigdalită – inflamaţie acută a amigdalelor
anemie – stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii din sânge
anevrism – dilatare a peretelui unui vas sangvin
anexită – inflamaţie a anexelor uterului (ovare, trompe)
anghină/angină – 1 inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor. 2 ~ pectorală . = boală care se manifestă prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii
angiografie – radiografie a vaselor sangvine
antibiogramă – metodă de laborator prin care se determină antibioticul cel mai indicat contra unei infecţii microbiene
antibiotic- (substanţă organică) cu efect bacteriostatic
antigen – substanţă care determină formarea de anticorpi
antiseptic – (medicament) care combate infecţiile microbiene
apendice – mică prelungire a cecului
apendicită- inflamaţie a apendicelui
apiterapie – tratament cu produse agricole
apofiză – proeminenţă pe suprafaţa unui os
apoplexie – pierdere bruscă a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală
arahnoidă – meninge mijlociu
aritmie – tulburare a ritmului normal al inimii
arteră – vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi
arteriografie – radiografie a arterelor
arterioscleroză – îngroşare şi sclerozare a pereţilor arterelor
arterită – inflamaţie a unei artere
artrită – inflamaţie a unei articulaţii
artritism – stare de boală cauzată de o încetinire a proceselor de nutriţie
artrografie -radiografie a unei articulaţii
artrologie – studiul articulaţiilor
artroză – afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor
astenie – stare de slăbiciune şi oboseală
astigmatism – defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului
astmă – boală cauzată de greutatea în respiraţie
ateroscleroză – depunere de grăsimi pe peretele intern al arterelor
atonie – diminuare a elasticităţii ţesuturilor
atrium – compartiment superior al inimii
atrofie – regresiune morfoligică ori funcţională a unui ţesut sau organ
auricul – atrium
avitaminoză – boală provocată de lipsa vitaminelor din alimentaţie
axon – prelungire a celulei nervoase

Dictionar medical litera B

bacteriologie – studiul bacteriilor
bacteriostatic – (antibiotic) care împiedică dezvoltarea bacteriilor
balneologie -studiul acţiunii curative a apelor minerale sau termale şi a nămolurilor
balneoterapie – tratament cu ape minerale sau termale şi nămoluri
benign – (despre boli) uşor vindecabil
biceps – muşchi între umăr şi cot
biopsie – examen histologic al unei porţiuni dintr-un ţesut viu
bioritm – desfăşurarea ritmică a activităţilor vitale
biotic- referitor la activitatea vitală
blastoderm – membrană care dă naştere corpului embrionului
blastulă – a doua fază în dezvoltarea unui embrion
blefarită – inflamaţie a pleoapelor
brahicefal – cu craniul aproape rotund
bronhie- ramificaţie a traheii
bronhografie – radiografie a bronhiilor
bronhopatie – afecţiune a bronhiilor
bronhoscopie – examinare vituală a bronhiilor
bronşită – inflamaţie a bronhiilor
bursă- mic sac în piele cu lichid vâscos

Dictionar medical litera C

calcifia- (despre ţesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu
calcul – piatră la rinichi
cancer – tumoare malignă, formată prin înmulţirea dezordonată a unui ţesut organic
cancerigen – care produce cancer; oncogen
canceriologie – oncologie
cangrenă – putrezire a ţesuturilor
carcinom – tumoare malignă a ţesutului epitelial
cardie- orificiu al stomacului care comunică cu esofagul
cardiografie- înregistrare a bătăilor inimii
cardiologie – studiul inimii şi al afecţiunilor ei
cardiopatie – boală de inimă
catalepsie – înţepenire bruscă a muşchilor şi încetarea unor funcţii cerebrale
cataractă – opacifiere a cristalinului
catgut – fir pentru suturi chirurgicale
centrozom – corpuscul din centrul celulei, care intervine în mitoză
cerebel – creierul mic
cerumen – materie ceroasă din urechi
chemoterapie/chimioterapie – terapie prin substanţe chimice
chil – lichid din intestinul subţire, rezultat al digestiei
chim – amestec rezultat din digerarea parţială a alimentelor din stomac
chirurgie – tratare a bolilor prin operaţii
chist. – tumoare benignă
chiuretaj – curăţire a suprafeţei unei mucoase
cifoză – încovoiere înapoi a coloanei vertebrale
cistită – inflamaţie a vezicii urinare
cistografie – radiografie a vezicii urinare
cistoscopie – examen endoscopic al vezicii urinare
citobiologie – biologie celulară
citodiagnostic – diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor
citogenetică – studiul cromozomilor
citoliză – distrugere a elementelor celulare
citologie – studiul celulei
citoplasmă – substanţă fundamentală vie a celulei
citopoieză – formare a celulelor
citostatic – (substanţă) care împiedică înmulţirea celulelor
claviculă – os care leagă omoplaţii de stern
coccis – os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale
colagen – proteină complexă din piele, cartilaje etc.
colecistită – inflamaţie a veziculei biliare
coledoc – canal prin care se varsă fierea în duoden
colică – durere abdominală puternică
colită – inflamaţie a colonului
colon- porţiune finală a intestinului gros
comă – pierdere a cunoştinţei, cauzată de o hemoragie cerebrală, diabet etc.
comisură – fascicul de fibre nervoase care uneşte două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale
congestie – aflux anormal de sânge; inflamaţie; hiperemie
conglutina – a coagula
conioză – boală produsă de inhalarea de praf
conjunctivită – inflamaţie a conjunctivei
coprologie – studiul biologic al fecalelor
coprostază – acumulare de fecale în organism
cord – inimă
cornee – membrană anterioară, transparentă, a ochiului
cortex- scoarţă (cerebrală)
corticosteron – hormon din cortexul suprarenal
corticosuprarenală – regiune corticală a glandei suprarenale
cortizon – hormon al corticosuprarenalei
coxalgie – osteoartrită a şoldului
coxartroză – reumatism cronic la şoldului
coxă- prima articulaţie de la picioarele insectelor
craniologie – studiul craniului
cranioscopie – determinare a calităţilor intelectuale şi morale după forma craniului
craniu – scheletul osos al craniului
crioanestezie- anestezie prin frig
criobiologie – studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului
crioterapie – tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase
cubitus- osul principal al antebraţului

Dictionar medical litera D

defectologie – studiu al celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale
deglutiţie – înghiţire
dendrită – prelungire protoplasmatică a neuronului
dentină – ţesut osos care formează pulpa dintelui
dentiţie – 1 apariţia dinţilor la copii. 2 totalitatea dinţilor şi aşezarea lor
denutriţie – stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia
deontologie – totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor
depigmentaţie – decolorare a pielii
dermatită – inflamaţie a pielii
dermatologie – ramură a medicinei care se ocupă cu bolile pielii
dermatomicoză – afecţiune a pielii, provocată de ciuperci parazite
dermatoză – boală de piele
dermă – ţesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii
dextrocardie s.f. – situare a inimii în partea dreaptă
diabet – boală caracterizată prin mărirea cantităţii de zahăr în sânge şi în urină
diafiză- parte mediană a unui os lung
diaforeză – transpiraţie abundentă
diafragmă – muşchi între torace şi abdomen
diagnostic – identificarea unei boli după simptome
dializă – metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale
diencefal – parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral
digestie – proces fiziologic de transformare a alimentelor în produşi asimilabili
diplegie – paralizie bilaterală
dischilie – tulburare a etapelor secreţiei salivare
discopatie – boală a discurilor intervertebrale
disfagie – dificultate la înghiţit
dispnee – respiraţie grea
distrofie – leziune organică datorată unei tulburări de nutriţie
dizenterie – boală infecţioasă manifestată prin diaree dureroasă, cu sânge

Dictionar medical litera E

ectoderm – înveliş extern al embrionului
ectopie – poziţie anormală a unui organ
eczemă – boală de piele care provoacă erupţii şi mâncărime
edem- acumulare de lichid în ţesuturi
electrocardiogramă – grafic reprezentând curenţii produşi de contracţiile inimii electroencefalogramă – reprezentarea grafică a activităţii electrice a creierului
electroterapie – tratament medical cu ajutorul curenţilor electrici
elongaţie – întinderea terapeutică a unui ligament sau nerv
embolie – astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge
embriogeneză – dezvoltare embrionară
embriologie – studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului
embrion – primul stadiu din viaţa unui organism, începând de la fecundarea oului
emfizem – umflătură produsă prin infiltrarea aerului în ţesuturi
enartroză – articulaţie mobilă
encefal – creier
encefalită – inflamaţie a encefalului
encefalografie – radiografie a encefalului
encefalopatie – boală a encefalului
endocard – membrană care căptuşeşte cavităţile inimii
endocardită – inflamaţie a endocardului
endocrinologie – studiul glandelor endocrine
endoderm – foaie interioară a endodermului
enterită – inflamaţie a intestinului subţire
enterocolită – inflamaţie a intestinului subţire şi a colonului
entorsă – leziune a unei articulaţii cauzată de întinderea sau ruperea bruscă a ligamentelor
enzimă – compus organic de natură proteică, solubil, care provoacă sau accelerează o reacţie; ferment
epidemie – boală infecţioasă care se extinde rapid
epidermă – strat superficial al pielii
epifiză – 1 glandă endocrină care influenţează dezvoltarea glandelor sexuale şi procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung
epigastru – partea superioară a abdomenului
epiglotă – membrană care acoperă glota
epilepsie – boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii şi pierderea cunoştinţei
epistaxis – hemoragie nazală
epiteliu – înveliş al pielii, al mucoaselor etc.
ergograf – aparat pentru înregistrarea forţei musculare
ergoterapie – tratament al unor boli prin muncă
eritem – roşeaţă a pielii, în unele boli
eritrocit – hematie
erizipel – boală infecţioasă manifestată prin erupţie cutanată roşie
esofag – parte a tubului digestiv între faringe şi stomac
excrescenţă – umflătură, tumoare pe un organ
exoftalmie – ieşire în afară a globilor oculari

Dictionar medical litera F

facial – al feţei
fagocit – celulă care digeră bacterii şi alte corpuri străine pătrunse în organism
fagocitoză – funcţia fagocitelor
falangă – fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor
febră – temperatură ridicată a corpului
febrifug- (medicament) care reduce febra
fecundaţie – fuziune a gameţilor, din care ia naştere zigotul
femur- osul coapsei
fenotip – manifestare vizibilă a caracterelor ereditare în anumite condiţii de mediu
ferment – enzimă
fetus – făt
fibrilaţie – contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare
fibrină – proteină filamentoasă din sânge care intervine în procesul de coagulare
fibrinogen – proteină din plasma sângelui; care se transformă în fibrină
fibroblast – celulă a ţesutului conjunctiv nediferenţiată
fibrom – tumoare benignă din ţesut fibros
filogenie – originea şi evoluţia organismelor vii
fistulă – canal prin care se scurge o secreţie
fiziologie – studiul funcţiilor organismelor vii
fiziopatologie – studiul fiziologiei organismului în timpul bolii
fizioterapie- tratament medical cu ajutorul agenţilor fizici naturali
flebită – inflamaţie a venelor
flebotomie – incizie a unei vene
flegmon – inflamaţie a ţesutului subcutanat
fobie- teamă patologică
frenic – al diafragmei
frenologie – pseudoştiinţă potrivit căreia caracterul şi funcţiile intelectuale depind de conformaţia craniului
ftiriază – boală de piele produsă de păduchi; pediculoză
ftizie – tuberculoză pulmonară
ftiziologie – studiul tuberculozei pulmonare
furuncul – inflamaţie subcutanată purulentă

Dictionar medical litera G

gamaglobulină – substanţă proteică cu acţiune antimicrobiană specifică, în sângele celor imuni gambă- parte a piciorului de la genunchi până la gleznă
gamet- celulă reproducătoare
ganglion- umflătură pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv
gastrită- inflamaţie a mucoasei stomacului
gastroenterită – inflamaţie a mucoasei stomacului şi a celei intestinale
gastrologie – studiul stomacului
gastrulă – stadiu în dezvoltarea embrionului
genă – unitate funcţională a unui cromozom care poartă caracterele eredităţii
genetică – studiul eredităţii
genitor – organism din care ia naştere un hibrid
genotip – totalitatea genelor unui organism
geriatrie- studiul aspectelor medicale ale îmbătrânirii
gerontologie – studiul aspectelor sociale, biologice şi medicale ale îmbătrânirii
gigantism – creştere exagerată a corpului
ginandrie – prezenţa la femei a caracterelor sexuale secundare bărbăteşti
ginecologie – studiul aparatului genital feminin
gingivită – inflamaţie a gingiilor
glandă – organ care produce o anumită secreţie
glaucom – creştere a tensiunii intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale
glicemie – prezenţa glucozei în sânge
glicogen – substanţă zaharoasă din muşchi şi ficat, rezerva de glucoză a organismului
glicozurie – prezenţa glucozei în urină
gliom – tumoare malignă a unui ţesut nervos
globulă – celulă care intră în compoziţia sângelui
globulină – proteină din plasma sangvină
glomerulă – organ format dintr-un vas de sânge sau ţesut limfatic cu aspect de ghem
glosită – inflamaţie a limbii
glosologie – studiu medical al limbii şi afecţiunilor ei
glotă – orificiu al laringelui între coardele vocale
granulom – mic nodul cauzat de o inflamaţie cronică specifică
gripă- boală infectocontagioasă provocată de virusuri care afectează căile respiratorii

Dictionar medical litera H

halucinaţie – tulburare psihică constând în perceperea unor lucruri sau fenomene care nu există în realitate
halucinogen- (substanţă) care produce halucinaţii
haploid – (despre nucleul celular) care posedă numai jumătate din numărul de cromozomi helioterapie – tratament prin expunere la soare
hemangiom – tumoare benignă a vaselor sangvine
hematie – globulă roşie
hematologie – studiul sângelui
hematom – acumulare de sânge într-un ţesut
hematopoieză – formare a celulelor sangvine
hematurie – prezenţa sângelui în urină
hemeralopie – slăbire a vederii spre seară
hemianestezie – pierdere a sensibilităţii pe jumătatea laterală a corpului
hemipareză – pareză a unei jumătăţi a corpului
hemiplegie – paralizie a unei jumătăţi laterale a corpului
hemofilie – predispoziţie ereditară la hemoragii
hemoglobină- pigment al globulelor roşii din sânge
hemogramă- analiză pentru stabilirea compoziţiei sângelui
hemoliză- distrugere a globulelor roşii din sânge
hemoptizie – eliminare de sânge prin tuse
hemoragie – scurgerea de sânge dintr-un vas sangvin
hemostatic – (medicament) care produce hemostază
hemostază – oprire a unei hemoragii
hemoterapie – tratament prin transfuzii de sânge
hemotorax – acumulare de sânge în cavitatea pleurală
hepatită – inflamaţie a ficatului
hidatic = pungă de lichid formată parazitar pe unele organe (ficat, plămâni, etc).
hidrocortizon – hormon al corticosuprarenalei
hidropizie – acumulare de lichid într-o cavitate a corpului, într-un ţesut
hidroterapie – utilizarea terapeutică a apei
hiperacuzie- hiperestezia auzului
hiperemie – congestie
hiperestezie – sensibilitate exagerată
hiperglicemie – creştere a cantităţii de glucoză în sânge
hipersecreţie – secreţie excesivă a unei glande.
hipertensiune – creştere a tensiunii arteriale
hipertiroidie – hipersecreţie a tiroidei
hipertrofie – dezvoltare exagerată (a unui organ).
hipnoză – stare de somn provocată artificial prin sugestie
hipoacuzie – hipoestezia auzului
hipocondru – parte laterală a abdomenului
hipoestezie – sensibilitate scăzută
hipofiză – glandă endocrină la baza creierului
hipogastru – parte inferioară a abdomenului
hipoglicemie – scădere a concentraţiei glucozei în sânge
hiposecreţie – diminuare a secreţiei unei glande
hipotalamus – regiune a encefalului la baza creierului
hipotensiune – micşorare a tensiunii arteriale
hipotiroidie – hiposecreţie a tiroidei
histerografie – radiografie a uterului
histochimie – studiul compoziţiei chimice şi al metabolismului celulelor şi ţesuturilor
histofiziologie – studiul funcţiilor celulei şi ale ţesuturilor
histologie – studiul ţesuturilor
homeopatie – terapeutică bazată pe administrarea de substanţe chimice în doze foarte mici, obţinute prin diluţii succesive, ce produc afecţiuni analoge bolii care se combate
homeostazie – proprietate a organismelor vii de a-şi menţine diversele constante fiziologice
hormon – secreţie a glandelor care contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea normală a organismului
humerus – osul braţului de la umăr la cot

Dictionar medical litera I

iatrichimie – parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei în medicină
idiosincrasie – sensibilitate particulară faţă de unele alimente, medicamente
idioţie- deficienţă totală a dezvoltării mintale
igienist – medic specialist în igienă
iliac – din regiunea şoldurilor
implant – organ, ţesut, aparat implantat
implanta- a introduce pe cale chirurgicală un organ, ţesut, aparat etc.
imunologie – studiul fenomenelor imunităţii
imunopatie – boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune
imunoterapie- tratament prin administrarea de seruri şi vaccinuri specifice bolii respective
inaniţie – epuizare fizică prin lipsă de nutriţie
inconştient- totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului conştiinţei
incubaţie – perioada dintre contaminarea unui organism şi apariţia primelor simptome ale unei boli
indigestie – tulburare a funcţiilor digestive
inducţie – mecanism nervos prin care starea de excitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos determină apariţia stării opuse într-un alt centru nervos
infantilism – rămânere în urmă în dezvoltare
infirmerie – încăpere într-o cazarmă, într-un internat pentru îngrijirea bolnavilor
inframicrob – microorganism extrem de mic
inframicrobiologie – studiul inframicrobilor
ingestie – ingerare
internist – medic specialist în boli interne
ipohondrie – teamă exagerată şi obsesivă de boli
iris. – membrană colorată a ochiului, între cornee şi cristalin, străbătută de pupilă
ischemie – diminuare a circulaţiei sângelui într-o anumită regiune a corpului
isterie – boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilităţii, convulsii etc.

Dictionar medical litera J

jejun – parte a intestinului subţire între duoden şi intestinul gros

Dictionar medical litera L

lactază – enzimă care transformă lactoza în glucoză şi galactoză
laparoscopie – examinare a cavităţii abdominale
laparotomie – deschidere operatorie a abdomenului
laringe – partea superioară a traheii
laringită – inflamaţie a laringelui
laringologie – studiul laringelui şi afecţiunilor lui
laringoscopie – examinare a laringelui
laringotomie – deschidere operatorie a laringelui
leucemie- boală gravă cauzată de înmulţirea anormală a leucocitelor
leucocită – globulă albă
leucom – formare a unor pete albe pe cornee
limfadenom – tumoare a ganglionilor limfatici
limfangită – inflamaţie a vaselor limfatice
limfatic- referitor la limfă
limfă – lichid incolor, conţinând plasmă şi leucocite
limfocit – leucocită din limfă
lipază- enzimă care descompune lipidele
lipom – tumoare benignă de ţesut adipos
liposarcom – tumoare malignă a ţesutului gras
lipotimie – leşin
litiază – formarea de calculi în anumite organe
logopedie – studiu pedagogic al posibilităţilor de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii
lumen – spaţiu în interiorul unui organ cavitar

Dictionar medical litera M

macrocefal – cu capul mare
maladie – boală
maladiv- bolnăvicios
malformaţie – viciu de conformaţie congenitală
malign (despre boli, tumori) grav, periculos
maltază- enzimă care transformă maltoza în glucoză
mastită – inflamaţie a mamelei
mastoidă – proeminenţă a osului temporal, după ureche
mastoidită – inflamaţie a mastoidiei
mecanoterapie – tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice
medic – persoană care profesează medicina; doctor
medicament – substanţă pentru prevenirea sau vindecarea bolilor
medicaţie – tratament
medicină – studiul prevenirii şi vindecării bolilor
melanină – pigment brun-închis din piele, păr etc.
melanom – tumoare neagră malignă, a pielii
meloterapie – tratament medical prin muzică
meninge – fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul ţi măduva spinării
meningită – inflamaţie a meningelor
metabolism – totalitatea proceselor nutritive de asimilaţie şi dezasimilaţie care se produc în organismele vii
metapsihică – parapsihologie
metastază – localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanţă a unei tumori maligne
metatars – schelet al părţii de mijloc a labei piciorului
meteorism – balonare a abdomenului
mezencefal – creierul mijlociu
mezenter – îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului
mezoderm – foiţă a embrionului între ectoderm şi endoderm
mialgie – durere musculară
miatrofie – atrofie musculară
micoză – boală provocată de ciuperci
microb- microorganism unicelular
microbiologie – studiul microorganismelor
microcefal – cu capul mic
microradiografie – radiografie pe un microfilm
micţiune- urinare
midriază – dilataţie a pupilelor
mielină – substanţă moale care formează teaca nervilor
mielom- tumoare a măduvei osoase
miocard – muşchiul inimii
miocardită – inflamaţie a miocardului
miogen- proteină din ţesutul muscular
miograf – aparat care înregistrează contracţiile musculare
miologie – studiul muşchilor
miopie – imposibilitatea de a distinge clar obiectele depărtate
miotomie – incizie în muşchi
miozită – inflamaţie a ţesutului muscular
mitocondrie – organit prezent în mare număr în citoplasmă
mitoză – diviziune celulară în care se menţine acelaşi număr de cromozomi; cariochineză
monoplegie – paralizie a unui singur membru
monoploid – (despre celule) cu un singur set de cromozomi
morbiditate – (stare de) boală
motilitate – proprietate a anumitor organe de a efectua mişcări
musculatură – totalitatea muşchilor corpului
muzicoterapie – tratament medical prin audiţii muzicale

Dictionar medical litera N

nanism- creştere insuficientă în înălţime
nanomelie- scurtare a unuia sau mai multor membre
natalitate – frecvenţa naşterilor în cadrul unei populaţii, într-o perioadă dată
necroză – mortificare a celulelor şi ţesuturilor
nefrită – inflamaţie a rinichilor
nefropatie – boală de rinichi
nefrotomie – incizie a rinichiului
nefroză – leziune degenerativă a rinichiului
neoformaţie – 1. formare de ţesut nou. 2. tumoare
neolamarksism – orientare în biologie care explică evoluţia ca rezultat al activităţii fiziologice a organismului
neoplasm – tumoare malignă, caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate
neoplazie – formare a unui ţesut nou, a unei tumori
nerv – formaţie anatomică cu aspect fibros, care leagă sistemul nervos central cu restul organismului
nervaţie – dispunere a nervilor
neurastenie- nevroză astenică
neurochirurgie – chirurgie a sistemului nervos
neurofiziologie – fiziologie a sistemului nervos
neurologie – studiul sistemului nervos
neuron – celulă nervoasă
neuropatologie- studiul bolilor sistemului nervos
neuroplegie- scădere a tonusului sistemului nervos
nevralgie- durere pe traiectul unui nerv
nevrectomie- rezecţie a unui nerv
nevrită – inflaţie a unui nerv
nevroglie – ţesut conjunctiv între neuroni
nevroză – boală manifestată prin tulburări psihice
nictofobie – teamă patologică de întuneric
nidaţie- fixare a oului fecundat în mucoasa uterină
nodozitate – formaţie accidentală sau patologică pe un organism
normoblast- globulă roşie nucleată
normocit- globulă roşie adultă
nosologie- studiul bolilor

Dictionar medical litera O

obstetrică – practica medicală a naşterilor
odontalgie- durere de dinţi
odontologie – studiul bolilor dinţilor
oftalmie – afecţiune inflamatorie a ochiului
oftalmologie – studiul fiziologiei ţi patologiei ochiului
oftalmetru – instrument pentru măsurarea razelor de curbură a corneei
oligofrenie – dezvoltare insuficientă a facultăţilor psihice
ombilic – organ abdominal prin care fătul este legat de corpul mamei
omfalectomie – ablaţiune a ombilicului
omoplat – osul umărului; scapulă
oncogen – cangerigen
oncologie – studiul şi tratamentul cancerului; cancerologie
ontogeneză – dezvoltare a individului, de la oul fecundat până la stadiul de adult; ontogenie
ontogenie – ontogeneză
ontologie – teoria existenţei
oogamie – fuziune a unui gamet femel cu unul mascul
oogeneză – formare a oocitului în ovar; ovogeneză
operatoriu – chirurgical
opoterapie – tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie
orbicular – circular; muşchi ~ = muşchi circular plasat în jurul pleoapelor şi buzelor
oreion – parotidită
organiogeneză – formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor
organolepatic- bazat pe simţuri
organoterapie – opoterapie
ortopedie – chirurgie a deformaţiilor osoase
oseină – proteină din oase
osteită – inflamaţie a ţesutului osos
osteoartrită – inflamaţie a unui os şi a articulaţieie sale
osteoblast – celulă osoasă tânără
osteocit – celulă osoasă matură
osteofit – proliferare anormală a ţesutului osos
osteologie – studiul oaselor
osteom – tumoare a ţesutului osos
osteomielită – inflamaţie a măduvei oaselor
osteopatie – boală a oaselor
osteoplastie – restaurare operatorie a unui os
osteosarcom – tumoare malignă a oaselor
osteotomie – rezecţie a unui os bolnav
osteoză – boală a oaselor de natură distrofică
otalgie – durere a urechii
otită – inflamaţie a urechii
otolit – corpuscul calcaros din labirintul urechii
otoree – scurgere de puroi din ureche
otorinolaringologie – studiul afecţiunilor urechii, nasului şi laringelui
otoscleroză – scleroză a timpanului
otoscop – instrument pentru examinarea canalului auditiv şi a timpanului
ovariectomie – ablaţiune a ovarului
ovarită – inflamaţie a ovarelor
ovogeneză – oogeneză
ovul – gamet femel produs de ovar
ovulaţie – eliminare periodică a ovulului matur
oxigenoterapie – tratament prin inhalaţii de oxigen
ozonoterapie – tratament medical cu un amestec de oxigen şi ozon

Dictionar medical litera P

Pacient – bolnav în tratamentul unui medic
pahipleurită – îngroşare inflamatorie a pleurei
paliativ – medicament cu eficacitate de moment
palpitaţie – bătaie înteţită, mai rapidă a inimii
panaceu – medicament considerat remediu universal
panariţiu – infecţie în jurul unghiilor
pancreas – glandă, între ficat şi splină, cu secreţie externă şi hormonală
pancreatită – inflamaţie a pancreasului
papilă – mică proeminenţă a pielii, a unor mucoase
papilom – tumoare benignă pe piele şi pe mucoase
papulă – băşicuţă roşie pe piele
paracuzie – hipersensibilitate auditivă
paralizie – pierdere, totală sau parţială, a mobilităţii şi sensibilităţii corpului
paranoia – boală psihică manifestată prin idei delirante fixe, prin mania persecuţiei, a grandorii, prin neîncredere etc.
paraplegie – paralizie a ambelor picioare
parapsihologie – studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicaţie ştiinţifică; metapsihică
paratiroidă – glandă endocrină situată înapoia tiroidei
parazitoză – boală provocată de paraziţi
parenchin – ţesut spongios, bogat în vase sangvine
pareză – paralizie uşoară
parietal- referitor la peretele unui os; os ~ os pereche care formează partea de mijloc a cutiei craniene
paradontită – inflamaţie a paradonţiului
paradontoză – proces patologic al paradonţiului, constând în retragerea gingiilor
paradonţiu – ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii
parotidă – glandă salivară situată sub ureche
parotidită – inflamaţie a parotidelor; oreion
patogen – care cauzează boli
patogenie – studiu al mecanismului apariţiei bolilor
patologic- morbid, anormal
patologie – studiu al simptomelor bolilor
pelagră – boală datorată lipsei de vitamine, care se manifestă prin plăgi pe corp, tulburări gastrice şi psihice
pepsină – enzimă a sucului gastric, cu rol important în digestie
periartrită – inflamaţie a ţesuturilor din jurul unei articulaţii
pericard – înveliş extern al inimii
pericardită – inflamaţie a pericardului
perineu – porţiune dintre anus şi organele genitale
periost – ţesut fibros care acoperă oasele
periostită – inflamaţie a periostului
peritoneu – membrană seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală
peritonită – inflamaţie a peritoneului
pielită – inflamaţie a mucoasei bazinetului şi a rinichilor
pielonefrită – infecţie a rinichiului şi a bazinetului
piemie – infecţie generală a organismului
pigment – substanţă organică colorată
pigmentaţie – pigmentare
pilor – orificiu între stomac şi duoden
piodermită – afecţiune purulentă a pielii
piogen- care produce puroi
pionefrit. – nefrită purulentă
pioree – scurgere de puroi
pirofobie – teamă patologică de foc
piromanie – tendinţa patologică de a da foc
plantă – talpă
plasma – lichid intercelular în sânge şi limfă
plastidă- organit din citoplasmă
pleură – membrană seroasă a plămânului
pleurectomie – rezecţie parţială a pleurei
pleurezie – inflamaţie a pleurei (cu lichid)
pleurită – pleurezie (seacă)
plex – reţea din fibre nervoase sau vase de sânge
plomba – a astupa cu o plombă o carie dentară
plomba – astupare a unei carii dentare; materialul folosit
pneumatoză – acumulare de gaze]în cavităţile organismului
pneumococ. – bacilul pneumoniei
pneumoconioză – afecţiune pulmonară provocată de inhalarea prafului de cărbune
pneumograf – aparat care înregistrează mişcările respiratorii
pneumonie – inflamaţie a plămânului, cauzată de pneumococ
poliartrită – inflamaţie a mai multor articulaţii
policlinică – unitate medicală de consultaţii şi tratament ambulatoriu
polidipsie – sete excesivă
polinevrită – inflamaţie a mai multor nervi
polinoză – criză alergică datorată polenului
poliomielită – inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării; paralizie infantilă
polip – excrescenţă cărnoasă pe o mucoasă
poliploid- cu un număr de cromozomi de peste două ori mai mare decât în faza haploidă poliurie – secreţie excesivă de urină
posologie – studiu al dozării medicamentelor
poţiune – medicament lichid
premolar – dinte între canini şi molari
prenatal- anterior naşterii
preoperatoriu- care precede o operaţie
profilactic- preventiv
profilaxie – ansamblu de măsuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase
prognat- cu maxilarele proeminente
prolaps – cădere sau ieşire anormală a unui organ din cavitatea în care se găseşte
prostată – glandă endocrină la baza uretrei
prostatită – inflamaţie a prostatei
proteic- referitor la proteine
proteină – substanţă organică, cu rol important în celula vie, rezultând prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi
proteză – aparat, piesă care înlocuieşte un membru sau organ al corpului
protoplasmă – substanţă albuminoidă, baza oricărei celule vii
prurigo – dermatoză alergică, caracterizată prin erupţii însoţite de prurit
prurit – mâncărime intensă a pielii
pseudoartroză – articulaţie anormală, la nivelul unei fracturi neconsolidate
psihanaliză – 1. investigaţie psihologică având drept scop a aduce în conştiinţă sentimente obscure sau refulate 2. metodă psihoterapică bazată pe această investigaţie
psihastenie – nevroză manifestată prin nehotărâre, obsesii şi fobii
psihiatrie – studiul şi tratamentul bolilor psihice
psihic- totalitatea fenomenelor şi proceselor cognitive, afective şi voliţionale; suflet psihofizică – studiul raporturilor dintre fenomenele psihice şi fizice
psihofiziologie – studiul proceselor psihologice în raport cu cele fiziologice
psihologie – 1. studiul ştiinţific al psihicului 2. structura psihică a unui individ, a unei colectivităţi
psihomotor- referitor la mişcări care implică activitatea nervoasă superioară
psihopatie – boală mintală
psihopatologie – studiul aspectelor patologice ale activităţii psihice
psihoterapie – tratament bazat pe influenţarea psihicului (prin hipnoză, sugestie etc.)
psihotrop- (medicament) care acţionează asupra psihicului
psihoză – 1. stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare nervoasă provocată de cauze de origine socială 2. obsesie
psoriazis – boală de piele caracterizată prin pete roşii acoperite de mici coji uscate (însoţite de prurit)
ptialină – enzimă din salivă
ptoză – deplasare în jos a unui organ, datorită slăbirii muşchilor sau ligamentelor
puerperală – febră ~ = boală infecţioasă a lăuzelor
pulmonar- al plămânilor
pulpită – inflamaţie a pulpei dentare
pupilă – orificiu central al irisului ocular
purulent- (despre răni) care puroiază
puseu – acces al unei boli
pustulă – veziculă purulentă pe piele

Dictionar medical litera R

rabie – turbare
radiografie – fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor “X”, a imaginii unui corp opac; imaginea însăşi
radioscopie – examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiaţiilor “X”
radioterapie – tratament cu radiaţii “X”
radiumterapie – tratament cu radiaţii de radiu
rahianestezie – anestezie parţială prin injecţie în canalul rahidian
rahidian- al coloanei vertebrale
rahitism – boală (la copii) caracterizată prin deformaţii ale oaselor, datorită calcifierii insuficiente ramolisment – ramolire; decrepitudine; senilitate
recidivă – reapariţie a unei boli
rect – partea ultimă a intestinului gros
reflex- reacţie adecvată a organismului faţă de un excitant, fără intervenţia voinţei
regurgita – a-i reveni cuiva în gură alimentele din stomac şi esofag
renal- al rinichilor
resorbţie – dispariţie lentă a unui lichid, ţesut sau organ prin absorbţia lui treptată în ţesuturile vecine
retină – membrană inferioară a ochiului, pe care se formează imaginea
reumatism – boală caracterizată prin dureri în muşchi sau în articulaţii
reumatologie – studiul afecţiunilor reumatice
revulsiv- (medicament) care provoacă revulsie
rezecţie – înlăturare totală sau parţială a unui organ sau ţesut
rinalgie – durere de nas
rinologie – studiul bolilor nasului
rinoplastie – refacere operatorie a unui nas mutilat
rinoscopie – examinare a foselor nazale
roentgen (röntgen). – unitate de măsură a dozelor de radiaţie “X”

Dictionar medical litera S

sacrum – os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale
sadism – plăcere patologică de a chinui; cruzime
salivar- referitor la salivă; glande ~ = glande, sub limbă, care secretă salivă
salivaţie – secreţie abundentă de salivă
salivă – lichid secretat de glandele salivare
sangvin- referitor la sânge: prin care circulă sângele
sanitar- refritor la sănătate
sarcom – tumoare malignă, conjunctivă
saturnism – intoxicaţie cronică cu plumb
saţietate – saturaţie
schizofrenie – boală psihică gravă caracterizată prin alterarea spiritului, idei delirante şi halucinaţii
sciatic- nerv ~ = nerv rahidian care inervează partea de jos a corpului 2. s.f. – nevralgie pe traiectul nervului sciatic
scizură – fisură pe suprafaţa unor organe
scleră – tunică solidă a globului ocular
sclerenchim – ţesut vegetal de susţinere
sclerodermie – întărire şi îngroşare a pielii
sceros- (despre ţesuturi) îngroşat; fibros
sclerotică – membrană albă, opacă a ochiului
scleroză – întărire a unui ţesut organic
scolioză – deviaţie laterală a coloanei vertebrale
scorbut – boală datorată lipsei de vitamină C, caracterizată prin anemie, căderea dinţilor etc
scrofuloză – tuberculoză a ganglionilor limfatici de la gât
sebum – secreţie grasă a glandelor sebacee
semiologie – studiul simptomelor bolilor
septicemie – infecţie generalizată a sângelui
serologie – studiul serurilor
seroterapie – tratament prin seruri
sexologie – studiu ştiinţific al sexualităţii
sfincter – muşchi inelar care închide un orificiu
sialagog (substanţă) care provoacă salivaţie
sialoree – salivaţie abundentă
sideroză – pneumoconioză cauzată de pulberi de fier
simfiză – articulaţie puţin mobilă
simptom – manifestare a unei boli; indiciu
simptomatologie – totalitatea simptomelor unei boli
sinartroză – articulaţie fixă între două oase
sinistrocardie – deplasare a inimii spre stânga
sinus – cavitate a unui os cranian
sinuzită – inflamaţie a unui sinus
sistolă – contracţie ritmică a inimii
somatologie – studiul anatomic şi fiziologic al corpului vieţuitoarelor
somnifer- (medicament) care provoacă somn; narcotic, soporific
spasm – contracţie bruscă, involuntară, a unui muşchi
spasmotic- (medicament) care combate spasmele
spermatogeneză – formare a spermatozoizilor
spermatozoid – gamet mascul
splenită – inflamaţie a splinei
spondilită – inflamaţie a vertebrelor
spondiloză – afecţiunea reumatică a vertebrelor
steatoză – degenerescenţă a unui ţesut, cauzată de un exces de grăsime
stenoză – îngustare a unui canal sau orificiu
stern – os al pieptului
stetoscop – instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plămânii)
stomatită – inflamaţie a mucoasei bucale
stomatologie – studiul bolilor cavităţii bucale şi ale dinţilor
strabism – deviaţie a axei vizuale a unui ochi, care provoacă privirea încrucişată
subconştient – totalitatea fenomenelor psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei subcortical- sub scoarţa cerebrală
subcutanat- sub piele
sublingual- sub limbă
sudaţie – transpiraţie abundentă, în scop curativ
sudoripar- care secretă transpiraţia
sutură – 1. cusătură a bazelor unei răni. 2. articulaţie fixă a oaselor craniului

Dictionar medical litera T

tabletă – preparat farmaceutic în formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă
tahicardie – accelerare a ritmului cardiac
talamus – parte a encefalului, la baza creierului
talasofobie – teamă patologică de mare
talasoterapie – tratament prin băi şi aer de mare
tanatofobie – teamă patologică de moarte
tars – 1. partea posterioară a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor
telepatie – transmitere a gândurilor la distanţă
tenosinovită – inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon
tenotomie – secţionare a unui tendon
terapeutică – studiul tratamentului bolilor; terapie
terapie – terapeutică.
teratogen- care produce malformaţii
teratologie – ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale
tibia – os lung şi gros din scheletul gambei
tiflită – inflamaţie a cecului
tiflologie – studiul deficienţelor senzoriale vizuale
tiroid- 1. al tiroidei 2. glandă ~ă = glandă endocrină, din partea anterioară a laringelui
tiroidită – inflamaţie a tiroidei
tisular- al ţesuturilor
tomografie – radiografie ce permite obţinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime
tonus – 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie, vigoare
tranchilizant- (medicament) care linişteşte
transă – stare în care se află cel supus hipnozei
transfuzie – introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină
transplant – ţesut, organ transplantat
transplanta – a frega un organ, un ţesut
transsudat – lichid eliminat prin transpiraţie
transsudaţie – trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin pereţii vaselor mici
tratament – 1. atitudine, comportare faţă de cineva 2. îngrijire medicală
traumatism – ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; traumă
traumă – traumatism
trepan – instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii
trepanaţie – deschidere a cutiei craniene
triceps – muşchi cu trei ligamente la un capăt
tricofiţie – boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi caracterizată prin căderea părului
trigemen – nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a muşchilor feţei
tripsină – enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în aminoacizi
tripsinogen – formă inactivă a tripsinei
trombocit – celulă sangvină cu rol important în coagularea sângelui
tromboflebită – inflamaţie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sânge
trombopoieză – proces de formare a trombocitelor
tromboză – obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge
trompă – canal prin care se elimină celulele sexuale formate de ovar
tubaj – introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator ori terapeutic
tuberculostatic (medicament) care împiedică înmulţirea bacilului tuberculozei
tuberculoză – boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe
tumefacţie – umflătură provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui
tumefia – a prezenta o tumefacţie
tumoare – excrescenţă patologică dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat printr-o înmulţire anormală a celulelor
tunică – membrană fibroasă care înveleşte unele organe
tuşeu – palpare a unui organ

Dictionar medical litera U

ulcer – leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinţa să se întindă şi să supureze ulceraţie – formare a unui ulcer; ulcerul însuşi
uree – compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism
uremie. – prezenţa ureei în sânge
ureter – canal pereche ce leagă rinichii de vezica urinară
uretră – canal prin care se scurge urina din vezică
uretrită – inflamaţie a ureterei

Dictionar medical litera V

vaccin – preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva bolilor infecţioase
vacuolă – cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă
vag – nerv cranian cu rol important în funcţionarea aparatului respirator, circulator şi digestiv vagotomie – secţionare chirurgicală a nervului vag
varicelă – boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe
vascularizaţie – totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice
vasoconstricţie – strâmtare a vaselor sangvine
vasodilataţie – dilatare a vaselor sangvine
veneric- (despre boli) care afectează organele sexuale, transmiţându-se prin contact sexual
venerologie – studiul bolilor venerice
ventral – din regiunea pântecelui
ventricul – cavitate internă a unui organ (inimă, creier etc.).
vermifug – (medicament) care distruge viermii intestinali
vertebră – fiecare dintre oasele în formă de inel care constituie coloana vertebrală
vertex – creştetul capului
vestibul – prima cavitate a urechii interne
vezicant – (substanţă) care băşică pielea
vezică – organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid de excreţie
veziculă – 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli
virologie – parte a microbiologiei care studiază virusurile
viroză – boală infecţioasă provocată de un virus
viscere – organele din cavităţile mari ale corpului
visceral- al viscerelor
vitamină – compus organic complex, indispensabil organismului
vomitiv -(medicament) care provoacă vomitare

Dictionar medical litera X

xantocromie – coloraţie în galben – verzui a pielii
xantom – tumoare benignă galbenă, conţinând colesterol
xantopsie – tulburare a vederii, care face ca totul să pară galben
xerodermie – boală congenitală caracterizată prin uscarea şi descuamarea pielii
xeroftalmie – opacifiere a corneei, provocată de lipsa vitamieni A

Dictionar medical litera Z

zaharină – compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de îndulcire
zigomă – prelungirea osului temporal
zigot – celulă rezultată din unirea a doi gameţi