Tag Archives: diabet
Digestie si metabolism (II) in diabet
Digestie si metabolism (II) in diabet – Glucoza reprezinta principalul furnizor de energie pentru organism. in sange se gaseste intr-o concentratie constanta (70-110mg%). Aceasta se numeste glicemie.
Autoreglare fizico-chimica a glicemiei. Glicogenul din ficat nu este o masa amorfa. Pentru a fi consumata la periferie glucoza trebuie sa fie in prealabil fixata sub forma de glicogen.
Deci glucoza utilizata de organism reprezinta fractiunea desprinsa din molecula de glicogen.
Sintetic glicogenul ia nastere din patru surse: glucoza alimentara, produsii metabolismului glucidic, proteine si lipide. in ce priveste autoreglarea, daca apare un supliment digestiv de glucoza, se va produce o sinteza crescuta de glicogen care va absorbi acest supliment. Invers, o utilizare crescuta a glucozei, va fi compensata prin accelerarea depolimerizarii glicogenului. Astfel se mentine glicemia in limitele fiziologice.
Reglarea hormonala a glicemiei. Aici intervin numerosi hormoni.
Schematic insulina este secretata de celulele beta din insulele Langerhans din pancreas. Stimulul
Digestie si metabolism (I) in diabet
Digestie si metabolism (I) in diabet – Pentru efectuarea functiilor vitale, organismul are nevoie de energie si elemente nutritive. Acestea ii sunt furnizate de alimente.
Dar principiile nutritive (factorii nutritivi) se gasesc sub forma unor combinatii complexe, care nu pot fi utilizate ca atare. Este deci nevoie de transformari pana la elemente simple, pe care organismul le foloseste ca sursa energetica si plastica. Proteinele sunt principalele substante plastice, iar glucidele si grasimile, substante energetice.
Digestia reprezinta prima etapa a transformarilor. Faramitate mecanic prin masticatie si imbibate cu saliva (bolul bucal) sunt propulsate prin esofag in stomac si intestinul subtire, unde se continua digestia inceputa in cavitatea bucala. La nivelul intestinului are loc absorbtia principiilor nutritive, resturile nedigerate trec in intestinul gros (colon) unde se definitiveaza digestia si absorbtia. in final, prin rect (anus) se elimina intermitent alimentele nedigerate (defecatia).
Digestia incepe chiar in cavitatea bucala. Ea intereseaza
Hipoglicemia postinsulinica
Hipoglicemia postinsulinica
Hipoglicemia reprezintă cel mai frecvent şi cel mai grav efect advers, uneori mortal; al tratamentului cu insulină. Ea se defineşte prin glicemii mai mici de 65 mg% (3,6 mmol/L).
Hipoglicemiile pot apărea după orice tip de insulină şi au ca efect principal suferinţa cerebrală (glucoza fiind singurul substrat energetic al neuronului) prin scăderea consumului de oxigen al creierului, cu atât mai gravă cu cât glicemia este mai mică.
Deşi nu există diabetic tratat cu insulină (DZ tip 1 sau DZ tip 2) care să nu fi prezentat hipoglicemii, este important ca acestea să fie extrem de rare, fiindcă fiecare episod determină deteriorarea unui număr de neuroni în plus. Uneori, după ani de zile de boală, capacitatea intelectuală scade foarte mult la vârste relativ tinere (în jur de 50 de ani), situaţie numită encefalopatie cronică posthipoglicemică.
1. Factorii care favorizează apariţia hipoglicemiilor postinsulinice sunt foarte variaţi:
a) supradozajul insulinei,
Diabetul de tip 2
Diabetul de tip 2 este o boală cronică, multe persoane cu diabet zaharat de tip 2 nu arată nici un semn. Dar unii oameni prezinta simptome, care sunt cauzate de nivelul ridicat de zahăr din sânge.
Cele mai frecvente simptome in diabetul de tip 2 sunt:
-o mai mare nevoie de a urina
-cresterea apetitului
-scadere în greutate
-tulburari de vedere
-furnicături în mâini sau picioare
-stare de oboseală
-piele foarte uscata
-timp crescut de vindecare a rănilor
-infecţii
Când celulele din muşchi, tesutul adipos si ficat nu pot utiliza insulina, atunci organismul prezinta rezistenta la insulina. Celulele nu pot absorbi suficient zahar din sange. Parerea celule nu poate absorbi suficient de zahăr din sânge. Ca urmare cantitatea de zahar creste in sange , rezultand diabetul. Rezistenţa la insulină nu determina simptome, dar creste riscul de diabet si boli cardiace. Persoanele care au rezistenţa la insulină pot avea niveluri
