Tag Archives: tratament

Incontinenta urinara

Incontinenta

Incontinenta este o afectiune în care pierderea involuntara de urina este demonstrata obiectiv si este o problema sociala sau de igiena.O varianta obisnuita, incontinenta de stres, denota pierderea involuntara de urina în timpul efortului fizic (tuse, stranut, sporturi, activitate sexuala). Incontinenta de impuls este o pierdere involuntara de urina asociata cu o dorinta puternica de a urina, iar incontinenta prin supraplin este o pierdere involuntara de urina când cresterea presiunii intravezicale cu supraumplerea sau destinderea vezicii depaseste presiunea uretrala maxima. Pierderea urinii prin canale, altele decât uretra, este rara (ureter ectopic, fistule) dar determina incontinenta totala sau continua.

INCONTINENTA LA FEMEI

Incontinenta urinara de stress (IUS) este secundara unei hipermobilitati uretrale sau, mai putin obisnuit (< 10%), deficientei sfincteriene intrinseci (DSI).Unele femei au un col vezical si o uretra normale anatomic, dar tot au IUS datorita afectarii sfincterului intern (uretra fixata, rigida sau „în teava de pipa“), determinata …

Diareea

Diareea

Diareea se defineste formal ca o crestere a greutatii zilnice a scaunului peste 200 g. Tipic, pacientul poate descrie si o crestere anormala a fluiditatii si frecventei scaunelor.

Frecventa normala a scaunelor variaza de la 3 /saptamâna pâna la trei pe zi. Factorii care influenteaza greutatea scaunelor, consistenta si frecventa, includ: continutul în fibre al alimentatiei, sexul (greutatea medie zilnica a scaunului la femei este mai mica decât la barbati), medicamentele ingerate
si posibil exercitiile si stresul.

Diareea trebuie deosebita de pseudodiaree sau hiperdefecatie, care este o crestere a frecventei defecatiei fara o crestere a greutatii scaunelor peste normal, asa cum apare la pacientii cu sindrom de colon iritabil, proctita sau hipertiroidism. Diareea trebuie de asemenea diferentiata de  incontinenta fecala, care este eliberarea involuntara a continutului rectal. Incontinenta este mai frecventa când scaunul este lichid decât când este solid si reflecta functionarea anormala a musculaturii anorectale sau pelvice. Diareea …

Litiaza urinara

Litiaza renala.Tratament.

Prin litiaza urinara se înţelege ansamblul de manifestari clinice legate de prezenţa calculilor in caile urinare (calice, bazinet, vezica urinara sau uretra).

Litiaza urinara, deşi frecventã are adesea etiologia incertã, fiind cunoscuţi însa unii factori favorizanţi: bolile metabolice, stazã şi infecţia urinarã.

Chimia calculilor

Din punct de vedere chimic, calculii pot fi:

1. Calculi minerali:

– oxalatul de calciu (80%), mono-hidrat, sau dihidrat, radioopac

– fosfaţii de calciu sunt radioopaci lamelari în straturi concentrice.

– fosfaţii amoniaco- magnezieni care sunt radioopaci şi se dezvoltã în urinã alcalinã infectatã cu germeni ureazici (Proteus, Klebsiela, etc.)

2. Calculi organici:

– de acid uric pur (radiotransparent), sau impur fiind amestecaţi cu oxalatul de calciu (semiradiopaci)

– de cistinã care sunt foarte rari dar şi de gravitate mare fiind aproape întotdeauna puri şi foarte puţin opaci.

Geneza calculilor

Majoritatea calculilor se formeazã datoritã procesului de cristalizare pe o micro-particulã proteicã şi polizaharidicã, existentã …

Adenoviroze

Adenoviroze.Diagnostic

Adenoviroze – Definitie

Adenovirozele sunt infecţii acute ale tractului respirator, ale conjunctivelor determinate de adenovirusuri.


AdenovirozePatogenie

Adenovirusurile pãtrund în organism, cel mai frecvent, pe cale respiratorie, dar şi pe cale conjunctivalã.

Ele au tropism pentru ţesutul limfatic determinând uneori infecţii latente, care se pot reactiva determinând infecţii grave endogene în cazurile de imunodepresie marcatã.

Experimental a fost dovedit cã adenovirusurile sunt oncogene pentru animalele de laborator (sarcom la hamsteri nou nãscuţi), dar nu a fost dovedit şi la om.


AdenovirozeTabloul clinic –Adenovirozele au un mare polimorfism clinic.

– Infecţii ale cãilor aeriene superioare: rinitã, laringitã, laringo-traheo-bronşitã. Incubaţia este de 5 – 7 zile. Principalel semne clinice sunt: febrã, frisoane, obstrucţie nazalã, corizã, tuse, rinoree, adenopatie regionalã, dureri toracice, raluri bronşice, dispnee. În laringite apare rãguşealã, voce stinsã, iar la copilul mic, dispnee. Evoluţia este favorabilã în 3 – 5 zile.

– Pneumonia

Psoriazisul

Psoriazisul

Psoriazisul este o dermatoză eritemato-scuamoasă, necontagioasă, de cauză necunoscută, având o evoluţie cronică. Psoriazisul afectează 2% din populaţie.

Psoriazisul este caracterizat prin modificarea homeostaziei epidermice (hiperproliferare şi tulburări ale diferenţierii keratinocitare) şi prin fenomene inflamatorii dermo-epidermice complexe.

Manifestări clinice

Psoriazisul vulgar debutează cel mai frecvent în jurul vârstei de 20 de ani, putând însă debuta la orice vârstă, inclusiv la copii. Leziunile se prezintă sub formă de plăci şi placarde eritemato-scuamoase, plane sau uşor reliefate, rotunde, ovalare sau policiclice, uneori înconjurate de un halou albicios (inelul lui Voronoff). Scuamele sunt superficiale, de coloraţie albă-sidefie (asemănătoare cu mica), pluristratificate, groase sau dimpotrivă parţial decapate acoperind eritemul subiacent. Scuamele se pot detaşa strat cu strat prin gratajul metodic al lui Brocq punându-se astfel în evidenţă semnul lui Auspitz (mici puncte hemoragice sângerânde care apar la detaşarea scuamei în totalitate) patognomonic pentru boală. Dimensiunile leziunilor sunt variabile de la forme punctate (eflorescenţe punctiforme), …

Tusea convulsiva

Tusea convulsiva.Tratament

Tusea Convulsiva – Definitie

Boală acută infecţioasă şi foarte contagioasă specific umană, determinată de bacili din genul Bordetella (pertussis şi parapertussis) şi caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu tuse caracteristică şi afectarea variabilă a stării generale, modificări hematologice caracteristice şi risc mare de complicaţii. Boala lasă imunitate durabilă.

Este cunoscută popular sub numele de „tuse măgărească”.

Este socotită printre cele mai grave boli contagioase ale sugarului.

Tabloul clinic

Incubaţia se întinde între 1 şi 3 săptămâni în funcţie de mărimea inoculului şi receptivitatea copilului.

Invazia

Durează în jur de 2 săptămâni, de la prima manifestare (prima tuse) până când aceasta îmbracă aspectul caracteristic. Evoluează în afebrilitate, de multe ori fără modificarea stării generale, şi în general este negigată de bolnav sau aparţinători, fiind considerată o traheobronşită banală.

Faza de stare

Incepe când tusea devine caracteristică. Aceasta este profundă, survine în accese (10-20 în formele medii, 30-50 în formele severe în …

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.