Reactii adverse ale medicamentelor – Efectele benefice ale medicamentelor sunt însotite de un risc inevitabil de aparitie a efectelor nedorite. Morbiditatea si mortalitatea datorate acestor efecte nedorite pun frecvent probleme de diagnostic, deoarece pot afecta orice organ si sistem al corpului, fiind deseori interpretate gresit drept semne ale bolii de baza. 25-50% din pacienti fac greseli în autoadministrarea medicamentelor
prescrise si aceste greseli pot fi raspunzatoare de efectele adverse ale medicamentelor. Pacientii vârstnici sunt grupul cel mai susceptibil sa comita asemenea erori, probabil fiindca, printre altele, ei consuma mai multe medicamente.
O treime sau chiar mai mult dintre pacienti pot de asemenea, sa nu urmeze tratamentul prescris. În mod similar pacientii comit erori la administrarea medicamentelor eliberate fara reteta, necitind sau neurmând exact instructiunile de utilizare prevazute în prospectele ce însotesc medicamentele.
Fiecare medicament poate produce consecinte nedorite, chiar si atunci când este utilizat în conformitate cu metodele standard sau recomandate de administrare. Atunci când este folosit incorect, eficacitatea sa poate fi redusa, iar reactiile adverse pot fi mai frecvente. De asemenea, administrarea
simultana a mai multor medicamente poate duce la interactiuni adverse.
1. EPIDEMIOLOGIE
Studiile epidemiologice ale reactiilor adverse la medicamente au fost de mare ajutor la evaluarea dimensiunilor problemei în întregime, la calculul frecventei reactiilor adverse la anumite medicamente specifice si la caracterizarea unor determinanti ai efectelor adverse la medicamente.
Importanta bolilor provocate de medicament este mare. 2-5% dintre cazurile de internare în serviciile de pediatrie si medicina interna sunt datorate îmbolnavirii atribuite medicamentelor. Raportul caz /fatalitate în bolile induse de medicamente la pacientii spitalizati variaza între 2 si 12%. Mai mult, unele anomalii fetale sau neonatale sunt provocate de medicamente luate de mama în timpul sarcinii sau parturitiei.
Reactii adverse ale medicamentelor la varstnici – în studiile populationale facute pe vârstnicii neinstitutionalizati, mai mult de 10% din ei au raportat ca au avut cel putin o reactie adversa la medicamente în ultimul an. Incidenta este mai mare la pacientii vârstnici spitalizati. Desi se crede, în general, cs vârstnicii sunt mai sensibili la medicamente decât cei tineri, acest lucru nu este valabil pentru toate medicamentele.Când se prescrie un medicament unui pacient vârstnic, trebuie luata în considerare posibilitatea ca mecanismele de excretie hepatica sau renala sa fie afectate. Reactii adverse ale medicamentelor pot fi mai putin zgomotoase la vârstnici decât la restul populatiei, iar medicul trebuie sa fie atent la posibilitatea ca semnele si simptomele pacientului sa reflecte un efect advers al medicatiei.
2. ETIOLOGIE
Cele mai multe reactii adverse ale medicamentelor pot fi prevenite. Majoritatea reactiilor adverse se clasifica în doua grupe. Cele mai frecvente rezulta
din actiunea farmacologica exagerata, dar anticipata, a medicamentului. Alte reactii adverse decurg din efecte toxice, fara legatura cu actiunile farmacologice dorite.Acestea din urma sunt deseori imprevizibile, sunt frecvent severe si sunt rezultatul unor mecanisme recunoscute, dar si al unora nedescoperite.
Cauza uzuala a acestor reactii adverse este concentratia anormal de mare a medicamentului la nivelul receptorului (locul de actiune) datorita variabilitatii farmacocinetice.De exemplu, reducerea volumului de distributie, a ratei metabolismului sau a ratei de excretie, toate determina o
concentratie a medicamentului la nivelul receptorului mai mare decât cea asteptata, cu o crestere consecutiva a efectului farmacologic.
Alterarea curbei doza-raspuns, datorita unei sensibilitati crescute a receptorului, determina un efect sporit al medicamentului la aceeasi concentratie. Un exemplu este raspunsul exagerat al persoanelor vârstnice la anticoagulantul warfarina, la niveluri sanguine normale sau scazute.
Forma curbei doza-raspuns, poate, de asemenea, determina probabilitatea unor reactii adverse la medicamente. Astfel, medicamentele ce prezinta o curba doza-raspuns de tip abrupt sau un index terapeutic mic se asociaza mai probabil cu o toxicitate legata de doza, deoarece o crestere
mica a dozei produce o modificare mare a efectului farmacologic.
Administrarea concomitenta a altor medicamente poate afecta farmacocinetica sau farmacodinamica acestora.Un exemplu important recent de astfel de mecanism este inhibarea metabolizarii terfenadinei prin inhibitori ai CYP 3A, de felul eritromicinei si antimicoticelor sistemice. O astfel de inhibitie a produs torsada de vârfuri si aritmii cardiace letale.
Exista douå tipuri principale de interactiuni medicamentoase. Interactiunile farmacocinetice rezulta din modificarea distributiei medicamentelor la locurile lor de actiune. Interactiunile farmacodinamice sunt datorate modificarii reactivitatii organului sau sistemului tinta.
(Tratat Harrison – Principiile medicinei interne editia a XIV-a, Editura TEORA)
