Icterul

Icterul – Evaluare

Icterul – Prima sarcina în evaluarea lui este de a determina daca hiperbilirubinemia se datoreaza hemolizei sau unei boli hepatobiliare. Aceasta diferentiere este cel mai usor de realizat prin masurarea fractiilor de bilirubina directa si indirecta. O hiperbilirubinemie predominant neconjugata indica o tulburare hemolitica datorata distructiei intravasculare accelerate a eritrocitelor sau resorbtiei unui hematom voluminos. Exceptii de la aceasta regula sunt sindromul Gilbert, celelalte tulburari rare, ereditare ale glucuronil-transferazei si insuficienta hepatica în stadiul final.

Icterul asociat cu hiperbilirubinemie predominant (> 50%) conjugata rezulta de obicei din unul din cele trei grupuri de afectiuni: boli hepatocelulare, obstructie biliara intrahepatica
(„colestaza“) si obstructie biliara extrahepatica.

Esentiala pentru aceasta determinare este evaluarea clinica atenta, cuprinzând istoricul bolii, examenul fizic, testele de baza ale functiei hepatice si o hemoleucograma completa.

Istoricul pacientului

Evaluarea antecedentelor trebuie sa includa determinarea duratei simptomelor, prezenta si caracterul durerii abdominale, febra sau alte simptome de inflamatie activa si schimbari ale apetitului, greutatii corporale si tranzitului intestinal. O atentie speciala trebuie acordata unui istoric de transfuzii de produse sanguine, utilizare de … Citeste tot aticolul

Adenoviroze

Adenoviroze – Definitie

Adenovirozele sunt infecţii acute ale tractului respirator, ale conjunctivelor determinate de adenovirusuri.

Patogenie

Adenovirusurile pãtrund în organism, cel mai frecvent, pe cale respiratorie, dar şi pe cale conjunctivalã.

Ele au tropism pentru ţesutul limfatic determinând uneori infecţii latente, care se pot reactiva determinând infecţii grave endogene în cazurile de imunodepresie marcatã.

Experimental a fost dovedit cã adenovirusurile sunt oncogene pentru animalele de laborator (sarcom la hamsteri nou nãscuţi), dar nu a fost dovedit şi la om.

Adenoviroze – Tabloul clinic

Adenovirozele au un mare polimorfism clinic.

Infecţii ale cãilor aeriene superioare: rinitã, laringitã, laringo-traheo-bronşitã. Incubaţia este de 5 – 7 zile. Principalel semne clinice sunt: febrã, frisoane, obstrucţie nazalã, corizã, tuse, rinoree, adenopatie regionalã, dureri toracice, raluri bronşice, dispnee. În laringite apare rãguşealã, voce stinsã, iar la copilul mic, dispnee. Evoluţia este favorabilã în 3 – 5 zile.

Pneumonia adenoviralã reprezintã 10 – 20% din adenoviroze şi are caracter de pneumonie interstiţialã. La copii mici şi sugari pot apare forme severe, chiar deces. Poate fi urmatã de bronşectazie.

Sindromul de tuse convulsivã este determinat de … Citeste tot aticolul

Gripa

Gripa – Boală infecţioasă şi foarte contagioasă specific umană, dată de virusurile gripale şi caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu febră, alterarea importantă a stării generale şi manifestări respiratorii neobligatorii, posibilitatea unor complicaţii sau forme clinice severe şi imunitate specifică durabilă după boală.

Gripa – Tabloul clinic

Incubaţia este dintre cele mai scurte, de 1-3 zile.

Nu există invazie, boala debutând direct în faza de stare, brusc, prin febră, deseori fără frisoane, dar cu alterarea marcată a stării generale: (stare de rău, curbatură, cefalee „în cască” sau cu accent în regiunea ochilor (ca orbitalgii, dureri la mobilizarea globilor oculari) anorexie, degradarea gustului toate mâncărurile au gust „de cretă”, chiar şi apa devine rea la gust (pierderea poftei de fumat – la fumători, greţuri, vome şi uneori diaree etc.)

Această fază de stare durează 5-7 zile, cu febră în platou la 39-40 de grade şi rezistentă la antitermicele uzuale.

Se pot asocia, de la început sau pe parcurs, semne de afectare respiratorie (tuse seacă, dispnee moderată sau mai intensă, mai rar junghi inspirator).

Convalescenţa urmează după scăderea în lisis a febrei şi se … Citeste tot aticolul

Tusea convulsiva

Tusea Convulsiva – Definitie

Boală acută infecţioasă şi foarte contagioasă specific umană, determinată de bacili din genul Bordetella (pertussis şi parapertussis) şi caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu tuse caracteristică şi afectarea variabilă a stării generale, modificări hematologice caracteristice şi risc mare de complicaţii. Boala lasă imunitate durabilă.

Este cunoscută popular sub numele de „tuse măgărească”.

Este socotită printre cele mai grave boli contagioase ale sugarului.

Tabloul clinic

Incubaţia se întinde între 1 şi 3 săptămâni în funcţie de mărimea inoculului şi receptivitatea copilului.

Invazia

Durează în jur de 2 săptămâni, de la prima manifestare (prima tuse) până când aceasta îmbracă aspectul caracteristic. Evoluează în afebrilitate, de multe ori fără modificarea stării generale, şi în general este negigată de bolnav sau aparţinători, fiind considerată o traheobronşită banală.

Faza de stare

Incepe când tusea devine caracteristică. Aceasta este profundă, survine în accese (10-20 în formele medii, 30-50 în formele severe în 24 ore), accese constituite din chinte repetate (5-9), fiecare chintă având un inspir profund (repriză), şuierător datorită strâmtării caracteristice a glotei, urmat de o succesiune de sacade expiratorii de tuse, care evacuează … Citeste tot aticolul

Intoxicaţia cu alcool

Intoxicaţia cu alcool depinde de concentraţia sa sanguină:

– Concentraţie sanguină 25mg/dl = afectarea cognitivităţii şi necoordonarea mişcărilor.
– Concentraţia de 100mg/dl = semne de afectare vestibulară şi cerebeloasă (nistagmus, disartrie, ataxie).
Se produce şi o disfuncţie a sistemului nervos autonom (hipotensiune, hipotermie, stupor, comă)

– Concentraţia sanguină între 80 – 100mg/dl. = Intoxicaţie acută cu alcool.
– Concentaţiile peste 500mg/dl sunt de obicei fatale.

Intoxicaţia cu alcool – Diagnostic

Semnele clinice cele mai des întâlnite sunt: gastrită, tremor, episoade inexplicabile de amnezie, istoric de cădere. acienţii aflaţi în perioada de detoxifiere de obiceisunt supuşi abstinentei complete şi unui tratament medicamentos cu:

Disulfiram– produce acumularea de acetaldehidă şi produce o puternică aversie faţă de alcool (diaforeză, ameţeli, greţuri, vărsături, roşeaţă, transpiraţii care apar la consumul de alcool în prezenţa disulfiramului)

Calciu-carbamid – inhibă alcooldehidrogenaza şi are o mai redusă interacţiune medicamentoasă

Antagoniştii receptorilor miu – opioizi (naltrexon şi nalmefene)

Acamprosate – (aminoacid care reduce hiperexcitabilitatea produsă de consumul cronic de alcool)

Antiepileptice (carbamazepină, valproat, gabapentin) sunt utilizate în alcoolism

Inhibitorii selectivi ai reabsorbţiei serotoninei reduc dorinţa de a bea.

Sindromul de sevraj

Se manifestă clinic la 6-8 ore după scăderea substanţială a concentraţiei de alcool … Citeste tot aticolul

Loa – Loa (viermele de ochi, African).Loiaza – Infestatia cu Loa-Loa

Loa-Loa – Infestatia cu Loa – Loa . Generalitati 

Loiaza este infestatia cu Loa – Loa (viermele de ochi, African)

Simptome

Simptomele includ angioedemul localizat (tumefactiile Calabar) si migrarea subconjunctivala a viermilor adulti.

Diagnostic

Diagnosticul se stabileste prin detectarea microfilariilor in sangele periferic sau prin vizualizarea viermilor care migreaza prin ochi.

Loiaza este limitata la o centura impadurita si ploioasa din vestul si din centrul Africii. Loiaza se transmite prin mustele tabanid (Chrysop, musca de caprioara sau de cal).

Adultii migreaza in tesuturile subcutanate si in ochi, iar microfilariile circula in sange.

Ocazional infestatia determina cardiomiopatie, nefropatie sau encefalita.

Infestatia produce zone de angioedem care apar in diferite regiuni ale corpului, dar predominant pe extremitati; se presupune ca exprima reactiile de hipersensibilitate la alergenii eliberati prin migrarea viermilor adulti.

La nativii din zonele endemice tumefactiile dureaza de obicei 1-3 zile dar sunt mai frecvente si mai severe la cei care viziteaza aceste regiuni.

Viermii pot migra si subconjunctival, traversand ochiul. Aceasta poate fi deranjant, dar afectarea reziduala a ochiului este rara.

Depistarea microscopica a  microfilariilor in sangele periferic stabileste diagnosticul.

Testele de serodiagnostic nu … Citeste tot aticolul