Tusea Convulsiva – Definitie
Boală acută infecţioasă şi foarte contagioasă specific umană, determinată de bacili din genul Bordetella (pertussis şi parapertussis) şi caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu tuse caracteristică şi afectarea variabilă a stării generale, modificări hematologice caracteristice şi risc mare de complicaţii. Boala lasă imunitate durabilă.
Este cunoscută popular sub numele de „tuse măgărească”.
Este socotită printre cele mai grave boli contagioase ale sugarului.
Tabloul clinic
Incubaţia se întinde între 1 şi 3 săptămâni în funcţie de mărimea inoculului şi receptivitatea copilului.
Invazia
Durează în jur de 2 săptămâni, de la prima manifestare (prima tuse) până când aceasta îmbracă aspectul caracteristic. Evoluează în afebrilitate, de multe ori fără modificarea stării generale, şi în general este negigată de bolnav sau aparţinători, fiind considerată o traheobronşită banală.
Faza de stare
Incepe când tusea devine caracteristică. Aceasta este profundă, survine în accese (10-20 în formele medii, 30-50 în formele severe în 24 ore), accese constituite din chinte repetate (5-9), fiecare chintă având un inspir profund (repriză), şuierător datorită strâmtării caracteristice a glotei, urmat de o succesiune de sacade expiratorii de tuse, care evacuează cam tot aerul ce se poate disponibiliza; cu sau fără o apnee trecătoare se reia chinta cu o nouă repriză (de aer). Accesul se termină frecvent prin vărsături.
Tusea este chinuitoare, cianogenă şi emetizantă, fără expectoraţie, rareori putând fi eliminat un „dop“ de mucus gros, aderent şi translucid. Inspirul şuierător a atras denumirea de tuse măgărească, prin asemănarea cu răgetul măgarului.
Intre accese starea generală poate să fie aparent normală. Uneori copilul simte apropierea acceselor şi caută protecţie la mamă.
Formele severe de boală, de regulă la copiii sub vârsta de 1 an, dar frecvente şi la alte vârste, evoluează cu febră (moderată), afectarea stării generale şi în special de nutriţie, prin vomismentele repetate, împiedicarea odihnei nocturne şi apariţia de complicaţii.
In cazul formelor medii, necomplicate, faza de stare durează între 2 şi 4 săptămâni; trecerea spre convalescenţă se face pe nesimţite, prin rărirea şi scurtarea acceselor, chintele fiind treptat mai puţin chinuitoare sau emetizante.
Convalescenţa
Nu are o durată fixă, putând să se întindă în jur de 2 săptămâni; cel mai important aspect în această perioadă este scăderea capacităţii de apărare la infecţii cu risc de complicaţii; la unele cazuri este posibilă persistenţa tipului chintos de tuse sau revenirea acestuia după o perioadă de remisiune – prin existenţa încă a reflexului condiţionat patologic la nivel cortical.
Complicaţii
în funcţie de importanţă şi de mecanismul de producere se descriu;
-complicaţii mecanice (hernieri ombilicale, inghinale, crurale, diafragmatice)
– hemoragice prin hipertensiunea din teritoriul cav superior în accesul de tuse (conjunctivale, palpebrale, mai rar epistaxis etc.);
– pulmonare (pneumotorax spontan, emfizem subpleural şi chiar me- diastinal, rupturi bronşice cu risc de bronşiectazii etc.);
-complicaţii nervoase – encefalită prin mecanism mixt alergic- hipoxic-toxic, cu evoluţie dintre cele mai severe şi cu sechele importante la supravieţuitori;
-complicaţii toxice – apneea cu stop respirator, fie în inflaţie, fie în exuflaţie;
-complicaţii infecţioase – pneumonia pertussis şi diverse suprainfecţii (otice, sinusale, bronhopneumonice, deosebit de severe, chiar letale).
Tusea Convulsiva – Diagnostic
– pe date anamnestice (absenţa vaccinării la copiii care au depăşit vârsta respectivă);
– pe date epidemiologice (contact cu copii şi mai ales cu adulţi care tuşesc persistent sau caracteristic);
– pe date clinice, uneori decisive (în faza de stare): accesele caracteristice pe fondul lipsei de afectare a stării generale şi în afebrilitate sau pe fondul unor complicaţii sugestive.
– Diagnosticul poate fi dificil în formele necaracteristice sau în perioada de invazie dacă nu dispunem de elemente epidemiologice sugestive;
– pe date de laborator. In faza de stare a fost descrisă o modificare caracteristică a leucogramei sub acţiunea toxinelor pertussis; VSH este normal sau puţin modificat.
– în unele cazuri se poate recurge la diagnosticul bacteriologic (izolarea germenului pe mediul Bordet-Gengou, dificilă din cauza rezistenţei scăzute a germenului) şi serologic, prin cercetarea în dinamică a anticorpilor specifici – destul de puţin sensibilă. Se poate face şi imunofluorescenţă directă pentru recunoaşterea antigenelor bacteriene, pe frotiul de spută.
Tusea Convulsiva – Diagnostic diferenţial
Poate ridica dificultăţi în cazurile atipice şi în afara unui context epidemic. Se vor mai avea în vedere:
– inhalarea de corpi străini, substanţe iritante (accidente ignorate de părinţi în multe cazuri);
– traheobronşite virale, în special cu adenovirusuri la copii;
– tusea spastică;
– spasmul glotic prin hipocalcemie (la adulţi);
– criza de astm bronşic alergic sau intricat;
– astmul cardiac nocturn la vârstele înaintate, (leziune cardiacă cunoscută cu hipertensiune pulmonară);
– infecţii cu virusul sincţial respirator la sugari ş.a..
Tusea Convulsiva – Tratament
Boala nu este cu spitalizare obligatorie, dar se vor interna toate cazurile severe sau complicate.
Măsurile terapeutice sunt complexe:
– igieno-dietetice (climatul de temperatură şi umiditate rezonabile calmează accesele de tuse); în alimentaţie se va pune accent pe alimente rapid digerabile, care să nu stagneze în stomac, de mare valoare nutritivă, în mese mici şi repetate. Se va asigura hidratarea corespunzătoare;
– simptomatice (sedative uşoare, antiemetice, antiinflamatorii);
– etiologice, şansele terapeutice fiind direct proporţionale cu precocitatea tratamentului.
(Boli Infectioase – Mircea Chiotan)
