Adenoviroze – Definitie
Adenovirozele sunt infecţii acute ale tractului respirator, ale conjunctivelor determinate de adenovirusuri.
Patogenie
Adenovirusurile pãtrund în organism, cel mai frecvent, pe cale respiratorie, dar şi pe cale conjunctivalã.
Ele au tropism pentru ţesutul limfatic determinând uneori infecţii latente, care se pot reactiva determinând infecţii grave endogene în cazurile de imunodepresie marcatã.
Experimental a fost dovedit cã adenovirusurile sunt oncogene pentru animalele de laborator (sarcom la hamsteri nou nãscuţi), dar nu a fost dovedit şi la om.
Adenoviroze – Tabloul clinic
Adenovirozele au un mare polimorfism clinic.
Infecţii ale cãilor aeriene superioare: rinitã, laringitã, laringo-traheo-bronşitã. Incubaţia este de 5 – 7 zile. Principalel semne clinice sunt: febrã, frisoane, obstrucţie nazalã, corizã, tuse, rinoree, adenopatie regionalã, dureri toracice, raluri bronşice, dispnee. În laringite apare rãguşealã, voce stinsã, iar la copilul mic, dispnee. Evoluţia este favorabilã în 3 – 5 zile.
Pneumonia adenoviralã reprezintã 10 – 20% din adenoviroze şi are caracter de pneumonie interstiţialã. La copii mici şi sugari pot apare forme severe, chiar deces. Poate fi urmatã de bronşectazie.
Sindromul de tuse convulsivã este determinat de tipurile 1, 2, 3, 4, 5 şi clinic nu poate fi diferenţiat de infecţia cu Bordetella. Diagnosticul diferenţial se face pe baza testelor serologice.
Faringoamigdalita acutã este produsã de tipurile 1 – 7 de adenovirusuri. Debutul este brusc cu febrã (39°C) care dureazã 4 – 6 zile şi este însoţitã de, disfagie, cefalee, tuse, rinoree, obstrucţie nazalã, adenopatie cervicalã.
Infecţii latente pot apare la copilul mic şi sunt determinate de tipurile 2, 3, 5. Se manifestã ca faringitã cronicã, adenitã şi amigdalitã cronicã.
Febra faringoconjunctivalã apare, în deosebi, vara şi se manifestã ca faringitã asociatã cu conjunctivitã unilateralã sau bilateralã. Conjunctivita apare la 2 – 3 zile de la debut, este de tip folicular, nepurulentã. Pleoapele sunt tumefiate şi sclera este injectatã. Evoluţia este favorabilã, fãrã sechele.
Conjunctivita şi cheratoconjunctivita pot însoţi sau nu alte sindroame clinice. Afecteazã copii mari şi adulţii. Clinic, se manifestã prin iritaţiie conjunctivalã (senzaţia de nisip în ochi), congestie intensã, edem al mucoaselor conjunctivalã, palpebralã şi bulbarã cu secreţie redusã. Uneori are aspect de conjunctivitã pseudomembranoasã. În cheratitã apare fotofobie. Existã risc de suprainfecţie bacterianã.
Sindromul pseudogripal determinat de adenovirusuri se caracterizeazã prin febrã, cefalee, dureri musculare şi oculare, faringitã, astenie. Evoluţia este de 4 – 7 zile.
Adenovirusurile tip 4 şi 7 pot determina boli febrile cu exantem rubeoliform sau rujeoliform.
Enterocolita acutã este determinatã de tipurile 40 şi 41, afecteazã mai ales sugarii şi este caracterizatã de febrã şi diaree apoasã care dureazã 1 – 2 sãptãmâni.
Invaginaţiile intestinale pot fi determinate de adenovirusurile tip 1, 2, 3 şi 5. Sindromul abdominal acut este precedat sau concomitent cu o infecţie respiratorie acutã.
Limfadenita mezentericã se manifestã ca apendicitã acutã, dar cu leucopenie care dispare în 2 – 3 zile.
Cistita acutã hemoragicã este determinatã de tipurile 11 şi 21. Se manifestã ca hematurie macroscopicã care dureazã 3 zile, hematuria microscopicã, disuria, polachiuria dureazã încã 3 – 4 zile.
Infecţiile sistemului nervos central: encefalita şi meningoencefalita sunt determinate de tipurile 1, 6, 7, 12. Epidemiile de infecţii ale SNC sunt precedate de epidemii respiratorii. Pneumonia adenoviralã este frecvent asociatã infecţiei SNC. La bolnavii cu hipogamaglobulinemie pot apare meningoencefalite cronice.
Alte infecţii determinate de adenovirusuri sunt: hepatita, miocardita, pericardita.
Adenoviroze – Complicaţii
Cele mai frecvente complicaţii sunt suprainfecţiile bacteriene: otitã, amigdalitã, bronşitã, pneumonie mixtã
Adenovoroze – Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se bazeazã pe date clinice, epidemiologice şi de laborator.
Diagnosticul de laborator cuprinde: izolarea adenovirusurilor din secreţiile nasofaringiene, sputã, secreţii conjunctivale, fecale, vegetaţii adenoide, amigdale, ganglioni mezenterici, pe culturi de celule şi identificare prin reacţia de fixare a complementului şi seroneutralizare. Testele serologice pe seruri perechi care pot fi utilizate sunt: reacţia de fixare a complementului, de seroneutralizare, de hemaglutinoinhibare, ELISA, teste radioimunoenzimatice.
Diagnostic Diferenţial
Diagnosticul diferenţial de face cu alte viroze respiratorii, cu alte pneumonii atipice (ornitoza, febra Q), tusea convulsivã.
Conjunctivita trebuie diferenţiatã de: difteria conjunctivalã, boala Reiter, alte conjunctivite bacteriene, cheratita herpeticã.
Tratament
Nu existã tratament antiviral, de aceea se face doar tratament simptomatic.
(Boli Infectioase pentru studentii facultatilor de stomatologie – Sub redacţia Conf. dr. Madelena I. Drăgan – EDITURA DIDACTICÃ ŞI PEDAGOGICÃ, R.A. BUCUREŞTI – Doina Ranga, Ana Maria Tudor, Madelena I. Drăgan)
