1. CE ESTE FEBRA?
Febra este o crestere a temperaturii corporale depasind intervalul circadian normal, ca urmare a unei modificari în centrul termoreglarii, localizat în hipotalamusul anterior. O temperatura corporala normala este mentinuta în mod obisnuit, în ciuda variatiilor mediului, prin capacitatea centrului termoreglarii de a echilibra productia de caldura a tesuturilor (în special a muschilor si a ficatului), cu pierderea de caldura. În cazul febrei, echilibrul este deplasat în sensul cresterii temperaturii centrale.
În timp ce temperatura „normala“ la oameni se considera a fi 37°C (98,6°F) pe baza observatiilor originale ale lui Wunderlich facute în urma cu mai mult de 120 de ani, temperatura orala medie globala a indivizilor sanatosi, cu vârsta cuprinsa între 18 si 40 de ani, este de fapt 36,8±0,4°C , cu o limita inferioara la 6 a.m. si o limita superioara între 4 si 6 p.m.
Febra reduce acuitatea psihica si poate produce delir sau stupoare. Copiii prezinta un risc crescut de a face crize convulsive în cursul febrei, mai ales daca exista un istoric de astfel de convulsii. Un singur episod de febra ≥37,8°C (100°F) în primul trimestru al sarcinii dubleaza riscul de aparitie al defectelor tubului neural la fat.
2. SIMPTOME ASOCIATE FEBREI
Multe dintre simptomele asociate febrei, incluzând durerea dorsolombara, mialgiile generalizate, artralgiile, anorexia si somnolenta, pot fi reproduse prin infuzii de citokine purificate. Aceste simptome pot fi ameliorate de catre inhibitorii de ciclooxigenaza.
Frisoanele, o senzatie de frig aparând în timpul majoritatii stårilor febrile, fac parte din raspunsul sistemului nervos central (SNC) la „pragul“ de termoreglare, care cere mai multa caldura.
Rigorul, un frison profund, cu piloerectie („piele de gaina“), asociat cu clantanitul dintilor si tremor sever este frecvent în infectiile bacteriene, infectiile cu rickettsii si cu protozoare si în gripa (dar nu si în alte infectii virale).Rigorul este, de asemenea, frecvent în febrele induse
de medicamente.
Transpiratia apare prin activarea mecanismelor de pierdere a caldurii, prin tratament antipiretic, prin atingerea noului „plafon termic“, sau prin eliminarea stimulului febril.
Convulsiile apar tipic la sugarii si la copiii febrili sub 5 ani, fiind frecvente în special la debutul unor boli febrile si la temperaturi mai înalte (> 40°C). Convulsiile febrile la copii nu sunt în mod obligatoriu un semn de boala cerebrala semnificativa, dar o afectiune a SNC trebuie exclusa în aceste
cazuri.
3. TIPURI DE FEBRA
Utilizarea larga a antipireticelor, glucocorticoizilor si antibioticelor poate modifica tipul febrei, astfel încât febra „clasica“ sa nu mai fie observata. Disocierea temperatura-puls (bradicardie relativa) este întâlnita în febra tifoida, ca si în bruceloza, leptospiroza, unele stari febrile medicamentoase si multe stari febrile provocate. Bradicardia în prezenta febrei poate semnifica, de asemenea, tulburari de conducere cardiaca, ca în cazul reumatismului articular acut, bolii Lyme, miocarditei virale sau abceselor inelelor valvulare ce pot complica endocardita bacteriana.
Febra poate fi sustinuta, intermitenta, remitenta sau recurenta.
O febra sustinuta este cea în care cresterea de temperatura este persistenta, cu variatii minime.
În febra intermitenta exista o exagerare a ritmului circadian normal; când aceasta variatie este extrem de accentuata, febra este denumita hectica sau septica.
Febra remitenta, în care temperatura scade în fiecare zi, dar nu pâna la valori normale, este tipica tuberculozei, bolilor virale, multor infectii bacteriene si unor stari febrile neinfectioase.
În febra recurenta, episoadele febrile sunt separate de intervale de temperatura normala; când paroxismele apar în prima si a treia zi, febra se numeste tertiara. Plasmodium vivax produce febra tertiara.
4. EXAMENUL FIZIC
Un examen fizic meticulos trebuie repetat la intervale regulate. Toate semnele vitale sunt relevante. Temperatura poate fi masurata oral sau rectal, dar trebuie mentinut acelasi loc de masurare. Temperatura axilara este cunoscuta ca fiind înselatoare, la fel ca si temperatura orala dupa ingestia de bauturi reci sau calde, fumat sau hiperventilatie.
5. BIOCHIMIA
Trebuie efectuate determinari ale nivelurilor electrolitilor, glucozei, ureei sanguine si creatininei. Testele functionale hepatice sunt indicate de obicei când eforturile de identificare ale etiologiei febrei par sa nu tina de implicarea unui alt organ.
6. MICROBIOLOGIA
Frotiurile si culturile realizate dupa recoltari din faringe, uretra, anus, cervix si vagin trebuie obtinute în situatii adecvate.Examenul sputei (coloratie Gram, coloratie pentru bacili acid-alcool rezistenti, culturi) este indicat pentru orice pacient cu febra si tuse. Hemoculturile si culturile din colectii lichidiene anormale sau urina sunt indicate atunci când se considera ca febra este rezultatul unei afectiuni mai importante decât o simpla infectie virala. Este indicata analiza si cultura lichidului cefalorahidian, daca se observa prezenta meningismului, cefaleei severe sau a unei modificari a statusului psihic.
(Tratat Harrison – Principiile medicinei interne editia a XIV-a, Editura TEORA)
