Hepatita virala acuta

1. Hepatita virala acuta Definitie 

Este o boala infectioasa transmisibila, aparand sub forma de epidemii sau chiar pandemii. Este provocata de un virus filtrabil specific, care – introdus in organism pe cale digestiva sau accidental, pe cale parenterala – provoaca o imbolnavire a intregului organism si in mod deosebit a parenchimului hepatic. Boala se manifesta prin semne de infectie generala si prin

2. Hepatita virala acuta – Simptome digestive si hepatice, insotite sau nu de icter.

Boala figureaza sub mai multe denumiri: “hepatita infectioasa”, pentru hepatita cu virus A, si “hepatita serica”, pentru hepatita cu virus B. Sub denumirea de “hepatita virotica sau virala” sunt cuprinse atat hepatitele cu virus A si virus B, cat si cele provocate de alte virusuri decat cel hepatic. In legatura cu calea de transmitere parenterala se vorbeste de “hepatita de inoculare”, “hepatita de seringa” sau “posttransfuzionala”, care nu trebuie confundata cu hepatita serica, deoarece pe cale parenterala se poate transmite oricare dintre virusurile hepatice, nu numai virusul B.

3. Hepatita virala acuta – Cauze

Hepatita virala acuta este provocata de un virus spe­cific, cercetarile bacteriologice si imunologice ducand la admiterea a doua virusuri, cu caractere epidemiologice diferite.

a) Hepatita virala acuta  – Virusul A

Virusul A patrunde in organism in mod obisnuit pe cale orala, insa poate fi inoculat si parenteral. Perioada de incubatie dureaza intre 2 si 6 saptamani. In cursul bolii, virusul A a fost gasit in sange, in sucul duodenal si in materiile fecale. A putut fi decelat in materii fecale si la 18 luni dupa boala. Contaminarea facandu-se cel mai frecvent pe cale digestiva, vectorul obisnuit este apa. Boala poate sa apara sporadic, dar deseori in focare epidemice, care intereseaza colectivitati cu sursa de apa comuna: familie, internate, camine, scoli, cazarmi. In timpul razboaielor sau al calamitatilor naturale, cand se produc aglomerari de populatie cu conditii de igiena deficitara, izbucnirile epidemice, ale bolii cuprind mari mese de oameni. Infectia cu virus A confera o imunitate homoloaga.

Hepatita virala acuta – Virusul B

b) Virusul B patrunde in organism numai pe cale parenterala. sursa de virus este reprezentata de serul de om contaminat (aflat in faza de incubatie, in perioada ma­nifestata a bolii, in convalescenta, un fost bolnav sau un purtator sanatos), care ramane contagios timp indelungat, pana la ani de zile. Incubatia cu virus B variaza intre 6 saptamani si 6 luni. Virusul nu a fost gasit nici in sucul duodenal, nici in materiile facale. Vectorul obisnuit al virusului sunt instrumentele care vin in contact cu serul contaminat si insuficient sterilizate: ace de seringa, seringi, instrumentar stomatologic sau obstetrical, lantete, bisturie, foarfece etc. O alta cale de transmitere o constituie transfuziile de sange sau de plasma in care au patruns si virusurile odata cu colectarea sangelui de la un purtator (fost bolnav de hepatita virala acuta). Materialul infectat poate fi in cantitati extrem de mici, ceea ce pune si problema rolului de vector al insectelor. Extinderea bolii provocate de virusul B va fi deci in functie de insuficienta sterilizare a instrumentarului medical si de atentia data recoltarilor de sange in vederea transfuziilor. Trebuie sa mentionam ca virusul B este distrus prin incalzire uscata la 160°, timp de o ora. Infectia cu virus B nu confera imunitate pentru infectia cu virus A. S-a mai incercat sa se aduca argumente pentru variabilitatea virusurilor sau pentru multiplicitatea lor (Nicolau). Descoperirea antigenului Australia a adus noi dovezi de persistenta pe timp indelungat a virusului hepatitic in organismul uman. Este prezent antigenul Australia (Ag HBs).

In aparitia bolii, si mai ales, in modul ei de evolutie intervin si unii factori favorizanti: varsta, starea fiziologica (pubertate, climacteriu, sarcina), unele boli (tuberculoza, diabetul, infectiile biliare, boli digestive, colagenoze), agresiunile medicamentoase, carentele alimentare si vitaminice, oboseala.

4. Hepatita virala acuta – Anatomie patologica:

Leziunile anatomopatologice din hepatita virala acuta au fost cunoscute mai bine dupa practicarea pe scara larga a noilor metode de cer­cetare: laparoscopie, punctie-biopsie hepatica si microscopie electronica.

a) La examenul macroscopic al formelor obisnuite, ficatul este putin modificat, uneori de culoare ceva mai inchisa. In formele severe, ficatul este micsorat, cu capsula zbarcita, de culoare deschisa, cenusie-rosiatica sau galbuie (distrofie hepatica acuta); in alte situatii suprafata ficatului prezinta infundari, alternand cu ridicaturi mai deschise la culoare (distrofie hepatica subacuta).

b) La examenul microscopic apar modificari atat in parenchim cat si in mezen-chim. Celulele hepatice (hepatocitele) pot prezenta tumefieri si leziuni de tip dege­nerativ ori de tip necrotic; apar infiltratii celulare in spatiile porte si perilobulare, leziuni de vascuarita, trombi biliari, proliferare kapfferiana. Reticulul de sustinere este pastrat. Concomitent cu aceste aspecte pot fi observate si semne de regenerare hepatocelulara. Arhtiectonica hepatica este pastrata.

In formele severe (distrofie hepatica acuta), leziunile de necroza sunt foarte extinse; apar zone de regenerare nodulara cu tesut conjunctiv, multe celule prezinta leziuni de degenerescenta grasa, reticulul de sustinere este pe alocuri distrus, arhitectonica nu mai este pastrata in intregime.

Examenul morfologic al celorlalte organe arata procese inflamatorii moderate de tip edematos si cu caracter reversibil. Sunt interesate in mod deosebit caile bi­liare, duodenul si pancreasul, dar si stomacul si restul tubului digestiv pot fi cu­prinse de procesul inflamator.

5. Simptome:

a) Debutul este variabil. De cele mai multe ori, boala incepe cu tulburari dispeptice, uneori atribuite unor mese mai grele, care in fond nu fac decat sa accentueze o stare dispeptica existenta de cateva zile. Bolnavul se plange de inapetenta, greturi, uneori varsaturi, balonari postprandiale, modificari de scaun (constipatie sau diaree), de multe ori dureri epigastrice cu aspect de colica biliara.

Alteori, boala are un debut cu aspect “gripal”: cefalee, curbatura, fenomene catarale ale cailor respiratorii superioare. In alte cazuri, debutul se manifesta prin artralgii, mialgii, lombalgii, uneori tumefieri articulare, febra, imbracand un aspect “reumatismal”. Dar toate aceste aspecte pot sa lipseasca, primul simptom care atrage atentia bolnavului fiind icterul.

Hepatita virala acuta evolueaza de obicei in trei faze: preicterica, icterica si de rezolutie.

b) Faza preicterica are o durata de 3 – 4 zile pana la 2 saptamani, rar pana la 4 saptamani si se manifesta cu unele din semnele aratate mai sus, uneori cu intricarea lor. Ele apar pe un fond de stare generala alterata: astenie, insomnie, cefalee, tulburari
dispeptice, stare subfebrila (37,2 – 37,5°). Pot exista dureri in hipocondrul drept sau fosa iliaca dreapta. In aceasta faza sunt descrise si alte manifestari, urticarie, herpes zoster, iritatii meningiene.

La examenul obiectiv se poate constata o hepatomegalie moderata, cu ficatul usor sensibil, eventual si o splenomegalie discreta.

Examenele de laborator arata urobilinogenurie, cresterea transaminazelor, reac­tii pozitive la sulfat de zinc si cefalina-colesterol. In unele cazuri boala se opreste in aceasta faza, fara a mai urma aparitia icterului.

c) Faza icterica dureaza in mod obisnuit 2-3 saptamani, uneori o perioada mai scurta; alteori se poate prelungi pana la 6 – 8 saptamani. In aceasta faza,

Simptomele obiective din faza preicterica se atenueaza sau dispar, apetitul revine, starea subfebrila dispare. Icterul se instaleaza repede, atingand maximul de intensitate in 3 – 4 zile. Coloratia este galbena-roscata. Urina este hipercroma (colurica), iar scaunele usor decolorate (hipocolice). Diureza scade sub 1 000 ml, putand ajunge la 500 ml. Pruritul si bradicardia – semnele de crestere a sarurilor biliare in sange – sunt moderate, si ele persita doar daca este vorba de o forma de icter prelungit, colangiolitic.

La examenul obiecitv, in afara de coloratia caracteristica, se mai poate constata o sensibilitate a ficatului.

Examenele de laborator pun in evidenta o bilirubinemie crescuta 10-30 mg% (raportul bilirubina indirecta/bilirubina totala este 10 – 25%); in urina exista biliru-bina si saruri biliare; reactia cu timol se pozitiveaza; cresc g-globulinele: transa-minazele sunt crescute; stereobilinogenul scade moderat.

d) Faza de rezolutie se caracterizeaza, in primul rand, prin disparitia icterului. Starea generala se imbunatateste si astenia dispare. Tulburarile dispeptice sunt atenuate, insa pot persista mai multe luni. La examenul clinic, ficatul apare normal.

Laboratorul indica normalizarea bilirubinemiei si a urobilinogenuriei. Reactia cu timol poate ramane pozitiva timp indelungat (spatamani, luni). Probele indica­toare de hepatocitoliza se normalizeaza. Bolnavul este considerat vindecat in urma­toarele conditii: disparitia semnelor subiective (cu exceptia unui sindrom dispeptic bilioduodenal), normalizarea morfologica a ficatului si disparitia hepatolgiei de efort, normalizarea bilirubinemiei si disparitia urobilinogenuriei, cu revenirea capacitatii de munca.

6. Evolutie:

Hepatita virala acuta evolueaza spre vindecare completa in 4/5 din cazuri intr-un interval de 3 – 4 saptamani. Formele care trec de 3 – 4 luni au tendinta la permanentizare. O parte din bolnavi ramane cu suferinte extrahepatice, iar altii i trec spre hepatita cronica, ca urmare directa a hepatitei acute.

Este important sa aratam ca aproximativ 10% dintre bolnavii de hepatita epide­mica raman in stadiul preicteric, cazuri desemnate sub denumirea de hepatita anicterica. Ulterior, acesti bolnavi pot suferi aceleasi consecinte, ca si cei care au prezentat o forma comuna. in situatiile in care faza icterica se prelungeste la 6 saptamani si mai mult, vor­bim de forme prelungite, cu ficat mai mare, adesea cu splenomegalie si cu reve­nirea unor perioade subfebrile; in aceste forme pot surveni si recaderi icterice, la intervale de cateva zile sau saptamani. Daca icterul revine dupa trei luni de la disparitie, se considera ca este vorba de o noua imbolnavire.

O parte dintre bolnavi ramane cu o suferinta asociata a duodenului sau a cailor biliare, suferinta care nu trebuie interpretata ca o hepatita cronica. Alti bolnavi, cu un teren neuropsihic mai labil, pot prezenta in continuare tulburari de tip obsesiv-anxios, preocupati fiind de grija de vindecare. O proportie de 10% din bolnavi nu se vindeca, ci trec spre hepatita cronica – fie direct, fie dupa o perioada de latenta, mai rar dupa o forma severa a distrofiei hepatice.

7. Distrofia hepatica

Este o posibilitate evolutiva foarte grava a hepatitelor acute, care se instaleaza rapid, fara prodroame, indiferent de cum a evoluat hepatita pana atunci; exista doua aspecte clinice: distrofia acuta si subacuta.

8. Perioada de convalescenta a hepatitei virale acute lunga (2-4 luni) si necesita respectarea regulilor igieno-dietetice.

9. Diagnosticul pozitiv

Se bazeaza pe tabloul clinic si pe datele de laborator, este important ca diagnosticul sa fie pus inca din stadiul preicteric, cand trebuie sa ne gandim la hepatita epidemica si sa efectuam examenele necesare.