Hipermetropia

Hipermetropia
Hipermetropia

Hipermetropia este viciul de refracţie în care razele luminoase venite de la infinit sunt focalizate într-un focar virtual situat înapoia retinei. Printr-un efort acomodativ, imaginea este clasificată fiind adusă pe retină.
Hipermetropul în repaos acomodativ nu vede bine nici la distanţă, nici aproape. Acomodaţia este mult utilizată de hipermetropi şi astfel poate apărea
oboseala sau astenopia acomodativă. Hipermetropia este consecinţa dezechilibrului între puterea refractivă a corneei şi cristalinului şi lungimea globului ocular, puterea de refracţie fiind inadecvată unui ochi cu axul anteroposterior mai scurt decât cel normal (fiecare milimetru în minus faţă de axul normal generează o hipermetropie de 3 dioptrii.

Hipermetropia _ Clasificare

Hipermetropia poate fi divizată în raport de mai multe criterii:
– După valoarea dioptrică, pot fi hipermetropii mici (sub 3 dioptrii), medii (între 3 şi 6 dioptrii) şi mari (peste 6 dioptrii).
– După componentele anatomo-fiziologice implicate în apariţia hipermetropiei:
∎ hipermetropie axială (cea mai frecventă);
∎ hipermetropie de curbură, în care scade puterea de refracţie oculară prin modificarea razei de curbură a corneei şi cristalinului cu scăderea puterii lor dioptrice;
∎ hipermetropie de indice prin scăderea indicelui de refracţie a unor componente ale … Citeste tot aticolul

Tumori. Afectiunile tumorale ale conjunctivei

Tumori. Afectiunile tumorale ale conjunctivei
Tumori. Afectiunile tumorale ale conjunctivei
Tumori.Afectiunile tumorale ale conjunctivei

Afectiunile tumorale ale conjunctivei sunt benigne şi maligne, aspectul clinic punând de cele mai multe ori diagnosticul. În unele cazuri tranşarea diagnosticului se face numai pe examenul anatomopatologic.

Tumori benigne

Nevii conjunctivali
Sunt mici formaţiuni tumorale plate, uşor pigmentate, care pot apare în diferite zone ale conjunctivei, însă sunt mai frecvente în regiunea perilimbică. Nu necesită tratament.

Dermoidul conjunctival
Este o tumoră congenitală, care este localizată mai ales la nivelul limbului sclero-corneean, interesând deopotrivă conjunctiva şi corneea; ca şi în alte tipuri de localizări este vorbă de incluzii ale ţesutului epidermic la nivelul altor organe.
Clinic se prezintă sub forma unei mase neregulate de aspect alb-cenuşiu. Din punct de vedere histologic, se constată ţesut epidermic, glande epidermice, şi chiar foliculi piloşi

Lipomul conjunctival
Este o tumoare grăsoasă, care se dezvoltă mai ales în zona supero-externă a fundului de sac conjunctival superior. Are consistenţă moale şi aspect lobulat.

Angiomul conjunctival
Este o tumoare vasculară, car evoluează concomitent cu alte localizări la nivelul pleoapelor sau la nivelul feţei. Este bine delimitată, de culoare roşie. Poate fi determinată de dilataţii capilare, sau de vase de … Citeste tot aticolul

Conjunctivita purulenta

Conjunctivita purulenta
Conjunctivita purulenta

Conjunctivita purulenta  se caracterizează printr-o secreţie purulentă abundentă, însoţită de fenomene reacţionale foarte intense (edem palpebral, chemozis, dureri oculare). Ele au evoluţie acută şi produc complicaţii grave corneene. Sunt produse de diferiţi germeni piogeni (gonococul, stafilococul, pneumococul).

Conjunctivita purulenta gonococică
Este o inflamaţie acută a conjunctivei determinată de gonococul Neisser; infecţia este în mare parte exogenă. Se prezintă sub două forme clinice:
– conjunctivita gonococică a nou-născutului;
– conjunctivita gonococică a copilului şi adultului.

1. Conjunctivita purulenta gonococică a nou-născutului

Are debut precoce, în primele zile de la naştere; se consideră că o conjunctivită apărută după 5-7 zile de la naştere nu este de natură gonococică.
Inocularea germenului patogen al bolii se face de regulă în timpul naşterii datorită infectării prin trecerea prin filiera pelvi-genitală, de la mamă, care prezintă o vaginită gonococică netratată. In cazuri mult mai rare, infecţia se face în spital prin infectarea datorită mâinilor murdare sau a lenjeriei infectate.
Simptomatologie clinică
Simptomele apar bilateral după o perioadă de incubaţie de 2-4 zile. Infecţia este supraacută, cu edem mare palpebral, care face dificilă deschiderea pleoapelor. Pleoapele sunt roşii … Citeste tot aticolul

Conjunctivita catarala

Conjunctivita catarala
Conjunctivita catarala

Conjunctivita catarala

Conjunctivita catarala poate fi acuta, subacuta şi cronica.

∎ Conjunctivita catarala acută

Conjunctivita catarala acuta este o afecţiune contagioasă, care poate apare izolat, sau sub formă de epidemii restrânse în diferite colectivităţi (şcoli, internate, creşe). Agentul patogen este bacilul Weeks.
Simptomele subiective sunt cele menţionate (senzaţie de corp străin, înţepături, mâncărime, senzaţie de arsură şi fotofobie. Debutează prin aglutinarea cililor dimineaţa.
Obiectiv, se observă congestia mucoasei conjunctivale la nivelul fundurilor de sac; pleoapele sunt edemaţiate, iar la nivelul conjunctivei se observă o secreţie filantă de aspect gălbui; uneori se pot asocia hemoragii subconjunctivale. Evoluţia durează 8- 10 zile după care simptomele se atenuează, iar unele forme pot trece în cronicitate.

∎ Conjunctivita catarală subacută


Este o infecţie conjunctivală bilaterală, contagioasă, provocată de bacilul Morax- Axenfeld.
Debutul este mai insidios decât în forma acută şi se manifestă printr-o uşoară aglutinare matinală a cililor, congestie conjunctivală, mai accentuată la nivelul unghiurilor palpebrale (conjunctivită angulară). După câteva zile secreţia devine mai abundentă, spumoasă, de culoare alb-cenuşie. La examenul biomicroscopic pielea şi conjunctiva prezintă o macerare a straturilor superficiale ale epiteliului , datorită unui ferment produs … Citeste tot aticolul

Miopia

miopia
Miopia

Miopia este o tulburare a refracţiei caracterizată printr-un exces de refracţie. Razele de lumină ce pătrund în ochi paralele venite de la infinit focalizează într-un punct situat în faţa retinei. Miopul vede neclar la distanţă, şi cu cât obiectul privit se apropie de ochi, focarul se apropie de retină şi imaginea se clarifică. Miopia este mai puţin frecventă ca hipermetropia, dar unele forme clinice pot avea o evoluţie progresivă cu alterări ale membranelor oculare.

Miopia – Clasificare

După valoarea dioptrică se distinge:
∎ miopia mică (sub 3 dioptrii),
∎ miopiamedie (între 3 şi 6 dioptrii)
∎ miopia mare (peste 6 dioptrii);
După elementul anatomofuncţional implicat, miopia poate fi:
∎ Miopie axială, în care lungimea axului antero-posterior al globului este mai mare decât normal (fiecare milimetru în plus generează o miopie de 3 dioptrii);
∎ Miopie de curbură, când raza de curbură a corneei este mai mare (congenital sau în cheratocon) ori curbura cristalinului este accentuată:
∎ Miopie de indice, în care indicele de refracţie al cristalinului este crescut, în cazul cataractei nucleare senile, în spasmul muşchiului ciliar (pseudomiopie) sau printr-o deplasare a cristalinului înainte în subluxaţiile traumatice de … Citeste tot aticolul

Glaucomul cu unghi deschis

Glaucomul cu unghi deschis este o afecţiune caracterizată prin alterări caracteristice ale papilei nervului optic şi ale câmpului vizual ce apar bilateral, la ochi care prezintă gonioscopic unghi camerular deschis (mai mare de 15 grade).
Modificările papilo-perimetrice sunt determinate de regulă de creşterea tensiunii intraoculare peste valorile fiziologice, ceea ce are drept urmare modificări circulatorii la nivelul capului nervului optic, dar şi ca urmare a efectului direct al presiunii oculare crescute pe fibrele optice.

Epidemiologie
Glaucomul cu unghi deschis este o afecţiune care atinge aproximativ 1-2% din populaţia adultă (peste 40 de ani), având o prevalenţă în populaţie de aproximativ 0,93%.

Etiopatogenie
Glaucomul cu unghi deschis este determinat de creşterea rezistenţei la scurgere a umorii apoase la nivelul trabeculului cribriform ; se pare că această
modificare este condiţionată genetic, prin scăderea cu vârsta a numărului de celule endoteliale de la nivelul trabeculului, celule implicate în eliminarea umorii apoase. De asemenea apare o micşorare a spaţiilor intertrabeculare şi o modificare a matricei extracelulare la nivelul trabeculului cribriform. Datorită acestor modificări este diminuată eliminarea umorii apoase, ducând implicit la creşterea tensiunii intraoculare

Simptomatologie clinică
Simptomatologia diferă în funcţie de stadiul bolii ; în esenţă afecţiunea este caracterizată de triada simptomatică :
– … Citeste tot aticolul