Conjunctivita purulenta se caracterizează printr-o secreţie purulentă abundentă, însoţită de fenomene reacţionale foarte intense (edem palpebral, chemozis, dureri oculare). Ele au evoluţie acută şi produc complicaţii grave corneene. Sunt produse de diferiţi germeni piogeni (gonococul, stafilococul, pneumococul).
Conjunctivita purulenta gonococică
Este o inflamaţie acută a conjunctivei determinată de gonococul Neisser; infecţia este în mare parte exogenă. Se prezintă sub două forme clinice:
– conjunctivita gonococică a nou-născutului;
– conjunctivita gonococică a copilului şi adultului.
1. Conjunctivita purulenta gonococică a nou-născutului
Are debut precoce, în primele zile de la naştere; se consideră că o conjunctivită apărută după 5-7 zile de la naştere nu este de natură gonococică.
Inocularea germenului patogen al bolii se face de regulă în timpul naşterii datorită infectării prin trecerea prin filiera pelvi-genitală, de la mamă, care prezintă o vaginită gonococică netratată. In cazuri mult mai rare, infecţia se face în spital prin infectarea datorită mâinilor murdare sau a lenjeriei infectate.
Simptomatologie clinică
Simptomele apar bilateral după o perioadă de incubaţie de 2-4 zile. Infecţia este supraacută, cu edem mare palpebral, care face dificilă deschiderea pleoapelor. Pleoapele sunt roşii edemaţiate, sub tensiune, cu tegumente netede şi cili aglutinaţi.
Conjunctiva este foarte hiperemiată şi uneori chemotică. Secreţia este foarte importantă, la început filantă, ea devine foarte repede purulentă de culoare galbenă. Deschiderea pleoapelor trebuie făcută cu atenţie deoarece secreţia purulentă foarte abundentă din fanta palpebrală poate fi proiectată în ochii examinatorului.
Complicaţii
Afecţiunea determină complicaţii corneene grave, atunci când tratamentul este aplicat tardiv; infiltraţia corneeană apare după mai multe zile, mai ales în zona inferioară, care vine mai mult timp în contact cu puroiul. Infiltraţia corneeană este la început superficială, având tendinţa de a evolua în profunzime, determinând ulcere corneene cu evoluţie trenantă, care se vindecă cu apariţia de leucoame. In unele situaţii neglijate, necroza corneei duce la perforarea acesteia şi panoftalmie.
Diagnosticul
Diagnosticul este clinic şi confirmat bacteriologic. Examenul bacteriologic pe lamă se efectuează imediat în urgenţă, punând în evidenţă gonococul, sub forma unor coci Gram-negativi, dispuşi sub forma unor boabe de cafea, în diplo (se privesc prin părţile concave). Examenul pe lamă este completat de cultură şi antibiogramă.
Tratamentul
Pentru a preveni contaminarea conjunctivei cu gonococ, se instilează profilactic o picătură de nitrat de argint 1%, la toţi copiii nou-născuţi (procedeul Crédet). Dacă infecţia s-a produs, se administrează pe cale locală şi generală penicilină, după testare prealabilă.
2. Conjunctivita gonococică a copilului şi adultului
Se manifestă prin aceeaşi simptomatologie, dar în general este unilaterală. Evoluţia este rapidă către perforare. Contaminarea se face prin mâini murdare, de la organele genitale infectate.
Diagnosticul este clinic, dar confirmarea etiologiei este bacteriologică, fiind necesar în toate cazurile, examenul secreţiei conjunctivale, cultură şi antibiogramă.
Tratament.
La copil şi adult profilaxia constă în tratamentul corect al afecţiunilor genitale gonococice. Tratamentul curativ se face cu penicilină instilaţii dese şi
tratament general cu penicilină la care gonococul este sensibil.
(Oftalmologie practică)
