Hipermetropia

Hipermetropia

Hipermetropia este viciul de refracţie în care razele luminoase venite de la infinit sunt focalizate într-un focar virtual situat înapoia retinei. Printr-un efort acomodativ, imaginea este clasificată fiind adusă pe retină.
Hipermetropul în repaos acomodativ nu vede bine nici la distanţă, nici aproape. Acomodaţia este mult utilizată de hipermetropi şi astfel poate apărea
oboseala sau astenopia acomodativă. Hipermetropia este consecinţa dezechilibrului între puterea refractivă a corneei şi cristalinului şi lungimea globului ocular, puterea de refracţie fiind inadecvată unui ochi cu axul anteroposterior mai scurt decât cel normal (fiecare milimetru în minus faţă de axul normal generează o hipermetropie de 3 dioptrii.

Clasificare
Hipermetropia poate fi divizată în raport de mai multe criterii:
– După valoarea dioptrică, pot fi hipermetropii mici (sub 3 dioptrii), medii (între 3 şi 6 dioptrii) şi mari (peste 6 dioptrii).
– După componentele anatomo-fiziologice implicate în apariţia hipermetropiei:
 hipermetropie axială (cea mai frecventă);
 hipermetropie de curbură, în care scade puterea de refracţie oculară prin modificarea razei de curbură a corneei şi cristalinului cu scăderea puterii lor dioptrice;
 hipermetropie de indice prin scăderea indicelui de refracţie a unor componente ale sistemului dioptric ocular.
– În raport cu rolul acomodaţiei în corecţia hipermetropiei:
 hipermetropie totală, sau cantitatea totală a hipermetropiei obţinute prin paralizia acomodaţiei (cu substanţe cicloplegice);
 hipermetropia manifestă este partea de hipermetropie care se corectează cu o lentilă convergentă, fără a suprima acomodaţia;
 hipermetropia latentă, care reprezintă diferenţa totală dintre hipermetropia totală şi hipermetropia manifestă.
– După natura hipermetropiei aceasta poate fi:
 hipermetropie constituţională (congenitală);
 hipermetropie dobândită care apare în: subluxaţii sau luxaţii posterioare de cristalin, edem macular (în corioretinopatia seroasă centrală), tumori ale orbitei (comprimă polul posterior al ochiului).

Diagnosticul
Diagnosticul hipermetropiei se stabileşte pe baza simptomelor subiective şi al semnelor clinice obiective. Simptomele specifice pentru hipermetropie nu există, acestea fiind diferite în raport cu vârsta pacientului:
– La copii prezenţa unei deviaţii oculare atrage atenţia părinţilor sau medicului pediatru. Alteori, copilul are o atitudine vicioasă (apropie ochii de carte) sau este întâmplător evidenţiată o ambliopie (scădere funcţională a vederii, la un ochi).
– La tânăr şi adult, diagnosticul hipermetropiei se poate stabili când:
-apar semne ale astenopiei (oboselii) acomodative: cefalee frontală accentuată la sfârşitul zilei după un efort vizual prelungit, ochii înroşiţi, tulburarea vederii la distanţă (în hipermetropia de 3-4 dioptrii) dar şi a vederii de aproape (lecturarea unui text cu caractere mici şi contrast slab când iluminarea este suboptimală).
-alteori poate apărea o înceţoşare bruscă a vederii prin spasm acomodativ (pseudomiopie) care dispare cu lentile divergente;

Semnele clinice obiective sunt reprezentate de:
– Determinarea viciului de refracţie prin metode obiective (la copii după paralizia acomodaţiei);
– Examenul la biomicroscop arată o cameră anterioară mică, gonioscopia relevă un unghi camerular îngust, ecografia evidenţiază un ax antero-posterior mai scurt.
– Examenul fundului de ochi (oftalmoscopia) evidenţiază o papilă a nervului optic mai congestionată, cu contur discret. estompat, plană, aspect numit “pseudopapiloedem” sau “pseudonevrită hipermetropică (aspect raportat la edemul papilar şi nevrita optică de care hipermetropia trebuie uneori diferenţiată).

Evoluţia hipermetropiei
De obicei, hipermetropia constituţională (congenitală) are caracter staţionar.
– La copii, acomodaţia este suprasolicitată pentru vederea de aproape şi poate apărea o convergenţă excesivă a ochilor, apărând strabismul covergent acomodativ al hipermetropului;
– La adolescent şi adult, excesul de acomodaţie poate genera spasm acomodativ (falsă miopie) sau astenopie acomodativă.
– La adult şi vârstnicul cu hipermetropie axială medie există riscul apariţiei atacului acut de glaucom prin închiderea unghiului camerular anterior îngust.

Tratament
Tratamentul hipermetropiei constă în corecţia sa cu lentile (aeriene sau lentile de contact) sau prin procedee chirurgicale.
– Lentilele aeriene convergente (convexe, notate cu +), aduc imaginea pe retină. Se prescrie lentila cea mai puternică cu care pacientul vede cel mai bine. Când există strabism convergent (la copii) se recomandă corecţia hipermetropiei totale determinate după cicloplegie.
– Lentilele de contact sunt indicate în hipermetropiile mari sau în cazuri de anizometropii (diferenţe de refracţie între cei doi ochi) forte.
– Tratamentul chirurgical este puţin utilizat şi uneori controversat (keratotomii hexagonale, keratectomia inelară periferică cu laserul excimer).

(Oftalmologie practică)

Adaugati un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Share via
Copy link