Category Archives: Boli de nutritie si Diabet

Diabet.Digestie si metabolism (II)

Glucoza reprezinta principalul furnizor de energie pentru organism. in sange se gaseste intr-o concentratie constanta (70-110mg%). Aceasta se numeste glicemie.
Autoreglare fizico-chimica a glicemiei. Glicogenul din ficat nu este o masa amorfa. Pentru a fi consumata la periferie glucoza trebuie sa fie in prealabil fixata sub forma de glicogen.
Deci glucoza utilizata de organism reprezinta fractiunea desprinsa din molecula de glicogen.
Sintetic glicogenul ia nastere din patru surse: glucoza alimentara, produsii metabolismului glucidic, proteine si lipide. in ce priveste autoreglarea, daca apare un supliment digestiv de glucoza, se va produce o sinteza crescuta de glicogen care va absorbi acest supliment. Invers, o utilizare crescuta a glucozei, va fi compensata prin accelerarea depolimerizarii glicogenului. Astfel se mentine glicemia in limitele fiziologice.
Reglarea hormonala a glicemiei. Aici intervin numerosi hormoni.
Schematic insulina este secretata de celulele beta din insulele Langerhans din pancreas. Stimulul de secretie este hiperglicemia. Este transportata de sange, …

Diabet.Digestie si metabolism (I)

Pentru efectuarea functiilor vitale, organismul are nevoie de energie si elemente nutritive. Acestea ii sunt furnizate de alimente.
Dar principiile nutritive (factorii nutritivi) se gasesc sub forma unor combinatii complexe, care nu pot fi utilizate ca atare. Este deci nevoie de transformari pana la elemente simple, pe care organismul le foloseste ca sursa energetica si plastica. Proteinele sunt principalele substante plastice, iar glucidele si grasimile, substante energetice.
Digestia reprezinta prima etapa a transformarilor. Faramitate mecanic prin masticatie si imbibate cu saliva (bolul bucal) sunt propulsate prin esofag in stomac si intestinul subtire, unde se continua digestia inceputa in cavitatea bucala. La nivelul intestinului are loc absorbtia principiilor nutritive, resturile nedigerate trec in intestinul gros (colon) unde se definitiveaza digestia si absorbtia. in final, prin rect (anus) se elimina intermitent alimentele nedigerate (defecatia).
Digestia incepe chiar in cavitatea bucala. Ea intereseaza aici numai glucidele. Fermentul denumit ptialina sau amilaza salivara, degradeaza …

Diabet.Hipoglicemia postinsulinică

Hipoglicemia reprezintă cel mai frecvent şi cel mai grav efect advers, uneori mortal; al tratamentului cu insulină. Ea se defineşte prin glicemii mai mici de 65 mg% (3,6 mmol/L).

            Hipoglicemiile pot apărea după orice tip de insulină şi au ca efect principal suferinţa cerebrală (glucoza fiind singurul substrat energetic al neuronului) prin scăderea consumului de oxigen al creierului, cu atât mai gravă cu cât glicemia este mai mică.
            Deşi nu există diabetic tratat cu insulină (DZ tip 1 sau DZ tip 2) care să nu fi prezentat hipoglicemii, este important ca acestea să fie extrem de rare, fiindcă fiecare episod determină deteriorarea unui număr de neuroni în plus. Uneori, după ani de zile de boală, capacitatea intelectuală scade foarte mult la vârste relativ tinere (în jur de 50 de ani), situaţie numită encefalopatie cronică posthipoglicemică.
 
            Factorii care favorizează apariţia hipoglicemiilor postinsulinice sunt foarte variaţi:
            a) supradozajul insulinei, mai frecvent în

Clasificarea Diabetului Zaharat

I. Diabet zaharat tip 1 (distrucţie de celule β, ce duce de regulă la deficit absolut de insulină)
A. Autoimun
B. Idiopatic
II. Diabet zaharat tip 2 (în care predomină fie insulinorezistenţa cu deficit de secreţie a insulinei sau predomină deficitul secreţiei de insulină cu un grad variat de insulino-rezistenţă)
III. Alte tipuri specifice
Defect genetic al funcţiei celulei β = diabetul de tip adult al tânărului (MODY = maturity onset diabetes of the young): cromozomul 12, HNF-1α (MODY3), cromozomul 7, glucokinaza (MODY2), cromozomul 20, HNF-4α (MODY1), comozomul 13, IPF-1 (insulin promoter factor-1) (MODY4), cromozomul 17, HNF-1β (MODY5), cromozomul 2, Neuro D1 (MODY6), AND mitocondrial etc.
B. Defecte genetice ale acţiunii insulinei: insulinorezistenţă tip A, leprechaunism, sindrom Rabson-Mendenhall, diabet lipoatrofic etc.
C. Boli ale pancreasului exocrin: pancreatită cronică, pancreatectomie, fibroză chistică, hemocromatoză, pancreatopatie fibrocalculoasă, neoplasm, altele.
D. Endocrinopatii: acromegalie, sindrom Cushing, hipertiroidism, feocromocitom, glucagonom, somatostatinom, altele.
E. …

Cetoacidoza diabetică (CAD)

            

CAD este cea mai frecventă complicaţie acută metabolică în Diabetul zaharat. Pentru definirea ei este obligatorie prezenţa a doi factori: hiperglicemia şi cetoza (creşterea producţiei şi concentraţiei corpilor cetonici în sânge). La aceştia se adaugă de multe ori şi un al treilea: acidoza.

Hiperglicemia este cauzată atât de scăderea utilizării periferice a glucozei, cât şi de creşterea producţiei sale. Ea determină restul perturbărilor metabolice din CAD.

Creşterea concentraţiei corpilor cetonici în sânge cu apariţia lor în urină este rezultatul sintezei din acizi graşi liberi, proveniţi prin lipoliza intensă, secundară deficitului de insulină. Primii doi sunt nevolatili; acetona este volatilă şi conferă halena caracteristică din CAD.

Acidoza este consecinţa creşterii concentraţiei corpilor cetonici. Ea poate lipsi în formele uşoare (cetoză).

CAD se caracterizează şi prin existenţa unor tulburări hidro-electrolitice, care pot fi extrem de severe. Când glicemia depăşeşte “pragul renal” (180 mg%), apare glicozuria, cu atât mai marcată cu cât valorile

Supraponderabilitatea

Supraponderabilitatea,  obezitatea reprezintă o afecţiune caracterizată de creşterea greutăţii corporale peste nivelul optim, prin depozitarea în exces a ţesutului adipos. Obezitatea reflectă existenţa unor puternice dezechilibre hormonale în corp, fiind una dintre cele mai comune afecţiuni ale societăţii moderne.În ultimii ani, la nivel mondial, numarul persoanelor care suferă de obezitate s-a dublat. Potrivit unor estimări ale experţilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pîna în 2010, mai mult de jumatate din populaţia occidentală va fi afectată de obezitate. Nici tările în curs de dezvoltare sau sărace nu vor scăpa de acest flagel, în urmatorii ani prevazîndu-se o creştere însemnată a cazurilor de obezitate. Alarmante sunt cazurile de obezitate infantilă, cu proporţii dramatice în Statele Unite şi, mai nou, în Franţa.Ultimul sondaj public, efectuat de Biroul Naţional de Statistică al RM, denotă un procent înalt de maturi cu masa excesivă a corpului (36,3%)cu obezitate – 24,1% (12,8% la bărbaţi şi 32,9% la …
Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.