Digestie si metabolism (I) in diabet

Digestie si metabolism (I) in diabet – Pentru efectuarea functiilor vitale, organismul are nevoie de energie si elemente nutritive. Acestea ii sunt furnizate de alimente.

Dar principiile nutritive (factorii nutritivi) se gasesc sub forma unor combinatii complexe, care nu pot fi utilizate ca atare. Este deci nevoie de transformari pana la elemente simple, pe care organismul le foloseste ca sursa energetica si plastica. Proteinele sunt principalele substante plastice, iar glucidele si grasimile, substante energetice.

Digestia reprezinta prima etapa a transformarilor. Faramitate mecanic prin masticatie si imbibate cu saliva (bolul bucal) sunt propulsate prin esofag in stomac si intestinul subtire, unde se continua digestia inceputa in cavitatea bucala. La nivelul intestinului are loc absorbtia principiilor nutritive, resturile nedigerate trec in intestinul gros (colon) unde se definitiveaza digestia si absorbtia. in final, prin rect (anus) se elimina intermitent alimentele nedigerate (defecatia).

Digestia incepe chiar in cavitatea bucala. Ea intereseaza aici numai glucidele. Fermentul denumit ptialina sau amilaza salivara, degradeaza amidonul in componenti mai simpli (dextrina si maltoza).

In stomac, bolul alimentar este framantat si imbibat cu suc gastric, prin miscarile peristaltice ale acestuia. Sucul gastric contine doi fermenti importanti: pepsina si labfermentul.

1. Pepsina transforma proteinele in compusi mai simpli, denumite albumoze si peptone. Pepsina devine activa numai sub influenta acidului clorhidric, secretat la nivelul mucoasei gastrice, care transforma pepsinogenul inactiv in pepsina activa.

2. Labfermentul (presura) actioneaza asupra cazeinei (proteina din lapte) pe care o coaguleaza, operatie indispensabila pentru digestia cazeinei de catre pepsina.

Tot la nivelul stomacului continua digestia amidonului sub actiunea ptialinei salivare. Prin pilor, alimentele astfel degradate trec in duoden, unde se desavarseste digestia sub influenta celor trei sucuri digestive prezente aici: intestinal, pancreatic si biliar.

Glucidele sunt degradate sub actiunea amilazei pancreatice in compusi mai simpli numiti dizaharide (maltoza, lactoza). Acestia sunt descompusi de catre unele enzime din sucul intestinal (maltaza, lactaza etc.) in monozaharide (glucoza si fructoza) forma sub care pot fi absorbiti prin mucoasa intestinala.

Proteinele sunt degradate in intestin sub actiunea tripsinei, pana la stadiul de polipeptide si chiar aminoacizi. Tripsina este transformata din forma inactiva denumita tripsinogen, in forma activa, de catre o enzima intestinala, enterokinaza.

La nivelul intestinului se produce si descompunerea lipidelor. In prealabil lipidele sunt emulsionate de catre sarurile biliare secretate de ficat si depozitate in bila.

Emulsionarea consta in transformarea lipidelor in particule foarte fine cu suprafata mare, care permit enzimelor denumite lipaze, sa le descompuna in glicerina (glicerol) si acizi grasi.

Astfel: laptele, carnea, branza, ouale, painea, legumele, fructele si grasimile sunt transformate in compusi simpli, monozaharide (glucoza si fructoza) pentru glucide, aminoacizi pentru proteine si acizi grasi si glicerol pentru grasimi.

Dupa absorbtia la nivelul peretelui intestinal factorii nutritivi mentionati sunt transportati pe calea circulatiei sanguine si limfatice, in laboratorul central – ficatul. De aici, dupa nevoie, sunt dirijati in diferite sectoare ale organismului, fie pentru producerea de energie, fie pentru repararea tesuturilor, fie depozitate ca substante de rezerva. Pentru a fi incorporate in tesuturi si celule si pentru eliminarea resturilor neutilizabile rezultate din ardere, are loc procesul cunoscut sub numele de metabolism.

Acesta cuprinde doua componente: unul de sinteza (refacerea tesuturilor din substante simple) numit anabolism si altul de descompunere, de degradare energetica, numit catabolism.