Sindromul colonului iritabil

1. Definitie – Sindromul colonului iritabil

Colonul iritabil este un sindrom caracterizat prin diverse tulburări funcţionale, şi colici fără substrat organic, în care, clinic, predomină durerea colică, tulburările de tranzit (constipaţie, diaree sau alternanţa ambelor) şi uneori eliminări rectale de mucus. Unii autori disting două forme principale: Colonul spastic, forma cea mai frecventă, cu dureri abdominale, constipaţie şi uneori eliminări de mucus şi diaree (emoţională), fără dureri, cu scaune moi sau apoase, lipsite de sânge.

Este cea mai frecventă acţiune a tubului digestiv. Se întâlneşte la 15 – 30% din persoanele aparent sănătoase, fiind mai frecventă între 20 – 40 ani, de obicei la femei.

2. Cauze:

Au fost incriminate componenta ereditară sau familială, alergia, inflamaţiile intestinale (enterite infecţioase şi dizenterie), alimentaţie săracă în fibre vegetale, deficite enzimatice, hormoni intestinali şi mai ales factori psihici.

La mulţi bolnavi se găsesc trăsături nevrotice, isterice, anxioase, depresive. La peste jumătate din bolnavi se depistează stressuri psihice, situaţii conflictuale, surmenaj, fenomene de obicei întâlnite la femei. Factorul psihic se regăseşte în etiologia sau în declanşarea simptomelor în 70% din cazuri. în colonul spastic abuzul de laxativ este foarte frecvent. Alimentaţia neraţională, tutunul şi alcoolul, suprasolicitările psihice şi sedentarismul joacă de asemenea un rol important.

Clinic, bolnavii prezintă tulburări de tranzit intestinal: constipaţie, diaree, sau alternanţă de constipaţie cu diaree.

Constipaţia este de obicei însoţită de dureri abdominale, meteorism, sau balonări dureroase, scaun dur cu excremente ca de oaie sau în formă de creion. Bolnavii folosesc în mod abuziv laxative sau clisme. Formele cu diaree, prezintă scaune moi sau apoase, cu sau fără dureri abdominale, de obicei matinale, uneori imperioase, explozive. Fenomenele descrise sunt favorizate de ingestiâ de lapte sau sucuri de fructe, stressuri emoţionale. Alteori diareea este postprandiară. Frecvent apare “falsa diaree” – eliminări de fecale fragmentate, amestecate cu mucus, şi provocate de copros-tază. Falsa diaree este frecventă în formele cu constipaţie. Uneori scaunul este exclusiv mucos şi se prezintă sub formă de membrane. De aici denumirile de colită mucoasă sau muco-membranoasă. Sângele este rar prezent şi numai în cazuri de hemoroizi sau fisuri anale. Durerile abdominale sunt constante, uneori difuze, alteori apar pe traiectul colonului, la nivelul cecului şi în ambele flexuri, sau prezintă un caracter migrator. Variază de la senzaţia de presiune, arsură, greutate, până la colica violentă. Durerile pot fi interpretate ca fiind de origine pancreatică, renală, cardiacă, apendiculară, colicistică sau anexi-ală. Durerile apar mai frecvent dimineaţa şi dispar în cursul activităţii, pot apare şi postprandial şi excepţional noaptea. De obicei dispar după defecaţie sau eliminare de gaze. Mai pot apărea şi tulburări dispeptice: greaţă,inapetenţă, tulburări de deglutiţie, vărsături, eructaţii, pirozis, borborisme, flatulenţă.

Simptomele neuropsihice sau neurovegetative sunt frecvente (stări depresive, insomnie, cefalee, transpiraţii, disurie, prurit anal sau vulval). Starea generală este de obicei bună, m contrast cu suferinţele acuzate de bolnav. La presiune apar dureri difuze sau localizate. Conţinutul de gaze este mărit, iar scaunele sunt mai închise la culoare şi frecvent consistente.

Examenul radiologie evidenţiază un colon mai îngustat, cu haustraţii frecvente şi adânci. Evoluţia este cronică, intermitentă. Prin tratament corect, 30% se remit, 20% rămân cu simptome minore, iar restul nu răspund la tratament

Colopatiile funcţionale sunt afecţiuni ale intestinului gros, care nu prezintă un substrat inflamator, dar care, cu timpul, se pot însoţi de fenomene inflamatorii ale mucoasei, transformându-se în colite.

Sunt cele mai frecvente afecţiuni ale intestinului gros şi de multe ori au fost în mod eronat etichetate drept colite. Ele implică un ansamblu de tulburări motorii, secretarii şi ale florei microbiene (dismicrobism), şi pot fi primitive, idiopatîce şi secundare.

Colopatiile funcţionale primitive sunt datorate tulburărilor de mobilitate a colonului, perturbărilor secretarii sau dismicrobismului.

Unele dintre aceste colopatii au ca manifestare predominantă constipaţia:

– constipaţia de evacuare sau diskinezia rectală – afecţiuni în care bolul fecal ajunge în timp normal la rect, însă acesta nu are capacitatea să-l evacueze;

–  constipaţia prin perturbarea progresiunii colice, în care, examenul radiologie nu arată, fie că pe acest parcurs există una sau mai multe zone de spasticitate care întârzie tranzitul;

–  colopatia cu false diaree, în care după o perioadă mai mult sau mai puţin lungă de constipaţie, apare o evacuare mai bogată şi repetată, dând impresia că este vorba despre diaree. în această situaţie s-ar putea ca prin diskinezie rectală să se ajungă la o iritaţie regională.

în alte colopatii funcţionale pe primul plan se manifestă diareea, citind în acest sens:

–  diareele motorii pure, care au un substrat psiho-emoţional (emoţii puternice, stări depresive, anxietate) sau sunt provocate de băuturi foarte reci, de frig, de umezeală sau de căldură mare;

– diareea de putrefacţie, mai rară, reflectă predominanţa florei de putrefacţie. Colopatiile funcţionale secundare sunt cauzate fie de  spine  iritative  la nivelul intestinului gros, fie de boli funcţionale sau organice din afara colonului. în cadrul acestora pot fi recunoscute tulburări motorii, secretorii şi de disbacterioză.

La nivelul colonului pot exista o serie de situaţii care să constituie faptul declanşator al unei colopatii funcţionale: ptoza colonului, megadolicocolonul, diverticuloza intestinului gros, modificările de poziţie ale diferitelor segmente ale intestinului (cec subhepa-tic, colon drept ptozat în bazin etc.); dar şi în afara colonului există foarte multe afecţiuni digestive şi extradigestive care pot fi responsabile de tulburări funcţionale la nivelul acestuia: insuficienţă secretorie gastrică (stomac rezecat, cancer gastric, anemie Biermer), insuficienţă pancreatică, insuficienţă hepatică, ictere obstructive, litiază biliară, formaţiuni tumorale abdominale (prin modificările de poziţie ale colonului), afecţiuni inflamatorii ale aparatului genital feminin, boala Basedow, boala Addison.

Colopatiile funcţionale idiopatice fără cauze bine precizate se evidenţiază, prin tulburări motorii şi secretorii ale intestinului gros, menţionând în acest sens: colopatia muco-membranoasă şi colopatia mucoasă;

–  colopatia mucomembranoasă are o evoluţie periodică, cu crize manifestate prin dureri violente şi scaune cu mucus abundent şi false membrane, crize care durează de la câteva ore până la 2 – 3 zile. Afecţiunea este caracterizată prin hipervagotonie, cu spasticitate mare a colonului şi cu manifestări generale (ameţeli, lipotomii, transpiraţii); crizele cedează spontan sau la administrarea de antispastice;

– în colopatia mucoasă există o dilataţie a intestinului gros, se elimină mult mucus, iar durerile sunt de mică intensitate.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe trei elemente:

– un complex simptomatic care reflectă un răspuns fiziologic intestinal exagerat sau alterat,

– prezenţa unor factori psiho-emoţionali,

– excluderea bolilor organice.

3. Diagnosticul diferenţial – Sindromul colonului iritabil

Este adeseori dificil şi reclamă numeroase investigaţii: radio-logice, colonoscopice, cu sau fără biopsie, pasaj baritat gastrointestinal, examenul căilor biliare, ecografia abdomenului superior şi uneori chiar laparascopie. Trebuie excluse majoritatea afecţiunilor abdominale (despre care s-a vorbit deja) şi chiar suferinţe endocrine (hipertiroidism).

4. Tratament – Sindromul colonului iritabil

Tratamentul, deşi numai simptomatic, trebuie individualizat. Se începe cu mica psihoterapie, prin liniştirea şi educarea bolnavului. Servirea meselor se face la ore regulate, mişcarea şi somnul vor fi dozate suficient, se va suprima sau reduce alcoolul şi tutunul.

Se practică gimnastica respiratorie sau generală, înotul, băile calde, etc. Indicaţiile dietetice sunt reduse.

Regimul se adaptează experienţei bolnavului, ţinându-se seama de alimentele pe care acesta le tolerează. Se evită alimentele care balonează (legume păstăi, varză, ridichi, cartofi), fructele crude, citricele, nucile, grăsimile prăjite, ciocolata. Alimentaţia bogată în fibre este baza tratamentului. Se începe cu tărâţe de grâu mai mari, 14 zile, de 3 x 2 linguriţe, apoi se creşte progresiv. Laptele este contraindicat atunci când nu este tolerat. Se evită alimentele reci sau fierbinţi şi apele carbo gazoase.

Când domină suferinţa psihică, se administrează tranchilizante şi sedative (Napoton, Mepropamat, Diazepam). La ceilalţi bolnavi se administrează fenotiazinice. Spasmele şi colicele, sunt influenţate de prişniţe alcoolizate, aplicate timp de 1 – 2 ore de obicei seara. Anticolinergicele (Scobutil, Scobutil compus, Fobenal), uneori Metoclopramida (Reglan), sau spamoliticile derivate din Rezerpină (Duspatal), sunt foarte utile.

In sindromul de fermentaţie, regimul trebuie să fie adecvat. Se administrează Saprosan, Mexaform şi fermenţi digestivi.

Constipaţia se combate cu activitate fizică, reeducarea defecaţiei, alimentaţie bogată în celulozice care facilitează tranzitul intestinal, oleu de parafină sau Magnezie usta.

Se va combate întotdeauna abuzul de laxative, mai ales iritante şi vegetale. în formele cu diaree, se recomandă repaus după mese, se exclud dulciurile concentrate, laptele, sucurile de fructe şi anticolinergicele. Sunt utile sărurile de aluminiu, şi carbonarul de calciu. în toate cazurile se combate disbacteria intestinală, cu lacto bacili (Ribolac), Talazol, Saprosan, Bacili subtilis (Bactisubtili).

Se tratează întotdeauna hemoroizii.