Ciroza – Aceasta boala este caracterizata de blocarea fluxului venos hepatic, care produce expansiunea volumului sanguin splanhnic si cresterea formsrii de limfa în ficat.
Caracteristicile morfopatologice cardinale reflectă lezarea cronică ireversibilă a parenchimului hepatic şi cuprind fibroza extensivă asociată cu formarea de noduli regenerativi.
Aceste caracteristici rezultă din necroza hepatocitară, colapsul reţelei de reticulină de susţinere, cu depunerea ulterioară de ţesut conjunctiv, distorsiuni ale patului vascular şi regenerarea nodulară a parenchimului hepatic rămas. Procesul patologic trebuie văzut ca o cale finală comună a multor tipuri de leziuni hepatice cronice.
Caracteristicile clinice ale cirozei derivă din alterările morfologice şi adesea reflectă severitatea lezării hepatice mai degrabă decât etiologia bolii de ficat preexistente. Pierderea funcţiei masei celulelor hepatice poate conduce la icter, edeme, coagulopatii şi la o varietate de tulburări metabolice; fibroza şi modificările vasculare conduc la hipertensiune portală, respectiv la sechelele acesteia, incluzând varicele gastro-esofagiene şi splenomegalia. Ascita şi encefalopatia hepatică rezultă atât datorită insuficienţei hepatocelulare, cât şi datorită hipertensiunii portale.
Clasificarea variatelor tipuri de ciroza, bazată numai pe etiologic sau morfologie, este nesatisfăcătoare. Un singur tip morfopatologic poate rezulta în urma acţiunii unor agenţi lezionali variaţi, în timp ce acelaşi fel de agent lezional poate produce mai multe tipuri morfopatologice. Cu toate acestea, majoritatea tipurilor de ciroza pot fi util clasificate după cum urmează: (1) alcoolică, (2) criptogenică şi postvirală sau postnecrotică, (3) biliară, (4) cardiacă, (5) metabolică, moştenită şi indusă medicamentos şi (6) de alte cauze.