Clasificarea Diabetului Zaharat

I. Diabet zaharat tip 1 (distrucţie de celule β, ce duce de regulă la deficit absolut de insulină)
A. Autoimun
B. Idiopatic
II. Diabet zaharat tip 2 (în care predomină fie insulinorezistenţa cu deficit de secreţie a insulinei sau predomină deficitul secreţiei de insulină cu un grad variat de insulino-rezistenţă)
III. Alte tipuri specifice
Defect genetic al funcţiei celulei β = diabetul de tip adult al tânărului (MODY = maturity onset diabetes of the young): cromozomul 12, HNF-1α (MODY3), cromozomul 7, glucokinaza (MODY2), cromozomul 20, HNF-4α (MODY1), comozomul 13, IPF-1 (insulin promoter factor-1) (MODY4), cromozomul 17, HNF-1β (MODY5), cromozomul 2, Neuro D1 (MODY6), AND mitocondrial etc.
B. Defecte genetice ale acţiunii insulinei: insulinorezistenţă tip A, leprechaunism, sindrom Rabson-Mendenhall, diabet lipoatrofic etc.
C. Boli ale pancreasului exocrin: pancreatită cronică, pancreatectomie, fibroză chistică, hemocromatoză, pancreatopatie fibrocalculoasă, neoplasm, altele.
D. Endocrinopatii: acromegalie, sindrom Cushing, hipertiroidism, feocromocitom, glucagonom, somatostatinom, altele.
E. Diabet indus de droguri şi substanţe chimice: glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, diazoxid, diuretice tiazidice, α-interferon, acid nicotinic, vacor, pentamidină, agonişti
β-adrenergici, dilantin, altele.
F. Infecţii: rubeolă congenitală, citomegalovirus, altele.
G. Forme rare de diabet indus imun: sindromul “bărbatului rigid” (“stiff-man” syndrome), anticorpi antireceptori de insulină, altele.
H. Alte sindroame genetice asociate cu diabetul zaharat: sindrom Down, sindrom Klinefelter, sindrom Turner, sindrom Wolfram, ataxie Friedreich, sindrom Laurence-Moon-Biedl, sindrom Prader-Willi, porfirie, distrofie miotonică etc.
 
IV. Diabet zaharat gestaţional
V. Prediabet
A. Modificarea glicemiei bazale (MGB – impaired fasting glucose = IFG): glicemia à jeun: 110-125 mg%.
B. Scăderea toleranţei la glucoză (STG – impaired glucose tolerance = IGT): glicemia la 2 ore în timpul testului de toleranţă la glucoză oral (TTGO): 140-199 mg%.
Prediabetul, termen care s-a impus în ultimii ani, cuprinde stări patologice caracterizate prin niveluri ale glicemiei (à jeun şi/sau la 2 ore în cursul Testului de Toleranta la Glucoza oral) peste cele considerate normale, dar sub cele necesare diagnosticului de DZ. Din cadrul prediabetului fac parte:
            a) modificarea glicemiei bazale (MGB) definită prin glicemie à jeun de 110-125 mg%. Asociaţia Americană de Diabet (ADA) şi Federaţia Inernaţională de Diabet (IDF) au propus, în 2004, modificarea criteriilor de diagnostic a MGB la 100-125 mg%, propunere ce nu a fost adoptată, încă, de OMS;
            b) scăderea toleranţei la glucoză (STG) definită printr-o glicemie la 2 ore în timpul testului de toleranţă la glucoză oral (TTGO) de 140-199 mg%.
Persoanele cu MGB şi/sau STG au risc crescut de a dezvolta DZ, riscul lor cardiovascular fiind crescut, asemănător cu al celor cu DZ.

Adaugati un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.