Gripa

Gripa – Boală infecţioasă şi foarte contagioasă specific umană, dată de virusurile gripale şi caracterizată printr-o evoluţie autolimitantă cu febră, alterarea importantă a stării generale şi manifestări respiratorii neobligatorii, posibilitatea unor complicaţii sau forme clinice severe şi imunitate specifică durabilă după boală.

Gripa – Tabloul clinic

Incubaţia este dintre cele mai scurte, de 1-3 zile.

Nu există invazie, boala debutând direct în faza de stare, brusc, prin febră, deseori fără frisoane, dar cu alterarea marcată a stării generale: (stare de rău, curbatură, cefalee „în cască” sau cu accent în regiunea ochilor (ca orbitalgii, dureri la mobilizarea globilor oculari) anorexie, degradarea gustului toate mâncărurile au gust „de cretă”, chiar şi apa devine rea la gust (pierderea poftei de fumat – la fumători, greţuri, vome şi uneori diaree etc.)

Această fază de stare durează 5-7 zile, cu febră în platou la 39-40 de grade şi rezistentă la antitermicele uzuale.

Se pot asocia, de la început sau pe parcurs, semne de afectare respiratorie (tuse seacă, dispnee moderată sau mai intensă, mai rar junghi inspirator).

Convalescenţa urmează după scăderea în lisis a febrei şi se caracterizează printr-o slăbiciune deosebită, fatigabilitate, sudoraţii la eforturi mici, uneori subfebrilitate, pe o durată de 7-10 zile. Este vorba şi de o diminuare a capacităţii de apărare la infecţii, fapt ce favorizează diverse suprainfecţii bacteriene respiratorii.

Complicaţii

– complicaţii produse de însuşi virusul gripal, la nivel respira­tor (laringită acută obstruantă – crup, bronşiolită catarală, sau „catar sufocant”, pneumonii interstiţiale cu risc de afectare importantă a hematozei, pneumonii edematoase şi edematos-hemoragice – forme de o gravitate deosebită, în mod obişnuit rapid letale), cardiovasculare (miocardită acută rareori clime manifestă, pericaidită seroasă, colaps cir­culator periferic) şi nervoase (nevrite, poliradiculonevrite, mielite, encefalite – toate prin mecanism imun). Rar s-au mai descris rabdomioliza (la copii), afectări renale şi hepatice;

– virusul este teratogen, gravidele infectate putând suferi avorturi spontane sau se poate ajunge la malformaţii fetale;

– complicaţii prin suprainfecţii bacteriene:foarte frecvente şi de mare gravitate la persoanele cu handicap imun sau de vârste extreme (sugari, bătrâni).

– alte complicaţii – anemie hemolitică la persoane cu deficit de glucozo-6- fosfat-dehidrogenază, sindrom Reye la copiii trataţi cu aspirină etc.

Diagnosticul pozitiv

Se pune cu uşurinţă în condiţii de epidemie.

Inter-epidemic, boala dă forme total atipice (bronşite banale, afebrile sau infecţii inaparente) care scapă diagnosticului clinic.Diagnosticul se sprijină 90% pe datele clinice.

Diagnosticul diferenţial

Se pune cu toate bolile acute febrile la debut, iar pentru formele atipice, cu toate infecţiile respiratorii uşoare sau medii.

Gripa – Tratament

Incă nu există o terapie etiologică.

In formele tipice se vor lua următoarele măsuri:

– repaos la pat în condiţii de izolare la domiciliu (se internează doar formele severe şi complicate): se va asigura un microclimat cât mai puţin solicitant (temperatură şi umiditate). Dieta va fi de tip hidrolactozaharat, uşoară, cu un accent deosebit pe hidratare (ceaiuri, supe) pentru a forţa diaforeza (sudoraţiile).

– simptomatic, se administrează antialgice, antiinflamatorii, mai rar antiemetice.

– terapie suportiva cu vitamine. Preferabil sub formă naturală de sucuri de fructe proaspete, citronade etc

(Boli Infectioase – Mircea Chiotan)