Risperidona 1 mg/ 2 mg/ 3 mg/ 4 mg comprimate filmate (Risperidona)

1. Compoziţie

RISPERIDONA 1 mg

Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg şi excipienţi: nucleu – amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu ;film- hipromeloză 5 cP (E 464), macrogol 400.

RISPERIDONA 2 mg

Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg şi excipienţi: nucleu – amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu ;film – alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), macrogol 3350, talc, Yellow orange aluminiu lake (E 110), Quinoline yellow aluminiu lake (E 104), oxid galben de fer (E172).

RISPERIDONA 3 mg

Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg şi excipienţi: nucleu – amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu ;film – hipromeloză 5cP, macrogol 400, dioxid de titan (E 171), talc, Quinoline yellow aluminiu lake (E 104).

RISPERIDONA 4 mg

Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg şi excipienţi: nucleu – amidon de porumb pregelatinizat, lactoză monohidrat, hipromeloză 6 cP, celuloză microcristalină M 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu ;film – alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol 3350, talc, Quinoline yellow aluminiu lake (E 104), Indigo carmine aluminiu lake (E 132).

2. Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice (antipsihotice), alte antipsihotice.

3. Indicaţii terapeutice

RISPERIDONA este indicat în:

–  tratamentul psihozelor schizofrenice acute şi cronice şi a altor stări psihotice, în care simptomele pozitive (cum ar fi halucinaţii, delir, tulburări de gândire, ostilitate, suspiciune) şi/sau simptome negative (cum ar fi aplatizare emoţională, autism emoţional şi social şi vocabular redus) sunt predominante. RISPERIDONA atenuează simptomele afective (de exemplu depresie, sentiment de vinovăţie, anxietate) asociate cu schizofrenia.

–  tratamentul de lungă durată pentru prevenirea recăderilor (exacerbări acute) la pacienţii cu schizofrenie cronică.

–  tratamentul tulburărilor de comportament ale pacienţilor cu demenţă, după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc (vezi secţiunea 4.4), în cazurile în care predomină agresivitatea (sub forma violenţei fizice sau a agresiunii verbale), tulburările psihomotorii (agitaţie, dezorientare) sau simptome psihotice.

4. Contraindicaţii

–  hipersensibilitate la risperidonă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;

–  în asociere cu deprimante ale sistemului nervos central, inclusiv de alcool etilic;

–  copii şi adolescenţi sub 15 ani;

–  în perioada de alăptare.

5. Precauţii

Datorită activităţii alfa-blocante a risperidonei poate să apară hipotensiune ortostatică, în special în perioada iniţială de stabilire a dozei. În cazul în care apare hipotensiunea arterială, trebuie luată în considerare reducerea dozei.

RISPERIDONĂ trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute, inclusiv pe cele asociate cu prelungirea intervalului QT, iar ajustarea dozelor se face treptat. Deşi în studiile clinice, risperidona nu a fost asociată cu prelungirea intervalului QT, ca şi în cazul altor antipsihotice este necesară atenţia în asocierea cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QT.

Dacă este necesară sedarea suplimentară, este mai bine să se asocieze un alt medicament (ca de ex. o benzodiazepină) decât să fie crescută doza de risperidonă.

Medicamentele cu efecte antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant ale limbii şi/sau ale feţei. S-a raportat că apariţia simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru diskinezia tardivă. Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea întregii medicaţii antipsihotice.

Apariţia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate posturală, confuzie, obnubilare, valori crescute ale CPK, mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă renală acută,impune întreruperea tratamentului cu toate medicamentele neuroleptice, inclusiv risperidona.

Deoarece neurolepticele clasice scad pragul convulsivant se recomandă precauţie în tratamentul pacienţilor cu epilepsie.

Ca şi în cazul altor neuroleptice pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilei creşteri în greutate şi sfătuiţi să evite excese alimentare.

Ca şi în cazul altor medicamente psihotrope, nu se recomandă consumul băuturilor alcoolice în timpul tratamentului cu risperidonă.

Întreruperea tratamentului trebuie să fie făcută treptat, evitându-se apariţia sindromului de întrerupere.

Simptomele sindromului de abstinenţă acut, incluzând greaţă, stare de vomă, transpiraţie şi insomnie, recurenţa simptomelor psihotice şi apariţia simptomelor extrapiramidale (cum ar fi akatisia, distonia şi dischinezia).

Deoarece conţine lactoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

6. Interacţiuni

Riscul utilizării RISPERIDONĂ în asociaţie cu alte medicamente nu a fost evaluat sistematic. Date fiind efectele RISPERIDONĂ asupra sistemului nervos central (SNC) se recomandă precauţie la folosirea în combinaţie cu alte medicamente având acţiune nervos centrală.

RISPERIDONĂ poate antagoniza efectul levodopa şi al altor substanţe cu acţiune dopaminergică. Carbamazepina, fiind un puternic inductor enzimatic, administrată concomitent cu RISPERIDONĂ duce la scăderea concentraţiei plasmatice a fracţiunii libere, active farmacodinamic a ripsperidonei. Efecte similare pot fi observate şi în cazul asocierii cu alţi inductori enzimatici. La întreruperea administrării carbamazepinei sau a altor inductori enzimatici, doza de RISPERIDONĂ trebuie reevaluată şi, la nevoie, redusă.

Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta-blocante pot creşte concentraţiile plasmatice de risperidonă, dar nu şi pe cele ale fracţiunii libere active. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica RISPERIDONĂi sau a fracţiunii antipsihotice active.

Cimetidina şi ranitidina cresc biodisponibilitatea RISPERIDONĂi, dar numai puţin pe cele ale fracţiunii libere active.

Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6 cresc concentraţiile plasmatice ale RISPERIDONĂi, mai puţin pe cele ale fracţiunii antipsihotice active. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie să reevalueze doza de RISPERIDONĂ.

Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica RISPERIDONĂi şi a fracţiunii antipsihotice active.

Inhibitorii de colinesterază, galantamina şi donezepilul, nu au demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii RISPERIDONĂi şi fracţiunii antipsihotice active.

Administrată împreună cu alte medicamente care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu determină procese semnificative de deplasare reciprocă de pe proteinele plasmatice.

RISPERIDONĂ nu a dovedit un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii litiului, valproatului şi digoxinei. Terapia combinată cu litiu sau valproat nu necesită ajustarea dozei de risperidonă.

Asocierea risperidonei cu carbamazepina nu se recomandă, întrucât carbamazepin aprin efectul său inductor enzimatic scade nivelul plasmatic al fracţiei libere antipsihotice a risperidonei, prin creşterea metabolizării sale.

Etanolul accentuează efectul sedativ al neurolepticelor; se recomandă evitarea administrării concomitente a risperidonei şi a băuturilor alcoolice sau a medicamentelor ce conţin etanol.

Antihipertensivele măresc prin efect aditiv riscul de hipotensiune ortostatică la risperidonă.

(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale în utilizare) referitor la mortalitatea crescută în cazul

pacienţilor vârstnici cu demenţă trataţi concomitent cu furosemid.

Biodisponibilitatea risperidonei nu este influenţată de alimente.

7. Atenţionări speciale

La pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, s-a observat în urma unei meta-analize a studiilor clinice efectuate, o creştere a mortalităţii, prin creşterea evenimentelor cerebrovasculare (accidente cerebrovasculare şi atacuri ischemice tranzitorii), luându-se în observaţie şi alţi factori de risc pentru apariţia bolilor cerebrovasculare (hipertensiune, fumatul, diabetul, fibrilaţia atrială, etc). De asemenea la aceşti pacienţi s-a observat o incidenţă crescută a mortalităţii în cazul asocierii risperidonei cu furosemid, deşi mecanismul interacţiunii celor două medicamente nu este clar. Astfel deshidratarea este un factor de risc pentru mortalitate la pacienţii vârstnici cu demenţă şi trebuie evitată. Ca rezultat al studiilor efectuate risperidona nu se recomandă în tratamentul demenţei la pacienţii vârstnici.

Tratamentul psihozelor acute la pacienţi cu istoric de demenţă trebuie limitat la perioadă cât mai scurtă şi numai la recomandarea medicului specialist.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică este necesară ajustarea dozelor cu scăderea la jumatate de dozelor, atât iniţială cât şi de întreţinere. La aceşti pacienţi administrarea risperidonei se face cu precauţie, întrucât există o o incidenţă semnificativ mai mare a evenimentelor adverse cerebrovasculare, cum sunt accidente cerebrovasculare (inclusiv fatale) şi atacuri ischemice tranzitorii. La pacienţii cu diabet şi la pacienţii cu factori de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare în rare cazuri fiind raportată hiperglicemie sau exacerbarea diabetului preexistent în timpul tratamentului cu RISPERIDONĂ.

La pacienţii cu boală Parkinson administrarea de RISPERIDONĂ se face cu precauţie, deoarece aceştia prezintă risc crescut de sindrom neuroleptic malign, precum şi sensibilitate crescută la antipsihotice, fiind posibilă o agravare a bolii.

Copii

Siguranţa şi eficacitatea administrării risperidonei la copii sub 15 ani nu au fost stabilite.

RISPERIDONĂ nu este recomandat la copii sub 15 ani.

Deoarece conţine lactoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Sarcina şi alăptarea

Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au relevat nici un efect teratogen al risperidonei, însă au fost observate unele efecte toxice indirecte, prolactin- sau SNC-mediate: modificări ale comportamentului în timpul împerecherii şi în timpul alăptării la şobolani.

Siguranţa folosirii medicamentului RISPERIDONĂ în timpul sarcinii nu a fost determinată la om. Ca urmare, în timpul sarcinii RISPERIDONĂ trebuie folosit numai dacă beneficiile terapeutice depăşesc riscurile potenţiale.

În studii la animale s-a dovedit că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s-a demonstrat că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern.

De aceea, femeile tratate cu RISPERIDONĂ nu trebuie să alăpteze.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Risperidona, ca şi orice medicament psihoactiv, poate interfera cu activităţi care necesită concentrare, cum ar fi conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Pacienţii vor fi sfătuiţi să evite aceste activităţi până când nu se stabileşte sensibilitatea individuală la tratamentul cu RISPERIDONĂ.

8. Doze şi mod de administrare

Schizofrenie:

Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare

Când se consideră necesar din punct de vedere medical, este recomandată întreruperea treptată a tratamentului anterior, pe măsură ce se iniţiază tratamentul cu RISPERIDONĂ.

De asemenea, când se consideră necesar din punct de vedere medical, trecerea de la un antipsihotic de depozit la terapia cu RISPERIDONĂ trebuie făcută înlocuind următoarea injectare programată.

Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente.

Adulţi

RISPERIDONĂ poate fi administrat de 1-2 ori pe zi.

Doza iniţială este de 2 mg risperidonă pe zi, administrată oral. În ziua a doua doza poate fi crescută la 4 mg risperidonă. În acest moment doza poate fi menţinută neschimbată sau va fi individualizată, dacă se consideră necesar. Majoritatea pacienţilor răspund optim la doze zilnice între 4 şi 6 mg risperidonă.

La unii pacienţi este posibil să fie necesară o fază mai îndelungată de stabilire a dozei optime, precum şi o doză de atac, respectiv de întreţinere, mai mici.

Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu s-au dovedit a fi superioare ca eficacitate în comparaţie cu dozele mai mici şi pot determina simptome extrapiramidale. Doze mai mari de 10 mg se vor utiliza la anumiţi pacienţi numai dacă beneficiul este mai mare decât riscul potenţial. Deoarece siguranţa în cazul unor doze mai mari de 16 mg pe zi nu a fost evaluată, nu trebuie utilizate doze peste acest nivel.

Atunci când este necesară o sedare suplimentară se poate administra o benzodiazepină împreună cu RISPERIDONĂ.

Vârstnici

Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1-2 mg risperidonă de 2 ori pe zi. RISPERIDONĂ este bine tolerat de pacienţii în vârstă.

La pacienţi cu boli hepatice şi renale: se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg/zi de două ori pe zi.

Această doză poate fi ajustată individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1-2 mg risperidonă de 2 ori pe zi.

Copii

Nu au fost realizate studii privind eficacitatea şi siguranţa administrării risperidonei la copii sub 15 ani.

Tulburări comportamentale la pacienţii cu demenţă

Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi.

Această doză poate fi ajustată individual prin creşteri de câte 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi, la intervale de 2 zile.

Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă este de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Totuşi, unii pacienţi pot necesita doze de până la 1 mg risperidonă de 2 ori pe zi.

După stabilirea dozei eficace, se poate avea în vedere trecerea la administrarea într-o singură doză  zilnică.

Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic şi justificată necesitatea continuării tratamentului.

9. Reacţii adverse

Experienţa clinică amplă bazată pe administrarea pe termen lung, arată că RISPERIDONĂ este în general, bine tolerat.

Adesea reacţiile adverse au fost greu de diferenţiat de simptomele bolii în sine. Evenimentele adverse observate în asociere cu administrarea de RISPERIDONĂ sunt menţionate mai jos:

-frecvente: insomnie, agitaţie, anxietate, cefalee.

Sedarea a fost raportată mai frecvent la copii şi adolescenţi decât la adulţi. In general, sedarea a fost uşoară şi tranzitorie.

– mai puţin frecvente: somnolenţă, oboseală, ameţeli, dificultate în concentrare, constipaţie, dispepsie, greaţă/vărsături, dureri abdominale, vedere înceţoşată, priapism, disfuncţii erectile, tulburări de ejaculare şi ale orgasmului, incontinenţă urinară, angioedem, rinită, erupţii cutanate şi alte reacţii alergice.

RISPERIDONĂ are o tendinţă mai mică de a induce simptome extrapiramidale decât neurolepticele clasice (haloperidolul). Totuşi, în unele cazuri pot să apară următoarele simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipersalivaţie, bradikinezie, acatisie, distonie acută. Aceste reacţii sunt de obicei uşoare şi reversibile după reducerea dozei şi/sau administrarea medicaţiei antiparkinsoniene, dacă este necesar. Tratamentul prelungit şi dozele crescute de risperidonă cresc riscul de apariţiei diskineziei tardive, ireversibilă şi rezistentă la tratament.

Ocazional, după administrarea de RISPERIDONĂ au fost observate hipotensiune ortostatică, tahicardie reflexă sau hipertensiune arterială (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale în utilizare). Au mai fost raportate neutropenii şi/sau trombocitopenii.

–  rare: Ca şi în cazul altor neuroleptice, pot apare cazuri rare de sindrom neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă, alterarea conştienţei şi nivele crescute de creatinfosfokinază, mioglobinurie şi insuficienţă renală acută. În asemenea cazuri, toate medicamentele antipsihotice, inclusiv risperidonă, trebuie întrerupte.

Alte reacţii adverse raportate au fost ocazional următoarele: intoxicaţie cu apă datorată polidipsiei sau sindromului secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (ADH), diskinezie tardivă, modificări ale temperaturii corporale şi convulsii.

RISPERIDONĂ poate induce o creştere dependentă de doză a concentraţiei plasmatice a prolactinei. Sunt posibile următoarele manifestări asociate: galactoree, ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual şi amenoree. În timpul tratamentului cu RISPERIDONĂ au fost observate creştere ponderală (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii specialeîn utilizare), edeme şi creşterea nivelului enzimelor hepatice.

Au fost raportate evenimente adverse cerebrovasculare, inclusiv accidente vasculare cerebrale şi atacuri ischemice tranzitorii la pacienţii trataţi cu RISPERIDONĂ, în special la pacienţii vârstnici şi la cei cu afectare hepatică sau renală severă. (vezi şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale în utilizare).

-foarte rare : în timpul tratamentului cu risperidonă, au fost raportate hiperglicemie şi exacerbări ale diabetului zaharat preexistent (vezi şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale în utilizare).

Ca şi la alte antipsihotice la întreruperea bruscă a tratamentului cu risperidonă au fost raportate reacţii ale sindromului de întrerupere acut, ce includ greaţă, vomă, transpiraţii, insomnie, recurenţa simptome lor psihotice, de aceea se recomandă întreruperea treptată a tratamentului.

10. Supradozaj

Simptome

În general, semnele şi simptomele raportate sunt rezultatul amplificării efectelor farmacologice cunoscute ale medicamentului. Acestea includ ameţeli şi sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială, precum şi simptome extrapiramidale. Au fost raportate cazuri de supradozaj până la 360 mg, dovezile disponibile sugerând o marjă largă de siguranţă. La supradozaj s-au raportat cazuri rare de prelungire a intervalului QT.

În caz de supradozaj acut trebuie luată în considerare implicarea tuturor medicamentelor administrate.

Tratament

Sunt necesare stabilirea şi menţinerea unei căi aeriene libere, precum şi asigurarea oxigenării şi ventilării adecvate. Trebuie avute în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de cărbune activat, concomitent cu un laxativ. Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat şi trebuie să includă monitorizare electrocardiografică continuă în vederea detectării posibilelor aritmii.

Nu există antidot specific pentru RISPERIDONĂ, de aceea trebuie instituite măsuri adecvate pentru susţinerea pacientului. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, cu aport intravenos de fluide şi/sau cu agenţi simpatomimetici. În cazul simptomelor extrapiramidale severe trebuie administrată medicaţie anticolinergică centrală. Supravegherea medicală permanentă şi monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.

11. Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

12. Ambalaj

Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC /Al-PVDCa câte 10 comprimate filmate.