Medicamentul homeopatic

1. Medicamentul homeopatic – Ipoteze referitoare la mecanismul de acţiune 

O problemă în calea acceptării depline a  homeopatiei este aceea că dozele infinitezimale, dincolo de diluţia CH 12 nu mai păstrează nici o urmă din substanţa iniţială. Deşi rezultatele clinice dovedesc efectul remediilor homeopatice, din punct de vedere teoretic, nu s-a gasit încă o explicaţie satisfăcătoare.

Medicamentul homeopatic
Medicamentul homeopatic

Cea mai acceptată şi cea mai des citată este teoria  despre memoria apei, care ar păstra, în urma unor interacţiuni moleculare complexe între solvent şi solvit, in cursul diluărilor şi a potenţărilor succesive, informaţii asupra substanţei solvite.In cursul potenţării, prin mişcarea de agitare pe verticală, moleculele remediului îşi imprimă “amprenta informatică” asupra moleculelor solventului, astfel încât solventul devine la rândul său un transmiţător de informaţie.

La rândul său, memoria apei este explicată cel mai bine prin teoria clatraţilor. Clatratul este o structură de molecule de apă formate în jurul unei molecule solvite, ţinută împreună de legături de hidrogen. Agitarea şi diluarea succesivă a soluţiilor medicamentoase are ca rezultat o soluţie bogată în clatraţi.

Cea mai directă evidenţă a teoriei clatraţilor a fost adusă de Anagnostatos care a măsurat curentul de depolarizare a unor soluţii de Chamomilla.

Curba de depolarizare pentru Chamomilla C30 a fost găsită ca intermediară între cea a tincturii de Chamomilla şi cea a apei, ceea ce sugerează că soluţia de remediu homeopatic conţine mai multe molecule de apă cu mişcare limitată, deci clatraţi mai mulţi decât apa, dar mai puţini decât tinctura mamă.

O altă serie de cercetări, efectuate pe o durată de 10 ani de un colectiv condus de Louis Rey, care a studiat diluţiile ultramoleculare prin termoluminescenţă, comparativ cu apa a ajuns la concluzia că există diferenţe semnificative între apă şi soluţiile homeopatice .

Alte cercetări au adus dovezi asupra acţiunii remediilor homeopatice prin studii in vitro şi in vivo, cum este cazul studiului efectuat de Doutremepuich, asupra efectelor diluţiilor înalte de aspirină asupra procesului de trombozare. S-a observat că aspirina CH15 frânează eliberarea parietală de prostacicline a căror acţiune fiziologică este aceea de a inhiba funcţia plachetară.

S-a mai constatat că dozele ponderale de aspirină (100 mg/kg) au efect net antitrombotic, iar dozele ultramoleculare au un efect invers, de creştere a agregării plachetare, fiind trombogene.

Studiile clinice confirmă la rândul lor eficienţa remediilor homeopatice, unul dintre ele şi cel mai recent fiind studiul prospectiv, multicentric de tip cohortă, efectuat la Universitatea Charite din Berlin, începând cu 2006, pe 3981 pacienţi care au solicitat tratament homeopatic. Rezultatele descrise la două subgrupe din acest studiu, referitoare la copiii cu eczemă atopică şi la adulţii cu psoriazis conduc la concluzia că homeopatia este extrem de eficientă în tratamentul afecţiunilor mai sus menţionate.

Acest studiu, precum şi multe altele, vine să confirme efectul cât se poate de real şi de “palpabil” al medicamentelor homeopatice, dar cu toate acestea, ramân şi multe voci care neagă evidenţa şi  continuă să acuze homeopatia de efect placebo. Aceşti sceptici preferă să lege efectul medicamentelor numai de prezenţa dozelor ponderale, prin simplul fapt că este mai simplu să negi ce este nou şi oarecum incomod, dar dovezile continuă sa vină şi evidenţa va trebui acceptată.

2. Medicamentul homeopatic si proporţia apei în organismul uman

Organismul uman este alcătuit din apă în proporţie de 70%, procent care variază în funcţie de vârstă. Spre exemplu, organismul unui nou-născut este alcătuit din apă în proporţie de 80%, iar la vârsta de 60 de ani proporţia se reduce la 60%. Când cantitatea de apă din organismul uman scade sub 50%, acesta îşi încetează existenţa.

Dat fiind că apa reprezintă cea mai mare parte din organismul uman, putem afirma că suntem, înainte de toate, apă. Din acest punct de vedere, putem înţelege mai bine de ce mesajul informaţional al apei este extrem de important pentru starea de sănătate sau de boală.

Importanţa apei a fost subliniată  de dr. Masaru Emoto, absolvent al Universităţii din Yokohama, doctor în medicină alternativă, în cărţile sale, « Mesajele ascunse din apă » şi « Forma iubirii ». El a dovedit existenţa memoriei apei prin fotografia de mare viteză, descoperind că apa îngheţată formează cristale de anumite forme, în funcţie de  modificările din mediul înconjurător. Cărţile sale ne prezintă o colecţie impresionantă de fotografii ale cristalelor produse de apă, confirmându-i afirmaţiile.

3. Medicamentul homeopatic (remediul) constituţional şi  medicamentul de organ

Medicamentul homeopatic se alege în general, în conformitate cu ansamblul simptomelor omului bolnav şi primeşte în acest caz denumirea de remediu constituţional.

Remediul constituţional semnifică substanţa medicamentoasă care acoperă totalitatea simptomelor unui pacient (mentale, fizice şi emoţionale), precum şi personalitatea lui.

In anumite situaţii (boli severe), care au afectat profund economia organismului şi au produs leziuni organice, principiul totalităţii scade în importanţă, pe primul loc trecând simptomele aflate în legatură cu organele afectate. In aceste cazuri, se preferă remediile cu afinitate de organ (denumite remedii de organ) care acţionează de elecţie la nivelul zonelor afectate.

4. Medicamentul homeopatic simptomatic

In cazurile depăşite din punct de vedere terapeutic, sau în cazurile în care nu dorim să apelăm la calităţile curative ale remediilor homeopatice, bazate pe similitudinea cu ansamblul de simptome sau pe afinitatea de organ, putem să prescriem medicamente simptomatice (bazate pe similitudinea cu un grup de simptome locale), la fel de eficiente ca şi cele alopatice, dar lipsite de toxicitate, spre deosebire de acestea

5. Medicamentul homeopatic de drenaj sau canalizare

Sunt autori (Nibel) care consideră că în anumite cazuri, este necesar să se recurgă la eliminarea unor toxine din organism pentru obţinerea unui efect adjuvant în tratamentul tumorilor.  Printre medicamentele de drenaj propuse de Nibel, se numără Chelidonium, Crataegus, Hydrastis, China, Scrofularia nodosa, în doze joase sau tincturi, în alte cazuri. Taraxacum, Chelidonium, Carduus marianus şi Cholesterinum acţionează ca remedii de drenaj pentru ficat.

Din practică, se constată că pacienţii suportă mult mai bine şedinţele de chimioterapie, folosind concomitent administrarea unui drenor hepatic complex, ce conţine diluţii joase (CH4) de Chelidonium, Taraxacum si Carduus Marianus, Solidago şi Berberis, plante cunoscute ca protectoare hepatice.

Se remarcă faptul că în homeopatie se acordă mare atenţie detaliilor care personalizează fiecare caz în parte, motiv perntru care remediile homeopate se indică cu mai mare grijă, după o anamneză extrem de minuţioasă, ce presupune un număr  mai mare de întrebări faţă de medicina clasică. De aceea, tratamentele homeopatice nu pot fi prescrise de cei care nu au pregătirea necesară, dar nu pentru că ar fi periculoase sau toxice, ci pentru că diagnosticul de remediu este extrem de laborios şi dacă remediul nu a fost corect indicat, fiind administrat în doze extrem de mici (infinitezimale), nu va acţiona deloc.

Autor: Dr. Ileana Rindasu
Medic medicina fizica, competenta in homeopatie
Cabinet homeopatie “Dr. Ileana Rindasu”
www.homeopatie-ileanarindasu.ro