Sinuzita bacteriana cronica

Sinuzita bacteriana cronica se caracterizeaza prin simptome de inflamatie sinusala ce persista timp de 3 luni sau mai mult. Majoritatea
expertilor sunt de parere ca aceasta afectiune este determinata de disfunctia stratului mucociliar, mai degraba ca rezultat al infectiilor repetate din antecedente, decât ca rezultat al persistentei infectiei bacteriene. Pacientii acuza senzatie constanta de tensiune în sinusuri, congestie nazala si drenaj postnazal, în special matinal. Temperatura ≥38oC (100,5oF) este rar întâlnita si poate semnaliza o infectie bacteriana acuta supraadaugata. Multi pacienti semnaleaza de asemenea o modificare a secretiilor nazale (care devin groase si verzi) cu exacerbari acute.

Diagnostic sinuzita bacteriana cronica

TC sinusala trebuie utilizata în toate cazurile de sinuzita bacteriana cronica pentru determinarea gradului de extindere a bolii si pentru excluderea altor diagnostice, cum ar fi o tumora obstruanta sau un proces granulomatos. Pacientii trebuie, de asemenea, examinati pentru depistarea alergiilor si imunodeficientelor (de exemplu, hipogamaglobulinemia). Este esentiala examinarea de catre un otorinolaringolog, deoarece el va putea obtine informatii suplimentare prin intermediul unui examen endoscopic nazal. Interventiile chirurgicale, realizate de obicei în prezent pe cale endoscopica, pot fi necesare pentru corectarea blocajului orificiilor sinusale. Acest blocaj se produce cel mai adesea în complexul osteomeatal care dreneaza sinusurile maxilare, frontale … Citeste tot aticolul

Sinuzita bacteriana acuta

Sinuzita se produce în principal prin obturarea orificiilor sinusale datorita edemului mucoasei.

Sinusurile paranazale sunt cavitati aerate situate în interiorul oaselor fetei, care se dezvolta ca anexe ale cavitatii nazale si comunica cu aceasta pe tot parcursul vietii. Sinusurile maxilare si etmoidale sunt prezente de la nastere; sinusurile frontale si sfenoidale se dezvolta dupa vârsta de 2 si respectiv 7 ani. Ca si fosele nazale, sinusurile sunt captusite cu epiteliu de tip respirator care include celule producatoare de mucus si celule ciliate. Patura de mucus este împinsa catre orificiile sinusurilor (ostia) cu o viteza de pâna la 1cm/min prin miscarile cililor.  Cresterea duratei transportului mucocililar sau – si mai important – obstruarea orificiilor poate duce la retentia secretiilor si sinuzita.

Sinuzita maxilara, cea mai frecventa forma, este urmata ca incidenta de sinuzitele etmoidale, frontale si sfenoidale. Cauza cea mai frecventa a sinuzitelor este reprezentata de o infectie virala a tractului respirator superior, desi doar aproximativ 0,5% din aceste infectii se complica cu sinuzite bacteriene acute clinic manifeste. Infectiile virale ale tractului respirator superior de asemenea maresc cantitatea de mucus produsa si pot deteriora celulele ciliate, crescând în acest fel durata transportului mucusului.

Rinitele alergice sunt o alta cauza frecventa a … Citeste tot aticolul

Hematuria

Hematuria, definită prin prezenţa sângelui în urină este un semn de boală care adesea devine simptom relevant pentru o serie de afecţiuni severe urologice, nu rareori tumorale.

În faţa unei hematurii se pun două probleme esenţiale de elucidat:

afirmarea hematuriei

depistarea cauzei hematuriei

Hematurii cu etiologie evidentă sau deja cunoscută:

1. Hematurii ce apar la bolnavi trataţi şi urmăriţi pentru o afecţiune urologică deja cunoscută. Aceasta hematurie denumita de Marion “episodică”, poate modifica decizia terapeutică.

2. Hematurii care survin in cadrul unor afecţiuni medicale:

– boli hemoragipare (purpura, leucemie, etc.)

– boli infecţioase: rujeola, scarlatina, febra tifoidă ori streptococii faringo-amigdaliene capabile să genereze glomerulonefrită acută.

– supradozaj terapeutic cu anticoagulante, antitrombinice (trebuie să ţinem cont însă că o leziune urologică latentă poate sângera sub tratament anticoagulant).

– boli cardio-vasculare:

– embolii de arteră renală,

– maladia Osler,

– periarterita nodoasă.

3. Hematurii traumatice

– în cursul accidentelor unde impactul traumatismului sugerează originea hematuriei cu excepţia politraumatizaţilor unde nu putem fi siguri clinic asupra sediului sângerării. De regulă traumatismele lombare generează hematurii totale prin ruptura traumatică a rinichiului, iar fracturile şi traumatismele de bazin hematurie prin ruptură sau contuzie vezicală.

– hematurii după manevre endoscopice

– … Citeste tot aticolul