Dermatita atopica

Dermatita atopica – este expresia cutanata a terenului atopic, caracterizat la pâna la 70% din pacienti de antecedente familiale de astm, febra fânului sau dermatita. S-a estimat ca aproximativ 20% din copii vor manifesta o forma oarecare de eczema atopica.

1. Dermatita atopica – Manifestari

Aspectul clinic variaza adesea cu vârsta. Modelul infantil este caracterizat de pete inflamatorii zemuinde si placi crustoase ce apar pe fata, gât, suprafete de extensie si inghinal. Forma copilului mare similara cu a adolescentului este marcata de dermatita pielii flexurale, în special în fosele antecubitale si poplitee. Dermatita atopica se poate vindeca spontan la adulti, dar va persista în viata adulta la mai mult de jumatate din indivizii afectati în copilarie. Distributia leziunilor poate fi similara ca a celor ce apar la copii. Totusi, adultii afectati de dermatita atopica au frecvent boala localizata, manifestata ca eczema sau ca lichen simplex chronicus.
Pruritul este o caracteristica importanta a dermatitei atopice si multe din modificarile cutanate ale pacientilor afectati sunt secundare frecarii si scarpinatului. Alte stigmate de dermatita atopica sunt paloarea periorala, un pliu cutanat sub pleoapa inferioara (linia Dennie), desen palmar accentuat si incidenta crescuta a infectiei cutanate, în special cu Staphylococcus aureus. Indivizii atopici au adesea pielea uscata, pruriginoasa,
anomalii ale raspunsului vascular cutanat si, în unele cazuri, niveluri crescute de lgE seric.

2. Criterii clinice pentru diagnosticul dermatitei atopice

1. Prurit si grataj
2. Evolutia marcata de exacerbari si remisiuni
3. Leziuni tipice de dermatita eczematoasa
4. Antecedente personale sau familiale de atopie (astm, rinita alergica, alergii alimentare sau eczema)
5. Evolutie clinica durând mai mult de 6 saptamâni

3. Dermatita atopica – Tratament

Terapia dermatitei atopice trebuie bazata pe evitarea iritantilor cutanati, hidratarea cutanata adecvata, utilizarea judicioasa a glucocorticoizilor topici de potenta mica sau medie si tratamentul prompt al leziunilor cutanate infectate secundar.
Cei mai frecventi iritanti sunt sapunurile si apa fierbinte. Pacientii trebuie instruiti sa faca baie utilizând apa calda, nu fierbinte, si sa limiteze utilizarea sapunurilor. Imediat dupa baie, pielea trebuie lubrifiata cu un glucocorticoid topic de potenta mica sau medie, sub forma de crema sau
unguent. Leziunile crustoase si zemuinde trebuie tratate cu antibiotice sistemice cu activitate împotriva Staph. aureus, deoarece infectia secundara exacerbeaza deseori eczema. Rolul alergenilor alimentari în dermatita atopica este controversat, dar exista putine dovezi ca joaca vreun rol, exceptând
copilaria  Controlul pruritului este esential pentru tratament, deoarece eczema atopica reprezinta deseori „o mâncarime care erupe“.
Antihistaminicele sunt utile pentru a controla pruritul care însoteste eczema, dar sedarea le poate limita utilitatea. Spre deosebire de urticarie, antihistaminicele non-sedative sunt de folos limitat deoarece eficacitatea antihistaminicelor în tratamentul pruritului asociat dermatitei atopice este legata în mod primar de efectele lor sedative în opozitie cu orice actiune specifica pe caile mediate de histamina.
Tratamentul cu glucocorticoizi sistemici trebuie limitat la exacerbari grave ce nu raspund la tratament topic conservator.
La pacientul cu eczema atopica cronica, tratamentul cu glucocorticoizi sistemici va vindeca în general pielea doar pentru scurt timp, dar întreruperea terapiei sistemice va fi însotita invariabil de reaparitia, daca nu de agravarea dermatitei. Pacientilor care nu raspund la terapii conventionale trebuie sa li se evalueze oportunitatea unei testari epicutane pentru a elimina posibilitatea unei dermatite alergice de contact. În cazuri rare, dermatita atopica severa ce nu se remite poate necesita terapie imunosupresoare sistemica, dar aceasta trebuie utilizata cu precautie extrema.