Adenom pleomorf

Adenom pleomorf – este cea mai frecventă tumoră a glandelor salivare. Apare la orice vârstă, mai ales în decadele a 5-a și a 6-a de viață. Localizarea cea mai des întâlnită este la nivelul glandei parotide, dezvoltându-se de obicei în lobul superficial sau polul inferior al glandei. Aproximativ 10% din adenoamele pleomorfe parotidiene își au originea în lobul profund.

Adenom pleomorf
Adenom pleomorf

Clinic, adenomul pleomorf se prezintă sub forma unei tumori ferme, mobile, bine delimitate, cu formă neregulată și suprafață boselată, cu dimensiuni variate.

Majoritatea adenoamelor pleomorfe se găsesc în una dintre glandele salivare, cum ar fi glanda parotidă sau submandibulară. Adenoamele pleomorfe pot începe, de asemenea, într-una dintre glandele salivare minore situate în întreaga gură. Rar, adenomul pleomorf poate fi găsit și în piele, cavitatea nazală, căile respiratorii mari și plămâni.

1. Macroscopic
Parotida prezintă un aspect lobulat, culoare galben-cenuşie, evidenţiindu-se o formaţiune tumorală bine delimitată, încapsulată, cu diametru de aproximativ 2-5 cm. Tumora are formă rotundă, suprafaţă netedă sau boselată şi consistenţă neomogenă; pe secţiune, are culoare albicioasă, cu zone de aspect condroid sau osteoid şi cu zone cu aspect gelatinos.

2. Microscopic: preparat colorat H.E.
3. Diagnostic histologic: Parotidă, ţesut glandular cu acini seroşi.
4. Diagnostic histopatologic: Adenom pleomorf
Proliferarea tumorală se face pe două componente:
1. Componenta  epitelială, cu celule proliferare de celule cu citoplasmă bazofilă, dispuse în plaje, cordoane sau structuri glandulare sau tubulare, ce conţin un produs de secreţie acidofil. Celulele epiteliale proliferate sunt însoţite de celule mioepiteliale de talie mică, cu nuclei alungiţi, tahicromatici, cu densitate mare şi dispoziţie compactă.
2. Componenta conjunctivă, cu zone fibroase (cu fibre conjunctive şi celule fusiforme), zone mixoide (cu celule stelate, rare, răspândite într-o substanţă amorfă, slab bazofilă), zone condroide şi zone osteoide.

5. Diagnosticul diferential se face cu:
– adenoame simple ale glandelor salivare (fără proliferare pe linia conjunctivă);
tumori conjunctive ca fibroame, condroame, osteoame (fără proliferare epitelială).