Argofan 75 SR 75 mg / 150 SR 150 mg comprimate cu eliberare prelungita

Argofan 75 SR 75 mg / 150 SR 150 mg comprimate cu eliberare prelungita (Venlafaxina)

Ce găsiţi în acest prospect:

1. Ce este Argofan şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Argofan
3. Cum să luaţi Argofan
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Argofan
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1. CE ESTE ARGOFAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ 

Argofan face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (INRS). Acest grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia şi alte probleme, cum sunt tulburările anxioase. Se consideră că persoanele care suferă de depresie şi/sau anxietate au niveluri mai mici de serotonină şi noradrenalină (norepinefrină) în creier. Modul de acţiune al antidepresivelor nu este pe deplin înţeles, dar ele pot fi benefice prin creşterea nivelurilor de serotonină şi noradrenalină din creier.

Argofan este un tratament destinat adulţilor cu depresie. Argofan este totodată şi un tratament destinat adulţilor cu următoarele tulburări de anxietate: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (teamă faţă de situaţiile sociale sau evitarea acestora) şi tulburare de panică (atacuri de panică).
Tratamentul corespunzător al depresiei sau al tulburărilor de anxietate este important pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine. Dacă acestea nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă şi mai greu de tratat.

2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI ARGOFAN 

Nu luaţi Argofan

– Dacă sunteţi alergic la venlafaxină sau la oricare dintre celelalte componente ale Argofan.
– Dacă luaţi sau aţi luat, în ultimele 14 zile, oricare din medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt utilizate pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Luarea IMAO ireversibili concomitent cu alte medicamente, inclusiv Argofan, poate cauza reacţii adverse grave sau chiar care pot pune viaţa în pericol. De asemenea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile după ce încetaţi să mai luaţi Argofan înainte de a lua orice IMAO (vezi şi pct. „Sindromul serotoninergic” şi „Utilizarea altor medicamente”).

Aveţi grijă deosebită când luaţi Argofan

– Dacă luaţi alte medicamente care, luate concomitent cu Argofan, poate creşte riscul de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi pct. „Utilizarea altor medicamente”)
– Dacă aveţi probleme oculare, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
– Dacă aţi avut hipertensiune arterială.
– Dacă aţi avut probleme cu inima.
– Dacă aţi avut convulsii (accese convulsive).
– Dacă aţi avut niveluri prea mici de sodiu în sânge (hiponatremie).
– Dacă aveţi tendinţa de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (istoric de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot creşte riscul de sângerare.
– Dacă nivelurile colesterolului dumneavoastră cresc.
– Dacă aţi avut în trecut manie sau tulburare bipolară (stare de supraexcitare sau euforie) sau dacă cineva din familia dumneavoastră a avut asemenea probleme.
– Dacă aţi avut un comportament agresiv.

Argofan poate cauza o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat.
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă vi se întâmplă acest lucru.
Dacă oricare din cele de mai sus vi se aplică, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Argofan.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.

Sunteţi mai înclinat spre astfel de idei:

– Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.
– Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără.

Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.

Gură uscată

Au fost înregistrate cazuri de gură uscată la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină. Aceasta poate creşte riscul apariţiei cariilor. Prin urmare, trebuie să acordaţi o importanţă deosebită igienei dentare.

Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

În mod normal, Argofan nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârste sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacţii adverse, cum sunt tentativele de sinucidere, gândurile de sinucidere şi comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie Argofan la pacienţi cu vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Argofan la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi vreţi să discutaţi acest lucru, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare din simptomele prezentate mai sus apar sau se agravează la pacienţi cu vârste sub 18 ani care iau Argofan. De asemenea, în acest grup de vârstă nu  3 au fost încă demonstrate efectele de siguranţă pe termen lung ale Argofan privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.

Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Medicul dumneavoastră este cel care va decide dacă puteţi lua Argofan împreună cu alte medicamente.

Nu începeţi şi nu încetaţi să luaţi alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate naturale sau din plante, înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

– Inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO: Vezi pct. „Înainte să luaţi Argofan”)
– Sindromul serotoninergic:

Sindromul serotoninergic, o problemă care poate pune în pericol viaţa (vezi punctul „Reacţii adverse posibile”), poate apărea în cursul tratamentului cu venlafaxină, în special dacă aceasta este luată cu alte medicamente. Exemple de asemenea medicamente includ:

– Triptani (utilizaţi pentru migrenă)
– Medicamente pentru tratarea depresiei, de exemplu INRS, ISRS, triciclice sau medicamente care conţin litiu
– Medicamente care conţin linezolid, un antibiotic (utilizat pentru tratarea infecţiilor)
– Medicamente care conţin moclobemidă, un IMAO reversibil (utilizat pentru tratarea depresiei)
– Medicamente care conţin sibutramină (utilizată pentru scăderea în greutate)
– Medicamente care conţin tramadol (un medicament împotriva durerii)
– Produse care conţin sunătoare (numită şi Hypericum perforatum, un preparat din plante utilizat în tratamentul depresiilor uşoare)
– Produse care conţin triptofan (utilizate pentru tratarea problemelor cu somnul şi a depresiei)

Semnele şi simptomele sindromului serotoninergic pot include o combinaţie a următoarelor: nelinişte, halucinaţii, pierderea coordonării, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corporale, modificări rapide ale tensiunii arteriale, exagerarea reflexelor, diaree, comă, greaţă, vărsături. Dacă credeţi că suferiţi de sindrom serotoninergic solicitaţi imediat asistenţă medicală.

De asemenea, medicamentele de mai jos pot interacţiona cu Argofan şi trebuie utilizate cu precauţie. În mod deosebit, este important să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi medicamente care conţin:

– Ketoconazol (un medicament antifungic)
– Haloperidol sau risperidonă (pentru tratarea problemelor de ordin psihiatric)
– Metoprolol (un betablocant destinat tratamentului hipertensiunii arteriale şi problemelor de inimă)

Utilizarea Argofan cu alimente şi băuturi

Argofan trebuie luat cu alimente (vezi pct. 3 „CUM SĂ LUAŢI ARGOFAN”).
Trebuie să evitaţi consumul de alcool pe perioada cât luaţi Argofan.

Sarcina şi alăptarea

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau dacă încercaţi să rămâneţi gravidă. Trebuie să folosiţi Argofan numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră beneficiile potenţiale şi potenţialele riscuri pentru copilul dumneavoastră nenăscut.
Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul dumneavoastră ştiu că urmaţi tratamentul cu Argofan. Dacă sunt utilizate în timpul sarcinii, medicamentele similare (ISRS) pot creşte riscul unei afecţiuni grave la nou-născut. Manifestặrile clinice apar, de obicei, în timpul primelor 24 de ore de la naşterea copilului. Alimentaţia dificilặ si problemele cu respiraţia sunt manifestặrii ale unei afecţiuni numită hipertensiune pulmonară persistentă la nou-născut (HTPP) caracterizată prin respiraţie rapidă şi colorarea vineţie a pielii copilului. În cazul în care copilului dumneavoastră i se întâmplă acest lucru, trebuie să vă adresaţi imediat moaşei şi/sau medicului dumneavoastră.
Argofan trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Prin urmare, trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră iar acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi alăptarea sau tratamentul cu Argofan.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât după ce deveniţi conştient de modul în care vă afectează Argofan.

3. CUM SĂ LUAŢI ARGOFAN

Utilizaţi întotdeauna Argofan exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza uzuală iniţială recomandată pentru tratamentul depresiei, tulburării anxioase generalizate şi a tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. Doza poate fi crescută treptat de către medicul dumneavoastră, după necesităţi, până la o doză maximă de 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmaţi tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37,5 mg), apoi va creşte doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă socială şi tulburarea de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Argofan aproximativ la aceeaşi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, şi nu trebuie, zdrobite, mestecate sau dizolvate.

Argofan trebuie luat împreună cu alimente.

Dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii discutaţi cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveţi nevoie de o doză diferită de Argofan.
Nu încetaţi să luaţi Argofan fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră (vezi pct. „Dacă încetaţi să luaţi Argofan”).

Dacă luaţi mai mult Argofan decât trebuie

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă aţi luat o cantitate de Argofan mai mare decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include bătăi rapide ale inimii, modificări ale stării de alertă (mergând de la somnolenţă la comă), vedere înceţoşată, convulsii sau crize convulsive şi vărsături.

Dacă uitaţi să luaţi Argofan

În cazul în care aţi uitat o doză, luaţi-o deîndată ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este timpul să luaţi următoarea doză, nu mai luaţi doza uitată şi luaţi numai o singură doză, ca de obicei. Nu luaţi o cantitate zilnică de Argofan mai mare decât cea care v-a fost prescrisă pentru o zi.

Dacă încetaţi să luaţi Argofan

Chiar dacă vă simţiţi mai bine, nu încetaţi să luaţi tratamentul şi nu reduceţi doza fără a fi sfătuit în acest sens de către medicul dumneavoastră. Atunci când medicul dumneavoastră va considera că nu mai aveţi nevoie de tratamentul cu Argofan, vă va cere să reduceţi treptat doza până la oprirea completă a tratamentului. Se ştie că la oprirea tratamentului cu Argofan apar reacţii adverse, în special atunci când tratamentul cu Argofan este oprit brusc sau doza este redusă prea rapid. Unii pacienţi pot avea simptome cum sunt oboseală, vertij, ameţeală, dureri de cap, insomnie, coşmaruri, gură uscată, pierderea apetitului alimentar, greaţă, diaree, nervozitate, agitaţie, confuzie, zgomote în urechi, senzaţie de furnicături sau, rareori, de şoc electric, slăbiciune, transpiraţii, convulsii sau simptome de tip gripal.
Medicul dumneavoastră vă va sfătui cu privire la felul cum trebuie să opriţi treptat tratamentul cu Argofan.
Dacă aveţi oricare din aceste simptome sau oricare alte simptome supărătoare, cereţi sfatul medicului dumneavoastră.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE 

Ca toate medicamentele, Argofan poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii alergice

În cazul în care intervine vreunul din evenimentele de mai jos, nu mai luaţi Argofan. Spuneţi imediat medicului sau mergeţi la serviciul de urgenţă al celui mai apropiat spital:

– Apăsare în piept, respiraţie şuierătoare, dificultăţi de înghiţire sau de respiraţie
– Tumefierea feţei, gâtului, mâinilor sau picioarelor
– Stare de nervozitate sau anxietate, ameţeală, senzaţie de palpitaţii, înroşire bruscă a pielii şi/sau senzaţie de încălzire
– Erupţii grave pe piele, mâncărime sau urticarie (zone ridicate de piele, înroşite sau palide, care adeseori dau senzaţie de mâncărime)

Reacţii adverse grave

Dacă observaţi semne ale oricăreia dintre următoarele reacţii, aţi putea avea nevoie de asistenţă medicală de urgenţă:

– Probleme cu inima, cum sunt bătăi de inimă rapide sau neregulate, creşterea tensiunii arteriale
– Probleme cu ochii, cum sunt vedere înceţoşată, pupile dilatate
-Probleme cu nervii cum sunt ameţeală, furnicături, tulburări de mobilitate, convulsii sau crize convulsive.
– Probleme de ordin psihic cum sunt hiperactivitate şi euforie
– Probleme date de oprirea tratamentului (vezi pct. „CUM SĂ LUAŢI ARGOFAN”, „Dacă încetaţi să luaţi Argofan”).

Lista completă a reacţiilor adverse
Foarte frecvente Afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente Afectează 1 până la 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente Afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000
Rare Afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000
Cu frecvenţă necunoscută

Frecvenţa nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile

–  Tulburări ale sângelui

Mai puţin frecvente: vânătăi; scaune (fecale) negre de culoarea şi consistenţa gudronului sau sânge în scaun, care pot fi un semn de sângerare internă
Cu frecvenţă necunoscută: reducerea numărului de plachete sanguine, ceea ce generează un risc crescut de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor; tulburări sanguine care pot genera un risc crescut de infecţie

– Tulburări de metabolism/nutriţie

Frecvente: scădere în greutate, creşterea valorii colesterolului
Mai puţin frecvente: creştere în greutate
Cu frecvenţă necunoscută: modificări minore ale valorilor enzimelor hepatice în sânge; scăderea valorilor de sodiu în sânge; mâncărimi, îngălbenirea pielii sau ochilor, urină de culoare închisă sau simptome de tip gripal, toate acestea putând fi simptome ale inflamaţiei ficatului (hepatită); stare de confuzie, acumulare excesivă de apă în organism (sindrom cunoscut şi sub denumirea de SIADH); producţie anormală de lapte

– Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente: gură uscată; dureri de cap
Frecvente: vise anormale; scăderea libidoului; ameţeală; creşterea tonusului muscular; insomnie; nervozitate; furnicături; sedare; tremor; confuzie; senzaţia de separare (sau detaşare) de propria persoană şi de realitate
Mai puţin frecvente: lipsa sentimentelor sau emoţiilor; halucinaţii; mişcări involuntare ale muşchilor; agitaţie; tulburări de coordonare şi echilibru
Rare: o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat; convulsii sau crize convulsive; stare de supraexcitare sau de euforie
Cu frecvenţă necunoscută: temperatură mare asociată cu rigiditate musculară, confuzie sau agitaţie şi transpiraţii, precum şi mişcări spastice ale muşchilor, care nu pot fi controlate – toate acestea pot reprezenta simptomele unor stări grave cunoscută sub numele de sindrom neuroleptic malign; stare de euforie, somnolenţă, mişcări rapide susţinute ale ochilor, stângăcie în mişcări, stare de nelinişte, senzaţie de beţie, transpiraţii sau rigiditate musculară, care reprezintă simptomele sindromului serotoninergic; stare de dezorientare şi confuzie, adesea însoţită de halucinaţii (delir); rigiditate, spasme şi mişcări involuntare ale muşchilor; gânduri de a vă face rău singur sau a vă lua viaţa

– Tulburări ale văzului şi auzului

Frecvente: vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: alterarea simţului gustativ; zgomote în urechi (tinitus)
Cu frecvenţă necunoscută: dureri oculare severe şi scăderea sau înceţoşarea vederii

– Tulburări cardiace şi circulatorii

Frecvente: creşterea tensiunii arteriale; înroşirea feţei; palpitaţii
Mai puţin frecvente: senzaţie de ameţeală (în special atunci când vă ridicaţi prea repede în picioare), leşin, bătăi de inimă rapide
Cu frecvenţă necunoscută: scăderea tensiuni arteriale; bătăi de inimă anormale, rapide sau neregulate, care pot conduce la leşin

– Tulburări de respiraţie

Frecvente: căscat
Cu frecvenţă necunoscută: tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură mare, care reprezintă simptome de inflamaţie a plămânilor, asociate cu o creştere a numărului celulelor albe în sânge (eozinofilie pulmonară)

– Tulburări digestive

Foarte frecvente: greaţă
Frecvente: scăderea apetitului alimentar; constipaţie; vărsături
Mai puţin frecvente: scrâşnirea dinţilor; diaree
Cu frecvenţă necunoscută: durere severă de abdomen sau de spate (care poate indica o problemă gravă a intestinului, ficatului sau pancreasului)

– Afecţiuni ale pielii

Foarte frecvente: transpiraţii (inclusiv transpiraţii nocturne)
Mai puţin frecvente: erupţii trecătoare pe piele, cădere anormală a părului
Cu frecvenţă necunoscută: erupţii pe piele care pot conduce la apariţia de băşici şi  descuamarea severă a pielii; mâncărimi; erupţii uşoare pe piele

– Tulburări ale muşchilor

Cu frecvenţă necunoscută: durere, sensibilitate sau slăbiciune inexplicabile la nivelul muşchilor (rabdomioliză)

– Tulburări ale sistemului urinar

Frecvente: dificultăţi la urinat; creşterea frecvenţei de urinare
Mai puţin frecvente: incapacitatea de a urina

– Tulburări de reproducere şi sexuale

Frecvente: anomalii de ejaculare/orgasm (la bărbaţi); lipsa orgasmului; disfuncţie erectilă (impotenţă); tulburări menstruale cum sunt sângerări crescute sau creşterea iregularităţii sângerărilor
Mai puţin frecvente: anomalii ale orgasmului (la femei)

– Tulburări generale

Frecvente: slăbiciune (astenie); frisoane
Mai puţin frecvente: sensibilitate la lumina solară
Cu frecvenţă necunoscută: umflarea feţei sau limbii, respiraţie grea sau dificilă, adeseori însoţite de erupţii pe piele (aceasta poate fi o reacţie alergică gravă)

Uneori, Argofan provoacă reacţii adverse de care este posibil să nu fiţi conştient, cum sunt creşteri ale tensiunii arteriale sau bătăi anormale ale inimii, modificări uşoare ale valorilor sanguine ale enzimelor hepatice, sodiului şi colesterolului. Mai rar, Argofan poate reduce funcţia plachetelor sanguine din sângele dumneavoastră, ceea ce conduce la o creştere a riscului de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor.
Prin urmare, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande să faceţi din când în când analize de sânge, în special dacă aţi luat Argofan o perioadă îndelungată.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTRAZĂ ARGOFAN 

A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor.
Nu utilizaţi Argofan după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE 

Ce conţine Argofan SR

Substanţa activă este venlafaxina (sub formă de clorhidrat de venlafaxină) 75 mg sau 150 mg per comprimat cu eliberare prelungită.
Celelalte componente sunt: hipromeloză, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil (1:1) dispersie 30%, acetiltrietilcitrat, talc.

Cum arată Argofan SR şi conţinutul ambalajului

Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul de 10 mm  8
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametrul 11 mm
Ambalajul conţine 30 comprimate (3 x 10 comprimate), 60 comprimate (6 x10 comprimate) sau 100 comprimate (10 x 10 comprimate)
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.