Litiaza urinara

Litiaza renala.Tratament.

Prin litiaza urinara se înţelege ansamblul de manifestãri clinice legate de prezenţa calculilor in cãile urinare (calice, bazinet, vezicã urinarã sau uretrã).

Litiaza urinara, deşi frecventã are adesea etiologia incertã, fiind cunoscuţi însã unii factori favorizanţi: bolile metabolice, stazã şi infecţia urinarã.

Chimia calculilor

Din punct de vedere chimic, calculii pot fi:

1. Calculi minerali:

  • oxalatul de calciu (80%), mono-hidrat, sau dihidrat, radioopac
  • fosfaţii de calciu sunt radioopaci lamelari în straturi concentrice.
  • fosfaţii amoniaco- magnezieni care sunt radioopaci şi se dezvoltã în urinã alcalinã infectatã cu germeni ureazici (Proteus, Klebsiela, etc.)

2. Calculi organici:

  • de acid uric pur (radiotransparent), sau impur fiind amestecaţi cu oxalatul de calciu (semiradiopaci)
  • de cistinã care sunt foarte rari dar şi de gravitate mare fiind aproape întotdeauna puri şi foarte puţin opaci.

Geneza calculilor

Majoritatea calculilor se formeazã datoritã procesului de cristalizare pe o micro-particulã proteicã şi polizaharidicã, existentã în stare fixã în rinichi şi în stare liberã la nivelul vezicii urinare şi rareori în rinichi (litiazamoale).

  • La nivelul rinichiului, aceste micro-particule sunt secretate în exces la cei litiazici de celule tubulare, geneza calculilor începând la nivelul vârfului ansei Henle.
  • La nivelul vezicii urinare, calculii se formeazã pe microparticule libere secretate de uroteliu în geneza cãrora, staza urinarã este factorul principal.

Consecinţele anatomo-patologice – litiza urinara

Consecinţele prezenţei calculului în rinichi pot fi:

  • infecţia urinarã, deoarece calculul constituie pol de atracţie pentru bacteriile din urinã. Calculii încorporeazã bacterii în masa lor fapt pentru care infecţia urinarã nu poate fi anihilatã decât dupã îndepãrtarea acestora chirurgical, endoscopic sau extracorporeal (ESWL).
  • obstrucţia care induce supraiacent hiperpresiune şi dilataţie, uneori chiar urmatã de rupturã spontanã de cãi urinare; ea accentueazã infecţia urinarã şi reduce treptat grosimea parenchimului renal (indice parenchimatos diminuat);
  • infecţia şi obstrucţia favorizeazã apariţia pielonefritei acute obstuctive care netratatã la timp induce septicemie şi şoc endotoxinic. În cazul în care dezobstucţia şi/sau drenajul urinar supraiacent obstacolului întârzie, poate apare decesul. Deasemenea poate apare pionefroza litiazicã stare în care rinichiul este complet distrus morfologic şi funcţional.
  • iritaţia cronicã realizatã prin calcul poate induce metaplazie malpighianã care în scurt timp poate degenera în cancer epidermoid de tract urinar superior.

Semne clinice – Litiaza urinara

  1. Durerea cu localizare renalã, ureteralã (înaltã, mijlocie sau inferioarã), vezicalã sau uretralã este simptomul cel mai obişnuit. Colica renalã litiazicã apare ori de câte ori calculul obstrueazã ureterul sau joncţiunea pielo-ureteralã; durerea în colica renalã are localizare lombarã cu iradieri antero-laterale pânã la nivelul organelor genitale externe.

De regulã se asociazã cu:

  • hematurie totalã, de micã intensitate, care are caracter provocat şi urmeazã colicã.
  • tulburãri urinare: polachiurie intensã sau tenesme vezicale, dacã calculul este juxtavezical.
  • sindrom digestiv (greaţã, vãrsãturi, meteorism abdominal prin parezã intestinalã).
  • sindrom neuro-psihic (paloare, agitaţie, transpiraţie şi anxietate).
  • stare subfebrilã.

2. Infecţia urinarã

  • Piuria simplã fãrã febrã şi fãrã cistitã este eventualitatea cea mai frecventã. Urocultura este de regulã pozitivã pentru bacil Coli, Proteus, Piocianic, sau Klebsiella.
  • Pielonefritã acutã litiazicã (durere lombarã, febrã şi piurie) dacã nu este tratatã de urgenţã (antibiotice + drenaj urinar supraiacent calculului sau îndepãrtarea calculului) se poate transforma în septicemie sau chiar şoc endotoxic, stare în care poate surveni decesul bolnavului. Infecţia urinarã odatã apãrutã agraveazã litogeneza, adãugând la periferia calcului straturi concentrice de fosfaţi amoniaco-magnezieni. În mod asemãnãtor poate acţiona şi infecţia urinarã iatrogenã, apãrutã în urma examinãrii endoscopice.

3. Hematuria microscopicã sau macroscopicã rareori abundentã, de regulã urmând colicã renalã. Uneori hematuria precede colica, fiind sincronã cu dezlipirea calcului de papila renalã.

4. Insuficienta renalã poate apare sub douã forme anatomo-clinice:

  • a). Insuficientã renalã cronicã (I.R.C)
  • b). Insuficienta renalã acutã (I.R.A)

5. Calculii total asimptomatici sunt calculi descoperiţi accidental pe: renalã simplã, urografie sau cu ocazia unei ecografii.

Examinarea unui litiazic

  1. Anamneza este fundamentalã
  2. Examenul clinic
  3. Ecografia
  4. Examenul radiologic
  5. Alte examinãri imagistice
  6. Examinãrile de laborator

Tratamentul

Mijloace terapeutice

1). Tratamentul medical:

  • a) de ordin general
  • b) tratamentul medicamentos

2). Tratamentul urologic

  • a). Extracorporeal (ESWL)
  • b). Percutanat
  • c).Ureteroscopia retrogradã (URS-R)
  • d). Chirurgia clasicã

(UROLOGIE, Prof. Dr. Ioiart Ioan , Dr. Mureşanu Horia, ”Vasile Goldiş” University PressArad 2002 )

Adaugati un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Share via