Otita medie acuta

Otita medie acuta, asemanator infectiilor tractului respirator superior, este mai frecventa în timpul toamnei, iernii si primaverii.

Urechea medie comunica cu nazofaringele prin intermediul trompei lui Eustachio. Când trompa se blocheaza, în urechea medie si în cavitatile mastoidiene se acumuleaza lichid, ce constituie un mediu de cultura propice oricårei bacterii prezente. Poate rezulta otita medie acuta (OMA) sau infectia urechii medii. Infectiile virale ale tractului respirator superior, care pot produce edem al mucoasei trompei lui Eustachio, preced sau acompaniaza adeseori episoadele de OMA.
Incidenta OAM scade cu vârsta. Peste doua treimi din copiii sub 3 ani au avut cel putin un episod de OMA; prevalenta în rândul adultilor este de numai 0,25%. Simptomatologia include otalgie, febra si hipoacuzie. La examenul otoscopic, membrana timpanica prezinta miscari diminuate la insuflatie si apare de obicei rosie, opaca, bombata sau retractata. Ocazional se observa perforatii spontane ale membranei timpanice si otoree.
Pentru cazurile pediatrice, bacteriologia OMA a fost definita: S. pneumoniae (35%), H. influenzae (25%) si M. catarrhalis (15%) sunt microorganismele cel mai frecvent întâlnite la nou-nascuti; streptococii grup B si bacilii gram-negativi prezinta importanta pentru etiologia OMA la nou-nascuti. Într-un sfert din cazurile pediatrice se întâlnesc virusuri, fie izolate, fie în asociere cu bacterii. Studii de mica amploare efectuate la
adultii cu OMA au evidentiat S. pneumoniae (21%) si H. influenzae (26%) ca fiind cei mai frecvent întâlniti agenti patogeni. Aproximativ 90% din infectiile cu H. influenzae se datoreaza tulpinilor neclasificate: cele datorate tipului B se pot asocia cu bacteriemie sau meningita.

TRATAMENT

Tratamentul otitei medii  este empiric, timpanocenteza diagnostica fiind indicata numai pacientilor cu stare toxica, pacientilor imunodeprimati sau celor cu infectii refractare la tratamentul initial. Desi aproximativ o treime din tulpinile de H. influenzae si cel putin trei sferturi din tulpinile de M.
catarrhalis produc β-lactamaza, majoritatea specialistilor sunt înca de parere ca tratamentul cu amoxicilina este eficient în cazurile de rutina. Alte medicamente active împotriva majoritatii tulpinilor producatoare de β-lactamaza sunt amoxicilina/clavulanat, trimetoprim-sulfametoxazol, eritromicina-sulfisoxazol, claritromicina si cefalosporinele orale de generatia a doua (de exemplu, loracarbef, cefpodoxima proxetil si cefuroxima axetil). Rezistenta la penicilina a pneumococilor, o problema din ce în ce mai importanta, nu este mediata de β-lactamaza. Tulpinile rezistente pot raspunde la tratamentul cu eritromicina sau sulfamide; infectiile serioase necesita tratament intravenos cu vancomicina sau cefalosporina de generatia a treia (de exemplu ceftriaxona). Tratamentul adjuvant al OMA cu antihistaminice nu aduce nici un beneficiu.

Episoadele recurente de otita medie acuta la copii se datoreaza acelorasi germeni patogeni care determina episodul primar de otita medie acuta (S. pneumoniae, H. influenzae çi M. catarrhalis). Majoritatea recurentelor precoce (75%) nu sunt totusi recidive, ci se datoreaza unor microorganisme diferite sau unor tulpini diferite ale aceluiaçi microorganism care a produs episodul initial. Aspectele recurentelor de otita medie acuta la adulti sunt probabil similare, dar nu au fost înca prea bine studiate. Tratamentul OMA recurente trebuie sa cuprinda medicamente active împotriva tulpinilor
producatoare de β-lactamaza. Pacientii cu recurente frecvente (de exemplu, trei episoade în decurs de 6 luni) pot beneficia de profilaxia antibiotica cu amoxicilina sau sulfisoxazol o doza pe zi în timpul lunilor de iarna, desi trebuie cântarit raportul beneficiu-risc în ceea ce priveste selectarea unor
noi tulpini rezistente.

(Tratat Harrison – Principiile medicinei interne editia a XIV-a, Editura TEORA)