Infarctul miocardic

Infarctul miocardic reprezinta necroza unei parti de miocard, consecutiva unei obstruari bruste a unei artere coronare.
In cursul infarctului miocardic, irigarea inimii nu se mai face, fara sange si oxigen, celulele miocardului mor, eliberand enzime cardiace care distrug tesutul inconjurator.
Inima funcţionează ca o pompă, fiind formată din patru camere: două atrii şi doi ventriculi, ce primesc sânge oxigenat de la plămâni şi trimit sângele mai departe în întreg organismul.
Principalele artere care vascularizează inima – arterele coronare – pornesc din aortă şi asigură vascularizaţia inimii cu oxigen şi substanţele nutritive.
Exista două artere coronare majore: dreapta şi stânga, cu multiple ramuri ce hrănesc inima. Aceste ramuri sunt : artera descendentă anterioară, artera circumflexă, artera coronară dreaptă, artere diagonale, marginale etc.
Când una sau mai multe ramuri ale arterelor coronare sunt obstruate (ex.: placă de aterom, cheag), sângele nu poate ajunge in zona respectiva de miocard, care nu va primi oxigenul necesar funcţionării sale .Astfel miocardul (muschiul inimii) suferă un proces ischemic.
O ischemie miocardică cu durată scurta se poate manifesta ca angină pectorală.
Însă, după aproximativ 20 de minute de ischemie, celulele musculare încep să moară, producându-se un infarct miocardic.
Obstructia arterei coronare este aproape intotdeauna consecinta formarii unui cheag pe o placa de aterom, constituita din depuneri de colesterol pe peretele arterial intern. Aceasta afectiune survine cel mai des la pacientii care prezinta factori de risc.

Factorii de risc pentru infarctul miocardic

Factori modificabili ( fumatul, obezitatea, dislipidemia sau cresterea grasimilor din sange, diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala, sedentarismul si stresul) si factori nemodificabili (ereditatea, sexul masculin, varsta si statusul postmenopauza).

Semnele clinice pentru infarctul miocardic acut

# durere toracică anterioară, cu caracter de presiune, arsură, greutate, strângere sau sfredelire.
# durerea poate iradia către umăr, braţe, gât, maxilar si abdomen superior
# durata durerii mai mare de 20 minute (până la câteva ore), nu cedează la nitroglicerină sublingual (3 tablete luate la interval de 5 minute)
# durerea poate fi însoţită de alte semne: ameţeli, stare de leşin, greaţă, vărsături, transpiraţii, senzaţie de sufocare, anxietate, nervozitate, palpitaţii

Diagnosticul infarctului miocardic

poate fi pus inca de la primele ore prin dozarea, in sange, a enzimelor cardiace, prin electrocardiograma, care arata semnele unei suferinte acute a miocardului (undele Q de necroza) in cursul opririi fluxului sangvin intr-una din arterele coronare si mai ales prin coronarografie care reprezinta un examen cheie în explorarea bolii coronariene si care se efectueaza prin introducerea la nivel inghinal a unui tub foarte subţire (cateter) într-o arteră, şi înaintarea lui până la arterele inimii; aici se injectează o substanţă de contrast care permite vizualizarea arterelor coronare.

Tratamentul infarctului miocardic acut

Este un tratament de urgenţă, cât mai rapid din momentul debutului, cu scopul reducerii zonei de necroză miocardică şi a prevenirii complicaţiilor.

Tratamentul specific pentru infarctul miocardic acut:

# montarea unei linii venoase pentru administrarea medicamentelor;
# monitorizarea continuă a pacientului: tensiune arterială, electrocardiogramă, stare generală;
# recoltarea analizelor de urgenţă;
# oxigenoterapie;
# nitroglicerină sublingual şi perfuzie intravenoasă;
# analgezice (algocalmin, mialgin);
# aspirină (şi eventual clopidogrel), heparină;
# tratamentul anxietăţii (frecventă la pacienţii cu infarct miocardic acut în primele 24-48 ore): diazepam, alprazolam, hidroxizin.
# tratament fibrinolitic (în cazul în care pacientul se prezintă la spital la mai puţin de 12 ore de la debutul infarctului miocardic acut) cu streptokinaza sau alte trombolitice. Aceste medicamente dizolvă cheagurile de sânge şi restabilesc fluxul normal de sânge prin arterele coronare.
# angioplastia coronariană a arterei implicate în infarctul de miocard: reprezintă procedeul de deschidere a arterei coronare stenozate (îngustate) cu ajutorul unui balon care se umflă la acest nivel. După deschiderea arterei coronare cu ajutorul balonului, se va monta la acest nivel un stent.
Acesta reprezintă un tub sub formă de reţea metalică cilindrică, având capacitatea de a menţine vasul deschis.
Prezenţa stentului necesită un tratament antiagregant plachetar.

6. Prevenirea infarctului de miocard consta, in principal, in suprimarea factorilor de risc: incetarea fumatului, tratarea hipertensiunii arteriale, a diabetului sau a hipercolesterolemiei.