Palpitatiile

Palpitatiile. Tahicardia

Palpitatiile sunt un simptom frecvent, dezagreabil, ce poate fi definit ca fiind starea de constientizare a batailor inimii, cauzata de schimbari în ritmul sau frecventa cardiaca sau de o crestere a contractilitatii sale.

Palpitatiile pot fi descrise de pacient în diferite moduri,cum ar fi „strivire“, „zbatere“ sau „saritura“, iar în majoritatea cazurilor va fi evident ca acuzele constau într-o senzatie de tulburare a batailor inimii. Sensibilitatea la modificarile activitatii cardiace a diferitilor indivizi difera foarte mult.

Pacientii cu boli cardiace organice si cu tulburari cronice ale frecventei cardiace, ritmului sau volumului-bataie tind sa se obisnuiasca cu aceste anomalii si adeseori sunt mai putin sensibili în asemenea situatii decât pacientii normali. Tahicardia persistenta si/sau fibrilatia atriala pot sa nu fie însotite de palpitatie continua, în contrast cu o modificare brusca, scurta în frecventa sau ritmul cardiac, care adeseori cauzeaza pacientului disconfort considerabil. Palpitatia este evidenta în mod deosebit când cauzele ce precipita cresterea frecventei cardiace, contractilitatii sau aritmiei sunt recente, tranzitorii si episodice

1. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Cel mai important indiciu pentru etiologie este descrierea palpitatiilor de catre pacient. Trebuie facut tot posibilul pentru a cere pacientului sa-si verifice pulsul radial în timpul episoadelor de palpitatii, pentru a ajuta diagnosticul. Daca ritmul este stabil si regulat iar frecventa normala, pacientul îsi percepe ritmul cardiac datorita unui volum-bataie anormal, cum este în insuficienta aortica, dar mai probabil el îsi îndreapta atentia în mod excesiv asupra unei functii cardiace normale, uneori ca raspuns la stresul cotidian. Invers, daca ritmul este stabil si regulat, dar frecventa e în mod clar crescuta, în special peste 120 batai pe minut la un moment când activitatea sau stresul nu justifica o tahicardie, palpitatiile pot reprezenta foarte bine o tahicardie supraventriculara sau chiar ventriculara.

Un puls neregulat gasit în timpul unui episod de palpitatii aproape întotdeauna reprezinta o aritmie adevarata.

2. SIMPTOME DE INSOTIRE

În timp ce palpitatiile sunt foarte frecvente la oamenii sanatosi, indiferent de faptul ca ele sunt sau nu cauzate de o aritmie adevarata, prezenta semnelor asociate, simptomelor sau altor afectiuni ajuta la determinarea potentialului de severitate al palpitatiilor. Palpitatiile associate cu ameteli, dispnee sau disconfort toracic, sau care apar la un pacient cu istoric de boala cardiaca, necesita frecvent evaluari ulterioare. La asemenea indivizi, palpitatiile pot fi o manifestare de aritmie importanta ce influenteaza prognosticul si, în unele situatii, necesita tratament.

3. ABORDAREA PACIENTULUI

Cea mai utilizata metoda initiala de evaluare a unui pacient cu palpitatii este monitorizarea continua (Holter), în special daca palpitatiile apar zilnic. Pentru indivizii cu simptome mai putin frecvente, o varietate de aparate pot fi purtate mai multe zile si activate de pacient în momentul când resimte palpitatiile. Trebuie reamintit ca multi pacienti au neregularitati asimptomatice ale ritmului cardiac.

În plus fata de monitorizarea electrocardiografica ambulatorie, testul de efort este uneori de valoare, pentru a reasigura atât pacientul, cât si medicul ca efortul sustinut nu produce o aritmie îngrijoratoare. În general, aritmiile care dispar în timpul efortului sunt mai probabil sa fie benigne fata de cele care apar la efort.

Tratamentul palpitatiilor are în vedere tratamentul specific al aritmiilor diagnosticate, eliminarea factorilor precipitanti (medicamente, tutun, cafea, ceai, alcool) sau recunoasterea sindroamelor asociate, inclusiv hipertiroidia, feocromocitomul, hipoglicemia, simptomele de menopauza sau stårile de anxietate.

Ca o regula, palpitatiile în sine produc frecvent anxietate si teama disproportionate fata de gravitatea afetiunii care le-a produs. Când cauza a fost determinata exact si semnificatia ei a fost explicata pacientului, îngrijorarea acestuia este frecvent ameliorata sau dispare. La pacientii care nu au o cauza importanta, evaluarea si securizarea adecvata pot fi cruciale în ajutarea pacientului de a-si regasi încrederea si a se reîntoarce la o viatå normala.

(Tratat Harrison – Principiile medicinei interne editia a XIV-a, Editura TEORA)

Adaugati un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.
Share via
Copy link