Stenoza mitrala este o modificare patologica a orificiului mitral, produsa de sudarea valvelor cu stramtarea orificiului, impiedicand scurgerea sangelui din atriu in ven­triculul stang in timpul diastolei.

Stenoza mitrala.
Stenoza mitrala.

Prima consecinta a stramtarii orificiului mitral consta in scaderea debitului ven­triculului stang. Pentru o perioada de timp, prin interventia unor mecanisme com­pensatoare – dilatatie si crestere a presiunii diastolice in atriul stang – debitul ven­triculului stang se mentine normal.

Cu timpul, fenomenele compensatoare sunt depasite, debitul cardiac scade si sangele stagneaza deasupra obstacolului in atriul stang si in circulatia pulmonara, ceea ce impune inimii drepte un efort suplimentar, din care cauza se hipertrofiaza, iar mai tarziu se decomoenseaza. Cat timp debitul ventriculului stane ramane normal, stenoza mitrala este compensata si nu apar complicatii. Cand apar staza si hipertensiunea pulmonara, survin semne pulmonare, iar in ultima perioada, cand inima dreapta cedeaza, apar semnele insuficientei cardiace drepte.

Cauze

Boala este mai frecventa la femei, cauza principala fiind endocardita reumatismala. Originea congenitala este exceptionala.

Anatomia patologica

Arata sudarea celor doua valvule mitrale, micsorarea ven­triculului stang, dilatarea atriului stang, hipertrofia inimii drepte si leziuni pulmonare datorate stazei si hipertensiunii.

Simptome

Simptomele depind de stadiul clinic. In primul stadiu – asimptomatic, subiectiv – nu apar decat semne fizice.

La examenul clinic se constata, la palpare, freamat catar, iar la auscultarea cor­dului, o uruitura diastolica, fenomen datorat trecerii sangelui in diastola prin orificiul mitral micsorat: de asemenea, accen-tuarea primului zgomot la varf si a celui de-al doilea la orifi-ciul pulmonar. Pulsul este mic, iar tensiunea arteriala scazuta, datorita debitului cardiac redus. Examenul radiologic evidentiaza o inima de configuratie mitrala (cord ridicat), cu arcul inferior stang micsorat, cel mijlociu bombat si semne de marire a inimii drepte, EGG arata modificarea undei P, largita si uneori bifida.

In stadiul de hipertensi­une pulmonara apar numeroase semne care atrag atentia bolnavului asupra suferintei sale: dispnee de efort, uneori ortopnee si chiar edem pulmonar acut, puseuri bronsitice cu tuse seaca sau cu expectoratie redusa, hemoptizii mici si repetate, usoara cianoza a fetei, palpitatii frecvente si precoce, uneori dureri precordiale si tulburari de ritm (in special fibrilatie atriala). Bolnavul este astenic. In stadiul al treilea, de insuficienta cardiaca dreapta, dispar de obicei tulburarile din stadiul precedent, care traduc staza pulmonara, aparand semnele insuficientei cardiace drepte: edeme periferice, hempatomegalie, ascita. Pot surveni tromboze intracardiace (in special in atriul stang dilatat) si embolii in arterele periferice, cerebrale, renale si splenice etc.

Complicatii

Complicatiilesunt numeroase si apar de obicei in stadiul al doilea si al treilea: recrudescenta a infectiei reumatice, endocardita lenta, insuficienta cardiaca, tul­burari de ritm, infarcte pulmonare, accidente tromboembolice etc.

Evolutie

Evolutia este lenta si progresiva. Evolutia si prognosticul depind de aparitia complicatiilor, in primul rand de frecventa recidivelor reumatismale si de starea miocardului, dar si de asocierea cu alte boli valvulare, de gradul stenozei, de modul de viata al bolnavului. Uneori stenoza ramane usoara si stationara, incat bolnavii pot duce o viata aproape normala.

Tratament

Tratamentul este in primul rand profilatic, urmarind prevenirea recidivelor reu­matismale, a endocarditei lente si a insuficientei cardiace, prin evitarea eforturilor, dieta hiposodata.

Tratamentul infectiilor streptococice, o profilaxie de lunga durata cu penicilina. In stadiul de stenoza compensata se administreaza uneori calmante si se recomanda un regim de crutare. In aceste cazuri, sarcinile sunt adesea posibile, fara incidente. Cand apare hipertensiunea pulmonara, in special hemoptiziile, emboliile, edemul pulmonar si tulburarile de ritm, se recomanda interventia chirurgicala (cornisurotomie).

O alta interventie chirurgicala, se face pe cord deschis, cu inlocuirea valvelor mitrale cu o proteza. Este superioara precedentelor si este indicata in stenoza mitrala si insuficienta mitrala si in caz de restenozare dupa comisurotomie.