Cancerul

Tratamentul cancerului este multimodal si include de obicei mai multe metode terapeutice in functie de stadiul clinic al bolii.

Tipuri de tratament pentru cancer

– chirurgie,
– chimioterapie,
– radioterapie,
– hormonoterapie,
– terapia biologica – în studiu terapia genica.

Aceste metode terapeutice se pot asocia între ele pentru a obtine cel mai bun raspuns terapeutic posibil.

Scopul tratamentului oncologic specific poate fi vindecarea (curabilitatea), stabilizarea bolii, prelungirea supravietuirii, prelungirea intervalului liber de boala sau paliatia (reducerea simptomatologiei cu îmbunatatirea calitatii vietii).

Conduita terapeutica se stabileste în cadrul comisiei de decizie terapeutica alcatuita din chirurg oncolog, chimioterapeut, radioterapeut, anatomopatolog si psiholog. Alegerea unui anumit tip de tratament se face functie de localizarea bolii, stadiu clinic, factorii de prognostic, starea clinica a pacientului, vârsta, prezenta altor boli asociate si de optiunea pacientului. Pacientul trebuie sa primeasca toate informatiile despre tratament, atat în ceea ce priveste beneficiile acestuia, reactiilor secundare si nu în ultimul rând riscurilor pe care si le asuma în cazul în care refuza tratamentul propus.

Tratamentul oncologic include terapie locala si sistemica.

– Tratamentul local actioneaza asupra tumorii primare.
Terapia locala presupune: chirurgie, radioterapie, chimioterapie si imunoterapie intracavitare ( ex. intravezicala ) sau intraarteriale (ex.in artera hepatica pentru metastazele hepatice ).

– Tratamentul sistemic actioneaza asupra tumorii primare si asupra celulelor diseminate (migrate) din tumora primara în alte tesuturi/organe ale organismului.
Terapia sistemica poate fi: chimioterapie, hormonoterapie sau imunoterapie.

Chirurgie

Chirurgia poate fi:

– curativa (îndepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii),
– paliativa – de ameliorare a simptomelor (cu scop de îmbunatatire a calitatii vietii si in unele cazuri de prelungire a supravietuirii),
– de urgenta ( ex. ocluzii intestinale, decompresii, hemoragii) sau de reconstructie, dupa interventii mutilante (ex. postmastectomie).

Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati (amputatii de membre, nas, urechi, mastectomie sau extirparea sânului, enucleere sau extirparea unui ochi, cicatrici cheloide), limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului inferior dupa excizia ganglionilor pelvini), sindrom dureros abdominal (cauzat de aderente sau bride aparute dupa interventii chirurgicale pe abdomen).

Cancerul si Chimioterapia

Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza medicamente citotoxice (citostatice) pentru distrugerea celulelor maligne. Se administreaza pe cale intravenoasa (cel mai frecvent), orala, intracavitara, intraarteriala intratumorala sau intramusculara.

Chimioterapia poate fi:

– curativa (reprezentând principala modalitate de tratament),

– neoadjuvanta sau preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, îmbunatatirea controlului loco-regional al bolii si scaderea riscului de diseminare la distanta a bolii ),
– adjuvanta sau postoperatorie (pentru reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil)
– paliativa (în scop de îmbunatatire a calitatii vietii = reducerea simptomatologiei ).

Chimioterapia se administreaza de obicei în cure/serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5 zile (exista si serii mai complexe), fiecare perioada de tratament fiind urmata de o perioada de refacere (3-4 saptamâni). Se pot utiliza unul sau mai multe citostatice, functie de localizare, forma histopatologica, stadiul clinic, bolile asociate si optiunea medicului curant.

Efectele secundare ale citostaticelor sunt multiple, cu grade variate de severitate, temporare sau permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrata si de durata tratamentului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt: astenie fizica, lipsa poftei de mâncare, alopecie (caderea parului), greata si varsaturi, risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sângerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie), anemie, mucozita, reactii alergice. Majoritatea efectelor secundare pot fi ameliorate prin tratamente specifice si de obicei dispar dupa terminarea chimioterapiei.

Cancerul si Radioterapia

Reprezinta modalitatea de tratament pentru ce utilizeaza radiatii ionizante. Utilizarea radiatiilor ionizante în tratamentul cancerului se bazeaza pe posibilitatea de a obtine distrugerea celulelor tumorale, fara a determina alterari grave si ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.

Tehnicile de radioterapie sunt:

– iradiere externa,
– brahiterapie sau curieterapie ( prin plasarea unor surse radioactive in tesutul tumoral )
– radioterapie metabolica (cu izotopi).

Radioterapia poate fi:

– curativa,
– neoadjuvanta = preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii),
– adjuvanta = postoperatorie (sterilizarea patului tumoral cu reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil)
– paliativa (antalgica, decompresiva, hemostatica).

Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de iradiere, volumul tumoral, factorul timp, vârsta, starea clinica a pacientului, bolile asociate. Pot fi acute (apar în timpul iradierii) sau tardive (apar dupa 6 luni de la terminarea radioterapiei). Complicatii acute: stare de rau de raze – în primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greata, cefalee), eritem cutanat (roseata pielii), mucita, greata si varsaturi, diaree, dureri abdominale, caderea parului, astenie fizica si paloare (datorita anemiei), risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sângerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite). Efectele secundare tardive: fibroza, dermatita, ulceratii, fistule, insuficiente de organe (plamâni – fibroza, maduva osoasa – aplazie, rinichi – nefrita, inima – pericardita, ficat – hepatita, mielita radica). O categorie particulara de efecte secundare sunt cele mutagene si cancerigene. Radioterapia este încriminata în aparitia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii, mielodisplazii, limfoame, sarcoame).

Cancerul si Hormonoterapia

Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizata în cancerele hormonodependente (acele tumori care provin din tesuturi a caror crestere este controlata de hormoni).

Terapiile hormonale pot fi supresive (suprima sursele de hormoni din organism) – chirurgical, medicamentos sau radiologic si/ sau aditive (blocheaza actiunea hormonilor din organism).

Cancerul mamar reprezinta localizarea în care terapia hormonala este cel mai frecvent utilizata si studiata, atât ca tratament adjuvant la pacientele cu factori de prognostic nefavorabili cât si în stadiul metastatic cu rol de paliatie. La barbat cancerul de prostata este de asemenea hormonodependent.

Tratamentul hormonal determina în general diminuarea simptomelor (paliatie) cu îmbunatatirea calitatii vietii si influenteaza în mica masura cresterea supravietuirii.

Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate functie de medicamentul utilizat, sunt relativ frecvente, dar în marea majoritate a cazurilor severitatea este minima, neafectând major calitatea vietii.

Terapia biologica

Terapiile biologice cuprind acele tratamente antitumorale ce utilizeaza actiunea mecanismelor naturale de aparare ale organismului împotriva tumorii si/sau substante implicate în diferentierea, proliferarea si activitatea celulelor imune.

Considerata a IV-a modalitate majora de tratament în cancer, terapia biologica a evoluat continuu în ultimii ani odata cu întelegerea mai profunda a mecanismelor de producere si evolutie a cancerului.

Cea mai utilizata este imunoterapia cu Interferoni sau Interleukine.

Mai recent, au intrat în practica curenta factorii de crestere hematopoietici, anticorpii monoclonali si agenti antiangiogenetici.

(Sursa: Liga Romana de Cancer)