Gastrita. Cauze si tratament.

Gastrita. Cauze si tratament.

Gastrita. Cauze si tratament.

Definiţie: gastritele sunt boli care se manifestă printr-un sindrom de suferinţă gastrică şi care pot fi provocate de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice, care interesează mucoasa şi submucoasa stomacului.

Termenul de gastrită nu se aplică deci numai în sensul strict de inflamaţie a mucoasei gastrice, ci într-un sens mai larg, astfel fiind denumite majoritatea suferinţelor gastrice, în afara celor din ulcerul şi cancerul gastric.

Punem diagnosticul de gastrită atunci când, în prezenţa semnelor clinice evocatoare, constatăm modificări morfologice directe sau semne de alterare a mucoasei gastrice, prin mijloace de investigaţie (radiologie, gastroscopie), precum şi funcţionale, privind secreţia de acid clorhidric.
Din punctul de vedere al evoluţiei clinice, gastritele sunt acute sau cronice, iar din punct de vedere etiopatogenic, primitive şi secundare.

Cauze: cauzele care provoacă apariţia gastritelor sunt foarte numeroase şi, după provenienţa lor, recunoaştem factori exogeni şi endogeni. Factorii etiologici exogeni sunt de natură mecanică, termică, chimică, alergică, infecţioasă. Masticaţia insuficientă datorită obişnuinţei sau unei danturi deficitare, tahifagia, mesele abundente, alimentele voluminoase sunt factori de iritaţie mecanică. Factorii termici intră în acţiune prin consumarea aliementelor şi a băuturilor prea reci sau prea fierbinţi. Un rol nociv îl au şi anumite mâncăruri preparate cu prăjeli, unele conserve şi mezeluri, alimentele condimentate, alcoolul, abuzul de cafea, tutunul.

Foarte multe medicamente luate timp îndelungat sunt factori iritanţi pentru stomac: salicilaţii, Acidul acetilsalicilic, Aminofena-zona, antinevralgicele, PAS, preparatele de reserpină, cortizonicele, Fenilbutazona, Indocidul.

Factorii endogeni pot fi bolile infectocontagioase şi stările septice. Leziuni ale mucoasei gastrice sunt constatate în uremie, în hipoproteinemii, în pelagră, scorbut, în anemii biermeriene.

Anatomie patologică: în gastrita acută simplă se evidenţiază macroscopic: o mucoasă congestionată, cu zone de eroziune şi cu mici hemoragii; o mucoasă cu pliuri îngroşate şi acoperite cu mucus; microscopic: vasodilataţie şi descuamări ale epiteliului superficial.
In majoritatea cazurilor, o gastrita, odată instalată, persită ca un proces cronic evolutiv – la început hipertrofie, apoi atrofie. In unele situaţii, cum se întâmplă în anemia biermeriană, glandele gastrice dispar, păstrându-se numai epiteliul mucoasei.

Tabloul clinic va fi studiat separat pentru gastritele acute şi pentru cele cronice.

Gastritele acute sunt mult mai rare decât cele cronice. Ele pot fi: Acute simple sau Catarale, denumite de autorii francezi “embarras gastrique febrile” flegmonoase (frisoane, febră, diaree, colaps, epigastralgii, perforaţie), corosove, alergice, hemoragice, erozive (după aspirină, corticoizi, stresuri, etc).

Diagnosticul se stabileşte endoscopic, prin gastrofibroscopie frecventă.

Adaugati un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.