Boala Crohn – Simptome
Manifestarile clinice majore ale bolii Crohn sunt febra, durerea abdominala, diareea (frecvent fara sange) si astenia generala. Poate aparea si scadere ponderala.
În cazul afectarii colonice, simptomele cele mai frecvente sunt diareea si durerea. Sangerarea rectala este semnificativ mai putin frecventa decat în colita ulceroasa, fapt ce reflecta (1) neafectarea rectului, la multi dintre pacienti si (2) caracterul transmural al bolii, numai cu afectare neregulata a mucoasei. Pot aparea complicatii anorectale severe, de tipul fistulelor, fisurilor si abceselor perirectale. Aceste manifestari pot precede debutul clinic al colitei si trebuie sa ridice intotdeauna suspiciunea unei boli Crohn asociate.În cazul inflamatiei perirectale recurente, canalul anal poate fi îngrosat si pot fi prezente fistule sau escoriatii perianale. În cazul unei afectari colonice extinse, poate aparea dilatarea colonului. Totusi, deoarece boala Crohn determina deseori îngrosarea peretelui colonic, acest aspect este mult mai rar în boala Crohn decat în colita ulceroasa.
În cazul afectarii intestinului subtire pot aparea semne si simptome suplimentare. Tipic, boala debuteaza în tinerete, la persoane cu istoric de astenie, scadere ponderala variabila, disconfort sau durere în fosa iliaca dreapta si diaree. Mai pot fi prezente, de asemenea, febra usoara, anorexie, greata si varsaturi. Durerea abdominala poate fi persistenta si localizata în fosa iliaca dreapta sau poate avea un caracter decolica sau crampa, reflectand un grad variabil de stenoza intestinala. Diareea este frecvent moderata, de regula fara sange macroscopic; daca nu exista afectare rectala, tenesmele sunt absente.
Obstructia intestinala este o complicatie frecventa aparand la 20-30% dintre pacienti pe parcursul evolutiei bolii. În stadiile initiale, obstructia este determinata de regula de inflamatia acuta si edemul segmentului intestinal afectat, de obicei ileonul terminal.Totusi, pe masura ce boala progreseaza si se dezvolta fibroza, obstructia poate fi determinata de o îngustare fixa a intestinului.
Formarea de fistule constituie o complicatie frecventa a enteritei regionale cronice, ca si a bolii Crohn a colonului. Fistulele pot aparea între segmente adiacente de intestin; ele pot patrunde,de asemenea, în spatiul retroperitoneal, prezentandu-se sub forma unor fistule cutanate sau abcese cu evolutie lenta.
Boala Crohn fiind o afectiune transmurala, cu o îngrosare marcata a peretelui intestinal, perforatia libera a intestinului nu este frecventa. Totusi, într-un numar mic de cazuri, aceasta poate reprezenta manifestarea de debut a bolii si diagnosticul poate fi stabilit abia cu ocazia laparotomiei efectuata pentru perforatia unui viscer.
Boala Crohn poate afecta orice portiune a tractului gastro-intestinal. Ulcerele aftoase sunt cea mai frecventa manifestare orala a bolii Crohn. De asemenea, boala Crohn poate afecta si stomacul sau duodenul.
Statisticile arata o incidenta în crestere a neoplaziilor intestinului subtire si colonului, dezvoltate în cursul evolutiilor prelungite ale bolii Crohn. Totusi, frecventa malignizarii în aceasta boala este redusa în comparatie cu frecventa malignizarii în colita ulceroasa
Diagnostic
Diagnosticul de BII (Boala Inflamatorie Intestinala) trebuie suspectat la toti pacientii care se prezinta cu diaree sau diaree hemoragica, infectii perianale persistente si durere abdominala. Apar, de asemenea, si debuturi atipice, cum ar fi febra de origine inexplicabila în absenta manifestarilor intestinale sau cu manifestari extracolonice de tipul artritei sau a afectarii hepatice, care preced sau mascheaza afectarea intestinala. Deoarece boala Crohn poate afecta si intestinul subtire, trebuie luata în considerare în cadrul diagnosticului diferential al tuturor sindroamelor de malabsorbtie, al obstructiilor intestinale intermitente si al fistulelor abdominale.
Sigmoidoscopia si examenele radiologice ale intestinului sunt foarteimportante în stabilirea diagnosticului bolilor inflamatorii intestinale.Sigmoidoscopia trebuie efectuata la toti pacientii cu diaree cronica si întoate cazurile de sangerare rectala.
Pentru diagnosticul bolii Crohn a colonului este de valoare si examenul endoscopic al colonului. Cel mai proeminent aspect îl constituie ulceratiile, care pot fi eroziuni superficiale aftoase sau fisuri longitudinale profunde.
Aspectul de piatra de pavaj, rezultat în urma unor leziuni neregulate ale suprafetei mucoasei, reflecta inflamatia submucoasei si este caracteristic bolii Crohn. Pseudopolipii, edemul si stenozele pot fi observateatat în colita Crohn, cat si în colita ulceroasa.
Deoarece ariile de „omisiune“ si crutarea rectului sunt caracteristice bolii Crohn, colonoscopia poate fi superioara sigmoidoscopiei în evaluarea bolii Crohn. Examenul colonoscopic este indicat si atunci cand boala Crohn pare sa afecteze numai intestinul subtire.
Examenul cu clisma baritata la pacientii cu boala Crohn a colonului prezinta aspecte care permit, de regulå, diferentierea de colita ulceroasa.
Aspectele caracteristice bolii Crohn cuprind crutarea rectului, prezenta zonelor omise si evidentierea de ulceratii mici care apar la nivelul unor noduli mici, neregulati.
În boala Crohn, examenul TC abdominal poate fi util în evaluarea anselor intestinale îngrosate, separate, si ajuta la diferentierea unor anse îngrosate, mate (flegmon), de abcesul intraabdominal.
(Tratat Harrison – Principiile medicinei interne editia a XIV-a, Editura TEORA)
